Revizuire. Lipsa calităţii procesuale active.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 25.02.2013 sub nr. 1930/314/2013, reclamanţii C I şi C V, în contradictoriu cu pârâţii G C B, A A B şi A VM, au formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 2011 pronunţată la data de 16.06.2004 în ds. nr. 7965/2003 al Judecătoriei Suceava, având ca obiect „partaj succesoral”, solicitând să fie schimbată, în parte, hotărârea atacată în sensul înlocuirii dispoziţiilor potrivnice din dispozitivul acesteia cu dispoziţii clare, univoce.

În motivarea cererii, revizuenţii au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7152/ 20.12.2001, au dobândit de la numitul A A suprafaţa de 5.000 mp teren situat în str. Mitocului, cartierul Iţcani, mun. Suceava, identică cu parcela funciară nr. 1622/2. Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, revizuenţii au procedat la intabularea dreptului lor de proprietate asupra parcelei nr. 1622/2, eliberându-se extrasul CF nr. 3578/ 24.05.2002. În cursul lunilor iulie – august au solicitat şi au obţinut de la Primăria Suceava certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire în vederea edificării unui imobil, iar în perioada mai-august 2003 au început lucrările de construcţii.

Au precizat revizuenţii că, la data de 27.11.2003, numiţii G B, A VM şi A A, moştenitorii defunctului A A, au solicitat în instanţă partajarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului lor tată, A A.

Prin sentinţa civilă nr. 2011 din 16.06.2004, Judecătoria Suceava a stabilit componenţa masei succesorale, şi a dispus sistarea stării de indiviziune, incluzând în masa succesorală şi suprafaţa de 5.000 mp care era înscrisă în Titlul de proprietate nr. 3038/2001 şi care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7152/20.12.2001.

În acest context, în dosarul având ca obiect partajul succesoral după defunctul A A s-a întocmit o expertiză topometrică de către expertul A. Paul care, în mod eronat, a reţinut faptul că suprafaţa de 5.000 mp teren situat în str. Mitocului, nr. 2, identică cu p.f. nr. 1662/2, evidenţiată în T.P. nr. 3038/2001, suprafaţă ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7152/ 20.12.2001, este liberă de sarcini, fiind făcută şi o propunere de lotizare a terenului, propunere însuşită de către instanţă, care a dispus şi modul de partajare a terenului, suprafaţa de 5.000 mp fiind atribuită astfel: 3.000 mp fiicei G C B şi 2.000 mp fiului A A.

La data de 03.02.2005, numita G C B a formulat o acţiune în revendicare imobiliară, solicitând posesia terenului în suprafaţă de 3.000 mp ce a făcut obiectul partajului judiciar, iar prin sentinţa civilă nr. 966 din 10.03.2006 a Judecătoriei Suceava, ei (revizuienţii) au fost obligaţi să predea petentei G CB, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 3.000 mp teren.

Instanţa s-a aflat în eroare la data pronunţării sentinţei în acţiunea de partajare a masei succesorale, din cauza raportului de expertiză fals, efectuat în respectiva cauză de către expertul A. Paul, care a inserat în cuprinsul raportului date eronate, neconforme cu realitatea.

De asemenea, revizuenţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 2554 din 29.05.2012, pronunţată de Judecătoria Suceava în ds. nr. 6702/314/2009, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus anularea raportului de expertiză topometrică efectuat de expertul A. P. în dosarul de partaj succesoral nr. 7965/2003.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.

Prin precizări la acţiune, revizuienţii au arătat că temeiul de drept al acţiunii îl constituie disp. art. 322 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă.

Legal citaţi, pârâţii nu au formulat întâmpinare, însă pârâta G C B, prezentă fiind în instanţă la termenul de judecată din data de 17 iulie 2013, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuienţior.

Prin sentinţa civilă nr. 4204 din 17 iulie 2013, Judecătoria Suceava a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuenţilor, invocată de pârâta G C B, şi a respins acţiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

Pentru a avea calitate procesuală activă, fapt care justifică introducerea unei acţiuni în justiţie, este necesar să existe o identitate între persoana care reclamă dreptul şi cel care este titularul dreptului afirmat.

