Certificat de încadrare în grad de handicap. Critici privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Ordinul Comun nr.762/2007 al mmfes şi nr.1992/2007 al MSP.Valoarea probatorie a expertizei judiciare medico-legale.

Prin sentinţa nr.1466 din 17.04.2014 pronunţată de Tribunalul Dolj s-a respins excepţia inadmisibilităţii.

S-a admis contestaţia formulată de reclamantul AMA, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE - DIRECŢIA DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP şi COMISIA DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP DIN CADRUL CONSILIULUI JUDEŢEAN DOLJ.

S-a dispus anularea parţială a certificatului nr. 59548/09.04.2013 emis de Comisia Judeţeană Dolj de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi a deciziei nr. 7995/28.06.2013, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

A fost obligată Comisia Judeţeană Dolj de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap să emită un certificat de încadrare în grad de handicap "grav", cu asistent personal.

S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE - DIRECŢIA DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP şi COMISIA DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP DIN CADRUL CONSILIULUI JUDEŢEAN DOLJ, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea recursului, recurenta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj a arătat că în mod greşit instanţa de judecata a admis cererea reclamantului motivând ca in raport de concluziile raportului de expertiza medico-legala intocmit in cauza acesta prezintă un grad ridicat de dependenţă fizica si psihică faţă de alte persoane.

A menţionat că încadrarea in grad de handicap se face in conformitate cu criteriile medico-sociale prevăzute de Ordinul Comun 762/2007 al M.M.F.E.S si nr.1992/2007 al MMFES si nr.1992 al MSP. -incadrarea reclamatului in gradul de handicap Grav fara asistent personal conform Certificatului de încadrare in grad de handicap nr. 59548109.04.2013 s-a făcut având in vedere documentele depuse de reclamant si cu aplicarea criteriile medico-sociale prevăzute de Ordinul Comun 762/2007 al M.M.F.E.S si nr.1992/2007 al MMFES si nr.1992 al MSP. -la încadrarea în grad de handicap se tine cont de situaţia medicală a persoanei, dar si de aspectele psihice si sociale;

- pentru incadrarea in gradul de handicap GRAV cu asistent personal ,asa cum a solicitat reclamantul acesta trebuia sa indeplineasca , potrivit criteriilor prevăzute de Ordinul Comun 762 al MMFES si nr.1992 al MSP, modificările si completările ulterioare, Cap.7-111-2 următoarele condiţii: Persoana trebuie sa prezinte deficit grav de locomoţie, astfel:

- persoana nu se poate deplasa nici cu sprijin nici fără sprijin, fiind dependentă de un mijloc de transport adecvat (fotoliu rulant, alte dispozitive) sau este imobilizat la pat;

- nu îşi poate îndeplini activităţile vieţii cotidiene, nu-şi poate asigura existenţa prin activitatea pentru care a fost pregătită;

- nu se poate autoservi;

Din documentele depuse de reclamant în vederea încadrării în grad de handicap (referat recuperare ,referat medic de familie ,ancheta sociala) rezulta ca aceasta se poate deplasa singur fără dispozitive.

Având în vedere cele menţionate, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei nr. 1466/2014 pronunţa de Tribunalul Dolj în sensul respingerii acţiuni şi menţinerea ca temeinic si legal Certificatul de încadrare in grad de handicap nr. 59548109.04.2013 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe Codul de Procedura Civila art.186, art.488 , alin.l pct.8 , Legea nr. 448/2006 republicata, cu modificările si completările ulterioare , Ordinul Comun 762 al MMFES si nr.1992 al MSP.

Recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a susţinut în motivarea recursului că evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex şi continuu prin care sunt estimate şi recunoscute particularităţile de dezvoltare, integrare şi incluziune socială a acestora. Acest proces implică colectarea dezinformaţii cât mai complete şi interpretarea acestora.

Evaluarea se desfăşoară obligatoria în următoarele domenii: social, asigurat de asistenţii sociali, medical, asigurat de medicii de specialitate, psihologic, asigurat de psihologii vocaţionali, psihopedagogii, instructorii de educaţie sau pedagogii de recuperare, etc.

Decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nr.7995/28.06,2013 este emisă în baza dispoziţiilor Ordinului comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi ministrului sănătăţii publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, Capitolul 7: Funcţiile neuro-musculo-scheletice şi ale mişcărilor aferente, secţiunea III: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor motorii (ale staticii şi mobilităţii-locomoţiei sau/şi gestualităţii), punctul 2: Afecţiuni neurologice.

În baza scrisorii medicale nr. 1203/27.03.2013 eliberate de medicul primar neurolog MŢ, se specifică în privinţa reclamantului, existenţa unui deficit motor plegic hemicorp drept, cu autonomia afectată parţial.

Art. 35 din Legea nr. 448/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare, precizează că ,,persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării socio-psihomedicale, la un asistent personal".

Asistentul personal se acordă în situaţia în care persoana nu se poate deplasa, fiind dependentă de un mijloc de deplasare adecvat, cum ar fi fotoliu rulant, alte dispozitive, etc. sau fiind imobilizată la pat, nu îşi poate îndeplini activităţile vieţii cotidiene, nu îşi poate asigura existenţa prin activităţile pentru care este pregătită şi nu se poate autoservi.

