Modificarea conţinutului măsurii controlului judiciar

PROCEDURĂ PENALĂ

MODIFICAREA CONŢINUTULUI MĂSURII CONTROLULUI JUDICIAR

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 70/DLC/16 iulie 2014

Dosar nr. 3577/111/2014

CURTEA DE APEL ORADEA

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

În contestaţia formulată de inculpat a fost desfiinţată încheierea în sensul că s-a modificat conţinutul măsurii controlului judiciar prin înlocuirea obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a municipiului O. cu obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a judeţului B., având în vedere că prin modificarea obligaţiilor care intră în conţinutul controlului judiciar, buna desfăşurare a procesului penal se poate realiza în continuare cu noua obligaţie.

Prin încheierea penală nr. 77/DL din 9 iulie 2014 Tribunalul B. a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului B. T., fiul lui C. şi G., născut la xx.xx.xxxx în O., domiciliat în O., ca neîntemeiată.

În baza art. 219 alin. (9) raportat la art. 211, art. 215 Cod procedură penală s-a luat faţă de inculpatul B. T. măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. (1) Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

 a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

 b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

 c) să se prezinte la organul de poliţie din cadrul Politiei Municipiului O., conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. (2) Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

 a) să nu depăşească limita teritoriala a municipiului O., decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar;

 b) să nu exercite funcţia de administrator al vreunei societăţi comerciale;

 c) să comunice periodic, respectiv lunar, informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;

 d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin. (3) Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art.275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de drepturi şi libertăţi a Tribunalului B. a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia invocată de către apărătorul inculpatului, s-a constatat că acest caz de nulitate absolută nu se regăseşte printre cele enumerate în mod expres şi limitativ de către art. 281 alin. 1 Cod de procedură penală. Potrivit acestui text de lege cazurile de nulitate absolută sunt compunerea completului de judecată, competenţa materială şi personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii, prezenţa suspectului sau inculpatului atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii şi asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Tribunalul B. a reţinut că, împrejurarea ca procurorul care a formulat propunerea de arestare preventivă ar fi altul decât cel care a efectuat/supravegheat anterior urmărirea penală şi că nu ar exista o dispoziţie a procurorului ierarhic superior de trecere a cauzei la procurorul ce a formulat propunerea în cauză, nu poate fi sancţionată cu nulitatea absolută.

Pe de alta parte, din materialul de urmărire penală a reieşit că nu a avut loc o trecere a cauzelor de la un procuror la altul ci o reunire a acestora la dosarul mai întâi înregistrat, astfel încât nu este incidentă nici nulitatea relativă întrucât nu a fost identificată vreo încălcare a dispoziţiilor procesual penale cu ocazia reunirii dosarelor dispusă prin ordonanţa procurorului din 03.07.2014 (fila 58 vol. I u.p.) şi nici vreo vătămare care s-ar fi produs inculpatului prin acest act procesual.

Ca atare, analizând propunerea de arestare preventivă din perspectiva art. 202 alin. (1) Cod procedură penală, Tribunalul B. a reţinut că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Măsura arestării preventive poate fi luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale, potrivit art. 223 alin. (1) Cod procedură penală, dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi dacă există una dintre situaţiile expuse la literele a) – d) sau în alineatul 2 al aceluiaşi articol.

În ce priveşte prima condiţie, Tribunalul B. a constatat că inculpatul a recunoscut acuzaţiile aduse atât în declaraţia data procurorului cât şi în cursul audierii sale cu prilejul judecării propunerii de arestare preventivă, cu precizarea că a pretins că nu a conceput el acţiunea infracţională ci o altă persoană. Astfel, inculpatul a pretins că F. C. a fost administratorul de drept sau de fapt al societăţilor emitente a facturilor false şi, în această calitate a întreprins toate acţiunile necesare săvârşirii infracţiunii, stabilind inclusiv comisionul care ii revenea din înţelegerile ilicite cu societăţile beneficiare. Inculpatul a mai arătat că în schimbul ajutorului pe care i l-a dat lui F. C., a primit de la acesta o suma lunară de circa 1500 euro, fiind însă pe deplin conştient de caracterul fraudulos al activităţilor desfăşurate.