De asemenea, legitimarea procesuală este condiţionată nu numai de interesul în promovarea revizuirii, ci şi de calitatea de parte în proces.

Cât priveşte obiectul cauzei, instanţa a reţinut că revizuirea urmăreşte retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv. Această cale extraordinară de atac este deschisă numai părţilor din proces, deoarece instanţa verifică temeinicia hotărârii atacate numai în raport de persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunţat acea hotărâre.

Raţiunea acestei interpretări derivă din împrejurarea că retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate produce efecte grave pentru părţi, iar pentru stabilitatea raporturilor juridice civile legea admite revizuirea numai în cazurile strict determinate şi cu respectarea condiţiilor necesare exercitării celorlalte căi de atac, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală şi existenţa unui interes.

Astfel cum rezultă din acţiunea formulată, revizuenţii C I şi C V au solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 2011/16.06.2004, pronunţată de Judecătoria Suceava în ds. nr. 7965/2003 având ca obiect „partaj succesoral”.

Ori, analizând cuprinsul sentinţei civile atacate, ca şi actele dosarului nr. 7965/2003 (ataşat spre consultare), instanţa a constatat că acţiunea ce a făcut obiectul acestui dosar s-a purtat între reclamanţii A VM şi G CB şi pârâtul A A (f.12-14).

Aşa fiind, rezultă în mod cert că revizuenţii C I şi C V nu au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunţat sentinţa atacată, nr. 2011/16.06.2004, context în care cererea formulată de aceştia nu a putut fi primită.

Faptul că revizuenţii pretind că situaţia juridică a terenului în suprafaţă de 5.000 m.p. situat în intravilanul mun. Suceava, str. Mitocului nr. 2, ce a făcut obiectul partajului cât şi, anterior, obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 7152/20.12.2001, nu a fost clarificată, ei edificând o serie de construcţii pe această suprafaţă de teren, nu poate suplini neîndeplinirea condiţiei necesare de a fi fost părţi în cauza respectivă.

Împotriva sentinţei au declarat apel revizuienţii C I şi C V, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivare au reiterat susţinerile din cererea iniţială şi au arătat că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, deoarece, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 2554 din 29 mai 2012 pronunţată în dosarul nr. 6702/314/2009 al Judecătoriei Suceava, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a dispus anularea raportului de expertiză topometrică efectuat de către expertul A. P. în dosarul de partaj succesoral nr. 7965/2003 al Judecătoriei Suceava, ei au avut calitate procesuală activă, iar litigiul s-a derulat între aceleaşi părţi care au fost şi în dosarul ce a avut ca obiect partaj judiciar.

Astfel, raportul de drept procesual, care presupune şi existenţa calităţii procesuale, se justifică fie prin suprapunerea calităţii de parte în proces cu aceea de parte în raportul juridic de drept substanţial, fie printr-o anumită conexitate a persoanei în cauză cu acesta, care conferă acea îndreptăţire de a participa la proces.

Aşadar, prin cererea de revizuire formulată urmăresc ocrotirea incontestabilă a unui drept al lor şi a unui interes legitim, care nu s-ar putea realiza decât în cadrul acestei acţiuni.

Calitatea procesuală nu rezultă, în acest caz, din raportul juridic a cărui inexistenţă constituie obiectul acţiunii, ci în acel interes al lor de a le ocroti dreptul lor, care coexistă cu acela ce constituie obiectul acţiunii.

De asemenea, în cazul acţiunilor constitutive de drepturi, calitatea procesuală rezultă nu din existenţa a priori a unui raport juridic de drept substanţial, acesta stabilindu-se, în cazul admiterii acţiunii, abia pentru viitor, ci tocmai în interesul recunoscut de lege părţii în cauză, privitor la un astfel de raport juridic, determinat de legătura obiectivă cu acesta.

În general, în literatura juridică, interesul este identificat cu folosul practic, imediat, material sau moral pe care partea îl urmăreşte şi pe care trebuie să-l justifice pentru a putea exercita acţiunea civilă sau a efectua un anume act procesual. În realitate, interesul este o categorie care desemnează nevoile şi trebuinţele materiale sau morale ale individului, fiind preocupat de a realiza sau obţine ceea ce este necesar şi de folos.

