Act de autoritate publică. Anulare decizie de impunere din oficiu emisă de c.a.s. - art. 257 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 95/ 2006 - art. 306 alin. 2 Cod de procedură civilă - art. 35 alin. 1 din o.p.c.n.a.s. nr. 617/ 2007 - art. 244 alin. 2 şi 5 şi art. 2

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV.

Act de autoritate publică. Anulare decizie de impunere din oficiu emisă de C.A.S.

- art. 257 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 95/ 2006

- art. 306 alin. 2 Cod de procedură civilă

- art. 35 alin. 1 din O.P.C.N.A.S. nr. 617/ 2007

- art. 244 alin. 2 şi 5 şi art. 261 din Legea nr. 85/ 2006

Instanţa de fond a reţinut corect că reclamantul a avut calitatea de magistrat-procuror până la data de xx.xx.2007, când i-a încetat activitatea prin pensionare şi că din aprilie 2007, în calitate de avocat, a plătit contribuţia lunară pentru asigurările de sănătate, calculată procentual asupra pensiei la care este îndreptăţit.

De asemenea, judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, apreciind că reclamantul are obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurările de sănătate calculată asupra tuturor veniturilor sale, atât asupra veniturilor obţinute din pensie, cât şi asupra veniturilor obţinute din activitatea de avocat, aplicând cota procentuală prevăzută de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 pentru anii 2007 şi 2008 la o valoare corectă a bazei de impunere.

Contrar poziţiei exprimate de recurentă, cum reclamantul intimat a avut în anul 2006 calitatea de magistrat-procuror, nerealizând în această perioadă venituri din activitatea de avocat, instanţa de recurs consideră că decizia de impunere din oficiu este, după cum justificat a reţinut prima instanţă, nelegală sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantului a unei contribuţii de plată a contribuţiilor pentru asigurările de sănătate pentru anul 2006.

Sub acest aspect, nu poate fi primită afirmaţia recurentei în sensul că în urma inspecţiei fiscale finalizate prin procesul-verbal nr. xxxxxx/ xx.xx.2010 s-a constatat că intimatul a realizat un venit net de xxxx lei pentru anul 2006, datele invocate ca temei al obligării acestuia la plata unor restanţe fiind nereale, din moment ce până în luna martie 2007 obligaţiile au fost reţinute la sursă, ca urmare a calităţii intimatului de magistrat.

Referitor la solicitarea intimatului ca instanţa să invoce din oficiu, în temeiul prevederilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, nelegalitatea deciziei de impunere emise de C.A.S. Satu Mare, ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 835/08.02.2012 a Curţii de Apel  B. prin care a fost anulat în parte art. 35 alin. 1 al OPCNAS nr. 617/2007 în privinţa posibilităţii organului competent al CAS de a emite decizii de impunere, instanţa de recurs apreciază că nu se impune invocarea acestui motiv de ordine publică, raportat la împrejurarea că publicarea acestei sentinţe în Monitorul Oficial ( M.O. nr. 243/ 04.04.2014) s-a realizat ulterior emiterii actelor administrative atacate, respectiv Decizia de impunere din oficiu nr. xx/ xxxx/ xx.xx.2011 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. xxx/ xx.xx.2011, pentru a fi aplicabile prevederile art. 23 din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ. Nu se pune deci problema emiterii deciziei de impunere de către un organ necompetent, conform art. 244 alin.2 şi 5 şi art. 261 din Legea nr. 85/2006, cum susţine intimatul.

Decizia nr. 1462/CA/19.05.2014 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar 7425/83/CA/2011*

Prin sentinţa nr. 252 /CA/ 22.01.2014 Tribunalul  S.M. a admis în parte acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul D.I. cu domiciliul în  S.M., str. L., nr. xx, împotriva pârâtei C.A.S.  S.M. cu sediul în  S.M., B-dul L. B., nr. xx şi a pârâtei D.G.F.P.  S.M. în prezent A.J.F.P.  S.M. cu sediul în  S.M., P-ţa R., nr. x-x şi în consecinţă:

A anulat în parte Decizia nr. 149/04.08.2011 emisă de pârâtă de ordinul I privind modul de soluţionare a contestaţiei nr. 9446/ 01.08.2011 formulată de reclamant, a admis contestaţia fiscală în sensul că, a anulat  în parte Decizia de impunere din oficiu nr.44/ 9045/ 21.07.2011 emisă de pârâta de ordinul I, în privinţa contribuţiilor la FNUASS, dobânzi şi penalităţi pentru anul 2006.