Instanţa de fond a acordat beneficiul asistentului personal, pe baza gradului scăzut de autonomie şi autocontrol, cu referire la posibilitatea redusă de autotratare a afecţiunilor. A considerat că aserţiunile evocate de instanţa de fond în motivarea sentinţei recurate nr. 1466/17,04.2014, pronunţată de către Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, sunt irelevante pentru problematica pusă în discuţie, respectiv necesitatea acordării asistentului personal. De asemenea, simpla trimitere la diagnosticul de hemiplegie dreapta spastică, sechelară nu determină în mod automat acordarea, în speţă, a asistentului personal.

Pentru aceste motive, a considerat că instanţa de fond a aplicat legea necorespunzător, fapt pentru care a solicitat sa se constate că recursul este întemeiat şi legal şi, pe cale de consecinţă, să se caseze în tot sentinţa Tribunalului Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal nr. 1466/2014 şi să se menţină valabilitatea actelor administrative contestate.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 498-502 din Noul Cod Proc.Civ., Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi ministrului sănătăţii.

La data de 25.06.2014 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul reclamant AMA prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj.

A susţinut că instanţa poate dispune reevaluarea bolnavului prin expertizare IML, pentru stabilirea gradului de dependenta fata de îngrijirea acordata de o alta persoana, in raport de afecţiuni si starea concreta a contestatorului, in vederea stabilirii corecte a situaţiei in care se află şi a nevoii de asistare trebuie sa beneficieze. Instanţa a decis in raport de probele administrate, anularea parţiala a Deciziei Comisiei Superioare si a Certificatului de handicap emis de Comisia Judeţeană si obligarea Comisiei Judeţene la emiterea unui Certificat cu menţinerea încadrării in gradul grav dar si cu asistent personal remunerat. Afirmaţia comisiei judeţene ca din ancheta sociala rezulta ca bolnavul "se deplasează singur fără dispozitive" nu este suficienta pentru stabilirea dependentei unei persoane. Chiar daca locomotor acesta este deplasabil, nu înseamnă ca si psihic este conştient de ceea ce face, accidentul vascular lăsând sechele grave in acest sens, iar deplasarea este greoaie si posibila doar in locuinţa sa.

Analizând criticile formulate, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea reţine următoarele:

Motivul de recurs invocat de ambele recurente, aşa cum rezultă din dezvoltarea acestuia, se întemeiază pe disp. art.488 alin.1 pct.8 C.P.C. privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de fond.

Instanţa de fond, în mod corect a stabilit, în raport de obiectul dedus judecăţii, aplicabilitatea dispoziţiilor cuprinse în Ordinul Comun nr.762/2007 al MMFES şi nr.1992/2007 al MSP, precum şi a dispoziţiilor Legii nr.554/2004 şi Legii nr.448/2006.

Ca atare, pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Ordinul comun de către reclamant, în mod corect instanţa de fond a acordat relevanţă raportului de expertiză medico legală întocmit în acest sens, necesitatea administrării acestei probe reieşind cu precădere din stabilirea cu exactitate a stării generale de sănătate a reclamantului, precum şi din faptul că se impunea o astfel de verificare în raport şi de înscrisurile medicale anexate care prezintă indicii privind imposibilitatea reclamantului de a se îngriji singur, respectiv în ceea ce priveşte necesitatea reclamantului de a fi asistat.

Nu este fondată critica recurentelor privind lipsa unei valori probatorii a raportului de expertiză medico-legală, în condiţiile în care proba administrată este prevăzută de dispoziţiile legale, iar necesitatea administrării acesteia a rezultat din datele speţei.

De asemenea, faptul că, prin dispoziţiile art.85 alin.3 şi 10 din Legea nr.448/2006 a fost acordată competenţă comisiilor de evaluare a persoanelor cu handicap în stabilirea încadrării în grad de handicap, nu exclude posibilitatea instanţei de a cenzura actele administrative emise de aceste comisii, respectiv de a verifica legalitatea emiterii acestora.

Admisibilitatea probei cu expertiza de specialitate rezultă din dispoziţiile art.26 din Ordinul Ministrului Justiţiei şi Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr.1134/255/2000 în care se prevede posibilitatea expertizării medico legale pentru constatarea dezvoltării fizice,a infirmităţilor şi a stărilor de boală, evaluarea stării de sănătate şi constatarea capacităţii psihice,precum şi posibilitatea ca reclamantul de a se îngriji personal, aşa cum este şi în situaţia din speţă.

În urma administrării probei cu expertiza medico legală şi coroborării acesteia cu înscrisurile depuse îi revine instanţei de judecată obligaţia de a verifica legalitatea încadrării în grad de handicap de către comisie, precum şi îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea dreptului la un asistent personal.

Aşa cum se reţine şi în speţă, nefiind contestată încadrarea în grad de handicap, ci doar necesitatea acordării dreptului la un asistent personal,verificarea a fost efectuată de către instanţa de judecată şi nu de către expert.

Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile aCap.7-III-2 din Ordinul comun 762 al MMFES şi 1992 al MSP, stabilind, în urma probelor administrate, imposibilitatea reclamantului de a se îngriji singur, fiind relevată, atât în raportul de expertiză, cât şi în înscrisurile medicale depuse necesitatea îngrijirii speciale şi supravegherii permanente din partea altei persoane.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea constată că recursurile promovate de către recurente sunt nefondate, motivul de recurs invocat şi întemeiat pe disp. art.488 alin.1 pct.8 C.P.C. nefiind incident speţei, urmînd ca, în baza art.496 C.P.C. să fie respinse recursurile şi menţinută sentinţa atacată.

Domenii speta

Spete similare