Pe plan juridic, interesul de a acţiona în justiţie apare ca fiind determinat de încălcarea, violarea, negarea unui drept sau de starea sa de incertitudine, înfăţişându-se ca o nevoie de a acţiona către atingerea unui scop ori realizarea unui folos care poate consta în înlăturarea încălcării, obligarea unor persoane la a recunoaşte un drept, acoperirea unei pagube, refacerea unui act procesual, anularea lui etc.

Dacă o atare nevoie, trebuinţă, există, i se recunoaşte acelei persoane dreptul de a acţiona în justiţie, ea având deci calitate procesuală. Accepţia dată, aşadar, în literatura juridică noţiunii de interes realizează o deplasare a sensului său către scopul, finalitatea urmărită, deşi mai degrabă interesul trebuie privit ca reprezentarea conştientă a nevoii de a acţiona, ca stimul către atingerea unui rezultat sau a unui folos în majoritatea cazurilor, astfel că părţile din procesul civil se suprapun cu părţile din raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii.

Se poate întâmpla însă ca interesul subiectiv să nu corespundă interesului obiectiv al societăţii de a acorda protecţie, prin intermediul organelor de justiţie, numai drepturilor sau situaţiilor recunoscute de lege, astfel că cererea de chemare în judecată să fie introdusă de persoane al căror interes să nu fie ocrotit de lege sau care au o reprezentare greşită cu privire la drepturile lor. Declanşarea activităţii procesuale prin introducerea cererii de chemare în judecată nu poate fi, evident, oprită, căci „scopul teoretic şi practic al oricărui drept la acţiune este de a aduce înaintea judecăţii verificarea în fapt a ceea ce se pretinde şi de a clarifica printr-o hotărâre incertitudinea determinată de afirmaţiile şi susţinerile contradictorii făcute de părţile litigante”.

Poziţia reclamantului faţă de raportul juridic dedus judecăţii are la bază relaţia de conexitate cu acel raport, care îi permite să-l impună judecăţii.

Calitatea procesuală a unei părţi poate fi uneori transmisă unei alte persoane, care n-a participat până atunci la proces.

Această transmitere a calităţii procesuale este strâns legată, de cele mai multe ori, de transmiterea drepturilor şi obligaţiilor ce formează conţinutul raportului juridic litigios, cum ar fi vânzarea bunurilor litigioase, care constă în vânzarea unor bunuri asupra cărora s-a purtat un proces.

Dobânditorul unor astfel de bunuri va obţine, după caz, calitatea de reclamant sau de pârât, după cum vânzătorul a avut, la rândul său, una sau alta din aceste calităţi.

Interesul de a acţiona în justiţie, care constituie conţinutul legitimării procesuale active, constă în apărarea unui drept sau a unei situaţii ocrotite de lege, contestate sau încălcate de către pârât sau de către alte persoane care au luat parte la acel proces, izvorâte din raportul juridic substanţial dedus judecăţii sau din legătura cu acesta.

În concluzie, consideră că prin calitate procesuală se înţelege interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei, ce izvorăşte din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept, iar atributul instanţei este acela de a determina, de la caz la caz, calitatea procesuală a părţilor, în funcţie de datele concrete ale fiecărei cauze.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 282 - 298, vechiul Cod de procedură civilă.

Pârâta intimată G C B, prezentă în instanţă, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 513 din 17 decembrie 2013, Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul.

 Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, este deschisă numai părţilor din proces şi nu permite modificarea cadrului procesual stabilit de instanţa a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită.

Fiind o cale de atac, revizuirea nu declanşează un nou litigiu, ci reprezintă numai o fază procesuală a aceleiaşi cauze, ceea ce face ca în mod firesc ea să nu se poată desfăşura decât în cadrul procesual deja existent în etapele procesuale anterioare.

Dreptul la o instanţă nu are caracter absolut, fiind compatibil cu limitări legale, însă numai în măsura în care acestea nu ating dreptul în însăşi substanţa sa.