A menţinut în parte Decizia nr. 149/ 2011 şi Decizia de impunere din oficiu nr. 44/ 9045/ 2011 cu privire la contribuţii la FNUASS, dobânzi şi penalităţi datorate de reclamant pentru anul 2007 şi 2008, constatând că obligaţiile principale şi accesorii pentru anul 2007 sunt datorate de reclamant la un venit net de 4826 lei, iar pentru anul 2008 la un venit net de 7277 lei. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 44/ 9045/ 21.07.2011, în temeiul art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală,

- având în vedere nedepunerea de către contribuabil a declaraţiilor anuale pe anul 2006-2011 privind modul de constituire şi plată a contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, conform art. 215 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a ordinului preşedintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate,

- respectiv faptul că  debitorul a fost înştiinţat conform art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 prin adresa  nr. 5574/49.05.2011 cu confirmare de primire, dar debitorul nu a dat curs solicitării de a depune declaraţii sau alte acte justificative,

- reţinând art. 35 din Ordinul preşedintelui CNAS nr. 617/2007 potrivit căruia, decizia de impunere constituie titlu de creanţă şi poate fi emisă de organul competent al CAS  şi pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, în sarcina reclamantului, av. D.I., s-a stabilit pentru perioada 2006-2008 obligaţia de plată la FNUASS în sumă totală de 8.601,09  4.071,96 lei contribuţia la FNUASS, suma de 3918,33 lei dobânzi potrivit art. 120 din OG nr. 92/2003 şi suma de 610,80 lei penalităţi potrivit art. 120 indice 1 din OG nr. 92/2003.

Prin contestaţia înregistrată la organul fiscal sub nr.9446/01.08.2011, în temeiul art.205 – art.207 Cod de procedură fiscală, reclamantul a contestat decizia de impunere de mai sus, contestaţia soluţionată de către C.A.S.S.  S.M.  prin Decizia nr. 149/ 04.08.2011, în sensul respingerii acesteia.

Considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamant sunt în principal identice cu apărările de fond invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză astfel că instanţa apreciază inutilă reiterarea acestora în acest context, făcând trimitere la întâmpinarea anterior descrisă.

Împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei reclamantul a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ fiscal prin care se invocă nelegalitatea decizie de impunere prin prisma situaţiei juridice personale a reclamantului determinată de calitatea acestuia de magistrat până în anul 2007 respectiv de lipsa calităţii sale de contribuabil în ce priveşte desfăşurarea activităţii independente din profesia de avocat atât  anterior acestei date, cât şi ulterior întrucât contribuţia de asigurări de sănătate îi este reţinută din pensie.

Tribunalul a reţinut că reclamantul a avut calitatea de magistrat - procuror - până în data de 09.03.2007 când i-a încetat activitatea prin pensionare.

Din luna aprilie a anului 2007 reclamantul desfăşoară activitate de avocat.

Chiar dacă, începând cu luna aprilie 2007 reclamantul plăteşte contribuţia lunară pentru asigurările de sănătate calculată procentual asupra pensiei la care este îndreptăţit în calitatea sa de pensionar, tribunalul constată că, în baza art. 257* alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reclamantul are obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurările de sănătate calculată asupra tuturor veniturilor sale, atât asupra veniturilor obţinute din pensie, cât şi asupra veniturilor obţinute din activitatea de avocat.  Aceasta deoarece, potrivit textului normativ enunţat, „3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (2^1) şi (2^2) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.”.

Decizia de impunere din oficiu este însă nelegală sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantului a unei obligaţii de plată a contribuţiilor pentru asigurările de sănătate  pentru anul 2006 deoarece, în această perioada reclamantul nu a realizat venituri din activitatea de avocat. Este evident că a realizat venituri din activitatea de avocat doar după ce a dobândit calitatea de avocat.