Declaraţiile sale s-au coroborat în parte cu cele ale celorlalţi suspecţi audiaţi în cauză – administratorii societăţilor SC P. P. SRL, SC P. SRL, SC L. SRL, SC R. C. SRL, SC C. SRL, SC T. SRL, SC A. P. SRL şi SC A. C. SRL – care au arătat cu toţii că au procedat la eludarea plăţii taxelor şi impozitelor către stat prin crearea mecanismului evazionist descris mai sus împreună cu inculpatul B., fără a-l cunoaşte însă pe F. Suspecţii au recunoscut cu toţii, ultimele declaraţii date, caracterul nereal al actelor de comerţ şi al facturilor emise de către societăţile reprezentate de către inculpat. Aceeaşi stare de fapt a fost relatată şi de către martorii audiaţi în cauză, care însă infirmă şi ei susţinerile inculpatului cu privire la participaţia unei alte persoane în acest circuit evazionist din partea societăţilor emitente ale facturilor nereale.

Ca atare, s-a constatat că este realizată aceasta primă condiţie, probele administrate până în prezent justificând suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de evaziune reţinută în sarcina sa în forma complicităţii. În lipsa oricăror altor mijloace de probă cu care să se coroboreze declaraţiile sale, Tribunalul B. a reţinut ca inculpatul a iniţiat şi controlat singur acţiunile desfăşurate de către societăţile SC A. SRL, SC F. I. SRL, SC N. I. SRL şi SC P. A. SRL.

Potrivit alin. (2) teza II al aceluiaşi articol 223 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune de evaziune fiscală şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Analizând această din urma condiţie privitoare la starea de pericol pe care ar reprezenta-o lăsarea inculpatului în libertate, Tribunalul B. a reţinut ca inculpatul este cercetat în mai multe dosare de către organele de urmărire penală, fiind chiar trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 757/P/2012 din 29.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. tot pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală. Totodată, a fost reţinută modalitatea relativ complexă a activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpat, implicarea mai multor persoane şi societăţi comerciale, ceea ce reliefează de asemenea un pericol social ridicat.

Tribunalul B. a reţinut că, pe de alta parte, nu se poate omite că în dosarul de urmărire penala nr. 757/P/2012, în condiţiile în care inculpatul a avut o participaţie similară în numele unei alte societăţi – SC Z. SRL – organul de urmărire penală nu a formulat faţă de acest inculpat nicio propunere de luare a vreunei măsuri preventive deşi prejudiciul creat în acel dosar este de circa 9 ori mai mare. Tribunalul B. a subliniat că activitatea infracţională din prezenta cauză a fost comisă în aceeaşi perioadă, respectiv anterior demarării cercetărilor în dosarul nr. 757/P/2012, iar din probele administrate în cauză până în prezent nu a rezultat că inculpatul ar mai fi săvârşit alte infracţiuni după acest moment şi, cu atât mai puţin după punerea în mişcare a acţiunii penale. De asemenea, s-a remarcat împrejurarea că inculpatul B., spre deosebire de ceilalţi suspecţi (care au fost şi principalii beneficiari ai sumelor obţinute prin săvârşirea evaziunii), a avut o poziţie constantă de recunoaştere a comiterii infracţiunii de evaziune susţinând caracterul nereal al operaţiunilor comerciale cu celelalte societăţi, poziţie care a avut până la urmă efecte inclusiv în sfera recuperării prejudiciului produs. Chiar dacă inculpatul nu a achitat nicio sumă părţii civile cu titlu de recuperare prejudiciu cauzat, evoluţia cercetărilor penale a reliefat împrejurarea că modificarea atitudinii procesuale a celorlalţi suspecţi a fost consecutivă declaraţiilor prin care inculpatul B. a descris pe larg mecanismul evazionist.