Prin excepţie, o atare limitare se conciliază cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Ca atare, respingerea unei cereri de revizuire ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă nu atrage o încălcare a dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, întrucât în jurisprudenţa sa, Curtea europeană a decis că limitarea dreptului la o instanţă, cuprinsă în marja de apreciere lăsată la dispoziţia statelor, include şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărâre judecătorească.

Faptul că revizuirea este deschisă doar părţilor din proces asigură respectarea principiului stabilităţii raporturilor juridice şi nu aduce atingere substanţei dreptului la o instanţă şi nici vreunui bun invocat de terţ, protejat conform dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr.1, având în vedere faptul că o hotărâre judecătorească produce efecte obligatorii doar faţă de părţile din proces, iar faţă de terţi  produce efecte de opozabilitate în sensul că se opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv o prezumţie relativă care poarte fi răsturnată prin dovada contrară.

Dovada contrară putea fi făcută de apelanţi în orice alt litigiu în care li s-ar fi opus hotărârea respectivă, nu însă în cadrul unei căi extraordinare de atac, formulată împotriva acestei hotărâri, faţă de care au calitatea de terţi.

Corect a reţinut prima instanţă că, deşi revizuienţii pretind că situaţia juridică a terenului în suprafaţă de 5.000 m.p. situat în intravilanul mun. Suceava, str. Mitocului nr. 2, ce a făcut obiectul partajului cât şi, anterior, obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 7152/20.12.2001 nu a fost clarificată, ei edificând o serie de construcţii pe teren, această împrejurare nu poate suplini neîndeplinirea condiţiei necesare de a fi fost părţi în cauza respectivă.

Legitimarea procesuală este condiţionată nu numai de interesul în promovarea revizuirii, ci şi de calitatea de parte în proces.

Este adevărat că pe parcursul judecăţii drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transmise fie unei alte părţi din proces, fie unei persoane străine, transmiterea calităţii procesuale  fiind legală sau convenţională, însă în cauza de faţă nu s-a dovedit că apelanţii sunt succesorii în drepturi ai părţilor.

Dobânditorul cu titlu particular al dreptului sau bunului litigios poate să exercite calea de atac prevăzută de lege chiar dacă nu a participat la judecată, însă apelanţii nu au această calitate.

Apelanţii invocă asupra terenului în suprafaţă de 5000 m.p., care a făcut obiectul partajului succesoral, un drept de proprietate dobândit anterior în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7152/ 20.12.2001, însă prin sentinţa civilă nr. 966/10.03.2006 a Judecătoriei Suceava s-a reţinut că acest drept le-a fost transmis sub condiţie rezolutorie, vânzătorul A A fiind coindivizar.

Vânzarea bunului aflat în stare de indiviziune, făcută de unul dintre coproprietari fără acordul celorlalţi este supusă condiţiei rezolutorii ca, la efectuarea partajului, bunul să cadă în lotul vânzătorului , însă nu transferă cumpărătorului calitatea procesuală în cadrul acţiunii de partaj, acesta fiind terţ faţă de raportul juridic dedus judecăţii.

Nici faptul că apelanţii au formulat o acţiune, înregistrată sub nr. 6702/314/2009, având ca obiect anularea raportului de expertiză întocmit de expertul A. P. în dosarul de partaj succesoral, acţiune care a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 2554/2012 a Judecătoriei Suceava nu le conferă calitatea de parte în dosarul de partaj succesoral.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, revizuienţii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor au reluat susţinerile de la fond şi apel, arătând, în esenţă, că excepţia privind lipsa calităţii lor procesuale active se impune a fi respinsă, cu consecinţa casării sentinţei apelate şi trimiterii cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.

Astfel, poziţia lor în calitate de reclamanţi faţă de raportul juridic dedus judecăţii are la bază relaţia de conexitate cu acel raport, care le permite să-l impună judecăţii.

Calitatea procesuală a unei părţi poate fi uneori transmisă unei alte persoane, care n-a participat însă atunci la proces.

Această transmitere a calităţii procesuale este strâns legată, de cele mai multe ori, de transmiterea drepturilor şi obligaţiilor ce formează conţinutul raportului juridic litigios, cum ar fi vânzarea bunurilor litigioase, care constă în vânzarea unor bunuri asupra cărora s-a purtat un proces.