Din documentele ce au stat la baza întocmirii Deciziei de impunere din oficiu contestată, comunicate instanţei de pârâta ANAF – AJFP  S.M. reiese că reclamantul a realizat următoarele venituri din activităţi independente: în anul 2007 un venit net de 4826 lei; în anul 2008 un venit net de 7277 lei; în anul 2009 un venit net de 46.148 lei.

Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 44/ 9045/ 21.07.2011 nu au fost stabilite obligaţii principale şi accesorii pentru veniturile obţinute de către reclamant din activităţi independente pentru anul 2009. Mai mult, tribunalul a constatat printr-un simplu calcul matematic, prin aplicarea cotei procentuale prevăzute de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, că a fost aplicată cota procentuală pentru anii 2007 şi 2008 la venituri eronat reţinute, fapt ce impune aprecierea corectă a bazei de impunere.

În acest sens se impune menţinerea în parte a Deciziei de impunere din oficiu cu privire la contribuţii la FNUASS, dobânzi şi penalităţi datorate de reclamant pentru anii 2007 şi 2008,  calculate asupra veniturilor obţinute de reclamant din activităţi independente, respectiv un venit net de 4826 lei în anul 2007 şi un venit net de 7277 lei pentru anul 2008.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a apreciat că acţiunea în contencios administrativ promovată de către reclamant este parţial întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2 Cod de procedură fiscală şi a textelor de lege anterior amintite, instanţa a admis-o în parte conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta pârâtă C.A.S. S.M. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii.

 Apreciază sentinţa atacată ca fiind atât netemeinică cât şi nelegală.

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt greşită şi a făcut o greşita aplicare a prevederilor legale în sensul dispoziţiilor art.488 pct.8 din Noul Codul de procedura civilă, temeiuri legale pe care le invoca in susţinerea recursului.

Prin decizia de impunere din oficiu nr.44/9045/21.07.2011 emisă de CAS  S.M., s-au stabilit obligaţiile fiscale de bază şi accesorii reprezentând contribuţii la FNUASS, creanţe anterioare datei de 01.07.2012, in sarcina D-lui D.I., pe baza datelor furnizate in format electronic de ANAF-DGFP  S.M., prin Curtea de Conturi a României, pentru veniturile realizate ca independent ce se încadrează în prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, ca urmare a faptului că nu a depus declaraţia de venit anuală şi nici cea rectificativă în urma inspecţiei fiscale, şi nu a achitat contribuţia la FNUASS, obligaţie ce o are potrivit art.215 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 95/2006.Decizia menţionată mai sus s-a emis pe baza datelor comunicate de Curtea de Conturi, fiind vorba despre venituri stabilite suplimentar prin inspecţii fiscale efectuate de organele de control fiscale. În cazul d-lui D.I., inspecţia fiscală s-a finalizat prin încheierea procesului verbal nr. 145478/ 16.12.2010, proces verbal de inspecţie fiscală care a stabilit venituri suplimentare faţă de venitul declarat şi faţă de venitul care figurează în deciziile de impunere anuale emise de organele fiscale.

Aceste inspecţii le deţine doar în formă de tabel, în format electronic, cu indicarea-numărului procesului verbal de inspecţie fiscală pentru fiecare contribuabil verificat.

Conform datelor inspecţiei fiscale dl. D.I. pentru anul 2006 a declarat un venit în valoare de 0 lei, dar în urma inspecţiei fiscale s-a constatat că a realizat suma netă de 4826 lei, în anul 2007 s-a declarat un venit în valoare de 0 lei, dar în urma inspecţiei fiscale s-a constatat că a realizat suma netă de 7277 lei, în anul 2008 s-a declarat 4394 lei, dar s-a constatat ca realizat suma de 50.542 lei.

In acest sens Decizia de impunere nu este nelegală sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantului obligaţii de plată pentru anul 2006, deoarece controlul efectuat de organele fiscale a constatat realizarea de venituri impozabile şi pentru acest an .

În acest sens se impune menţinerea în totalitate a Deciziei de impunere din oficiu cu privire la contribuţii FNUASS şi accesorii datorate de intimat-reclamant pe toată perioada stabilită în decizie, respectiv anii 2006-2008.

În drept a invocat dispoziţiile legale menţionate în recurs.