Nu în ultimul rând, s-a constatat ca la dosar s-a depus o adresă a D.N.A. Serviciul Teritorial O. prin care se atestă împrejurarea că inculpatul a formulat în data de 16.10.2013 un denunţ în urma căruia au fost demarate cercetări faţă de inculpaţii C. L.M. şi B. G.A. ce au fost ulterior trimişi în judecată prin rechizitoriul din 31.10.2013 şi condamnaţi de către Tribunalul B. la data de 27.11.2013.

Ca atare, s-a constatat că din perspectiva criteriilor expuse în art. 223 alin. 2 teza II Cod de procedură penală, a gravitaţii faptei, a modului şi circumstanţelor de comitere şi a celorlalte împrejurări privitoare la persoana inculpatului, nu se poate reţine că privarea sa de libertate, în acest moment, este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Cu toate acestea, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod penal, fiind îndeplinită şi condiţia existenţei probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de care este acuzat, judecătorul de drepturi şi libertăţi a luat faţă de inculpat o măsură preventivă restrictivă de libertate şi anume controlul judiciar.

Faţă de cele de mai sus, Tribunalul B. a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului B. T. ca neîntemeiată, iar în baza art. 219 alin. (9) raportat la art. 211, art. 215 Cod procedură penală, a luat faţă de inculpat măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. (1) Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

 a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

 b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

 c) să se prezinte la organul de poliţie din cadrul Politiei Municipiului O., conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. (2) Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

 a) să nu depăşească limita teritoriala a municipiului O., decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar;

 b) să nu exercite funcţia de administrator al vreunei societăţi comerciale;

 c) să comunice periodic, respectiv lunar, informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;

 d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin. (3) Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art.275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat a u rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie contestatorul B. T. solicitând prin apărător admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată şi extinderea limitei teritoriale a controlului judiciar la limita ţării şi în subsidiar la cea a judeţului B., sau a zonei metropolitane O., având în vedere că inculpatul are domiciliul în localitatea H. şi întrucât acesta suferind de o boală incurabilă urmează tratament medical la Institutul Oncologic C.N. A solicitat, având în vedere prevederile art. 215 Cod procedură penală, ca instanţa să se pronunţe şi asupra programului de supraveghere al inculpatului având în vedere că acesta se prezintă zilnic la postul de poliţie şi practica judiciară relevantă.

Examinând sentinţa contestată din oficiu si prin prisma motivelor invocate, curtea a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr.77/DL/2014 pronunţată de Tribunalul B. la data de 09.07.2014 de judecătorul de drepturi şi libertăţi s-a dispus faţă de contestator măsura controlului judiciar impunându-se respectarea unui cumul de obligaţii. Printre obligaţiile impuse se numără şi aceea de a nu părăsi limita teritorială a municipiului O., decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar. S-a arătat de contestator că împreună cu familia a deţinut în proprietate şi actualmente în chirie o casă în satul H. comuna S. nr.xxx, unde îşi petrece mare parte a săptămânii. Mai mult intenţionează să-şi stabilească pe viitor domiciliul aici, sens în care va face demersurile necesare în vederea schimbării domiciliului actual. S-a mai arătat că are o boală incurabilă şi urmează tratament medical la Institutul Oncologic C.N.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere că prin modificarea obligaţiilor care intră în conţinutul controlului judiciar, buna desfăşurare a procesului penal se poate realiza în continuare şi cu noua obligaţie.

În consecinţă, Curtea a apreciat ca întemeiată contestaţia şi a modificat în temeiul art.204 Cod procedură penală conţinutul controlului judiciar impus inculpatului prin înlocuirea obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a municipiului O. cu obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a judeţului B.

Domenii speta

Spete similare