Dobânditorul unor astfel de bunuri va obţine, după caz, calitatea de reclamant sau de pârât, după cum vânzătorul a avut, la rândul său, una sau alta din aceste calităţi.

Interesul de a acţiona în justiţie, care constituie conţinutul legitimării procesuale active, constă în apărarea unui drept sau a unei situaţii ocrotite de lege, contestate sau încălcate de către pârât sau de către alte persoane care au luat parte la acel proces, izvorâte din raportul juridic substanţial dedus judecăţii sau din legătura cu acesta.

În concluzie, consideră că prin calitate procesuală se înţelege interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei, ce izvorăşte din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept, iar atributul instanţei este acela de a determina, de la caz la caz, calitatea procesuală a părţilor în funcţie de datele concrete ale fiecărei cauze.

Aşadar, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Ea decurge şi din faptul că majoritatea motivelor de revizuire se întemeiază pe împrejurări survenite ulterior pronunţării hotărârii sau pe împrejurări necunoscute de instanţă la data judecării cauzei, iar dacă s-ar admite soluţia contrară ar însemna ca erorile judiciare, a căror înlăturare se urmăreşte, să rămână în fiinţă, ceea ce este de neconceput.

Într-adevăr, unele din aceste motive sunt specifice revizuirii, în sensul că ele vizează împrejurări noi, survenite după pronunţarea hotărârii şi în raport cu care starea de fapt reţinută de instanţă nu mai corespunde realităţii.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de revizuienţi, care în drept pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul.

Astfel, cum corect a reţinut instanţa de apel, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată doar de părţile din proces, nefiind posibilă modificarea cadrului procesual stabilit prin hotărârea ce se solicită a fi desfiinţată/schimbată.

Prin formularea unei cereri de revizuire nu se declanşează un nou litigiu, ci doar o nouă fază procesuală a respectivei cauze. Prin urmare, judecata acesteia nu se poate desfăşura decât în cadrul procesual stabilit iniţial, în etapele procesuale anterioare.

Necontestat, drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transmise, legal sau convenţional, unei persoane străine de proces, însă în speţă nu este vorba de o astfel de transmisiune, revizuienţii nefiind succesori în drepturi ai unei părţi din procesul în care s-a pronunţat hotărârea ce se cere a fi revizuită. Aceştia invocă un drept de proprietate asupra suprafeţei de 5000 m.p. teren ce a făcut obiectul partajului succesoral, teren dobândit anterior procesului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7152/20.12.2001.

Prin sentinţa civilă nr. 966/10.03.2006 a Judecătoriei Suceava, pronunţată în acţiunea în revendicare imobiliară în care revizuienţii au fost pârâţi, s-a reţinut că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu le-a fost transmis sub condiţie rezolutorie, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătorul având calitatea de coproprietar asupra bunului vândut.

Într-adevăr, interesul de a acţiona în justiţie constă în apărarea unui drept sau a unei situaţii ocrotite de lege, contestate sau încălcate de pârât.

Însă, în cazul căilor legale de atac, legitimarea procesuală a celui care le formulează este condiţionată nu numai de interesul de a le exercita, justificat de soluţia (hotărârea) nefavorabilă pe care o contestă, ci şi de calitatea de parte în proces.

Această cerinţă rezultă cu evidenţă din însăşi modul de redactare a dispoziţiilor legale ce reglementează această cale extraordinară de atac, mai ales din cele ale art. 324 Cod procedură civilă, privind termenul de revizuire, care se calculează de la comunicarea hotărârii, respectiv de la pronunţarea hotărârii ce se cere a fi revizuită, iar în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă (cel din speţă), din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul.

Drept urmare, nici faptul că revizuienţii au promovat o acţiune pentru anularea raportului de expertiză efectuat în dosarul de partaj succesoral, acţiune admisă prin sentinţa civilă nr. 2554/2012 a Judecătoriei Suceava, nu le conferă legitimarea procesuală în prezenta cauză, câtă vreme nu sunt părţi sau succesori în drepturi ai vreuneia dintre părţile sentinţei ce se cere a fi revizuită.

Domenii speta

Spete similare