Intimatul D.I. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului declarat ca fiind declarat de o persoana fără calitate procesuală.

În cursul dezbaterilor în fond recurenta în repetate rânduri a solicitat constatarea lipsei calităţii procesuale aşa cum rezultă din documentele aflate la filele 10, 11 şi 12 şi de care instanţa a luat act.

Solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece inspecţia fiscala efectuata de organele fiscale si consemnata in procesul verbal nr. 14578/ 16.12.2010, nu a stabilit nici o obligaţie neonorată faţă de C.A.S. Datele invocate ca fiind temei al obligării la unele restanţe sunt nereale, deoarece până în luna martie 2007 a fost magistrat, toate obligaţiile fiind reţinute la sursă.

Instanţa de fond corect a stabilit acest fapt. Este nelegal a fi obligat la plata unor sume pe baza unor calcule greşite şi neexplicate pe baza unor înşirări de cifre fără explicarea a ce reprezintă acestea.

In temeiul art. 306 al. 2 din Cod de procedură civilă solicită instanţei de recurs invocarea din oficiu a nelegalităţii deciziei de impunere.

Decizia emisa de recurenta nu numai ca este greşită, nefondată şi neexplicată, dar nu întruneşte condiţiile unei decizii de impunere pe lângă faptul ca nici nu este emis de un organ competent in viziunea Legii nr. 95/2006.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel O. a apreciat recursul declarat de recurenta C.A.S. S.M., ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut corect că reclamantul a avut calitatea de magistrat-procuror până la data de xx.xx.2007, când i-a încetat activitatea prin pensionare şi că din aprilie 2007, în calitate de avocat, a plătit contribuţia lunară pentru asigurările de sănătate, calculată procentual asupra pensiei la care este îndreptăţit.

De asemenea, judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, apreciind că reclamantul are obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurările de sănătate calculată asupra tuturor veniturilor sale, atât asupra veniturilor obţinute din pensie, cât şi asupra veniturilor obţinute din activitatea de avocat, aplicând cota procentuală prevăzută de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 pentru anii 2007 şi 2008 la o valoare corectă a bazei de impunere.

Contrar poziţiei exprimate de recurentă, cum reclamantul intimat a avut în anul 2006 calitatea de magistrat-procuror, nerealizând în această perioadă venituri din activitatea de avocat, instanţa de recurs a considerat că decizia de impunere din oficiu este, după cum justificat a reţinut prima instanţă, nelegală sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantului a unei contribuţii de plată a contribuţiilor pentru asigurările de sănătate pentru anul 2006.

Sub acest aspect, nu poate fi primită afirmaţia recurentei în sensul că în urma inspecţiei fiscale finalizate prin procesul-verbal nr. xxxxxx/ xx.xx.2010 s-a constatat că intimatul a realizat un venit net de xxxx lei pentru anul 2006, datele invocate ca temei al obligării acestuia la plata unor restanţe fiind nereale, din moment ce până în luna martie 2007 obligaţiile au fost reţinute la sursă, ca urmare a calităţii intimatului de magistrat.

Referitor la solicitarea intimatului ca instanţa să invoce din oficiu, în temeiul prevederilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, nelegalitatea deciziei de impunere emise de C.A.S.  S.M., ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 835/08.02.2012 a Curţii de Apel  B. prin care a fost anulat în parte art. 35 alin. 1 al OPCNAS nr. 617/2007 în privinţa posibilităţii organului competent al CAS de a emite decizii de impunere, instanţa de recurs a apreciat că nu se impune invocarea acestui motiv de ordine publică, raportat la împrejurarea că publicarea acestei sentinţe în Monitorul Oficial ( M.O. nr. 243/ 04.04.2014) s-a realizat ulterior emiterii actelor administrative atacate, respectiv Decizia de impunere din oficiu nr. xx/ xxxx/ xx.xx.2011 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. xxx/ xx.xx.2011, pentru a fi aplicabile prevederile art. 23 din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ. Nu se pune deci problema emiterii deciziei de impunere de către un organ necompetent, conform art. 244 alin.2 şi 5 şi art. 261 din Legea nr. 85/2006, cum susţine intimatul.

Domenii speta

Spete similare