Stabilirea legii penale mai favorabile

Prin sentinţa penală nr. 279NCPP/05.03.2014 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr. 4449/245/2014 s-au dispus următoarele:

„În baza art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, art. 6 Cod penal admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului Iaşi privind pe condamnatul Ţ.R.-V., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi, şi pe cale de consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa totală de 10 (zece) ani închisoare şi 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal stabilită prin sentinţa penală nr. 14/13.01.2012 a Judecătoriei Huşi în dosarul nr. 1859/244/2011, rămasă definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente de:

A. 10 (zece) ani închisoare şi 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, c şi alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 alin. 1 lit. a şi alin. 2 Cod penal (comisă la data de 26/27.07.2009) aplicată prin sentinţa penală nr. 105/26.05.2010 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 535/14.02.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală;

B. 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu”, prev. şi ped. de art. 192 alin. 1, alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. c Cod penal (comisă la data de 26/27.07.2009) aplicată prin sentinţa penală nr. 105/26.05.2010 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 535/14.02.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală;

C. 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice”, prev. şi ped. de art. 321 alin. 1, alin. 2 Cod penal (comisă la data de 04.03.2009) aplicată prin sentinţa penală nr. 224/11.06.2010 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 59/A/27.04.2011 a Tribunalului Vaslui prin retragerea apelului;

D. 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj”, prev. şi ped. de art. 239 alin. 2 Cod penal (comisă la data de 06.12.2008) aplicată prin sentinţa penală nr. 30/21.01.2011 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 304/24.03.2011.

Reduce pedeapsa complementară de 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal aplicată alăturat pedepsei de 10 (zece) ani închisoare (lit. A) pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, c şi alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 alin. 1 lit. a şi alin. 2 Cod penal la maximul special al  pedepsei complementare, conform art. 66 alin. 1 Cod penal, respectiv la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

Reduce pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice”, prev. şi ped. de art. 321 alin. 1, alin. 2 Cod penal la maximul special al  infracţiunii de „tulburarea ordinii şi liniştii publice” prev. şi ped. de art. 371 Cod penal, respectiv 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal contopeşte cele patru pedepse: 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, 2 (doi) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare şi  2 (doi) ani închisoare în pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului pe perioada şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal din 1968.

Deduce din pedeapsa aplicată durata executată respectiv 04.03 – 10.03.2009 şi de la 27.07.2009 la zi.

Retrage mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 14/2012 din 06.02.2012 emis de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 1859/244/2011 şi dispune emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.”

Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 6 Cod penal, instanţa a analizat, în ordinea menţionată, următoarele aspecte:

1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce priveşte limitele maxime de pedeapsă; 

2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce priveşte tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni.

1. În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă mai favorabile, instanţa a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.

Instanţa nu a avut în vedere şi împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepselor cu închisoarea s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal întrucât aceasta nu mai este prevăzută de noul Cod penal.

Astfel, instanţa a reţinut următoarele:

a. Infracţiunea de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, c şi alin. 3 Cod penal din 1969 este reglementată de dispoziţiile art. 234 alin. (1) lit. d, f Cod penal, fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în actualul Cod penal de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aceasta putea fi dispusă, conform art. 53 pct. 2 lit. a cod penal din 1969 pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 10 ani, în timp ce, potrivit art. 66 alin. 1 Cod penal, în prezent pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi dispusă pe o perioadă de la unu la 5 ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat că pedeapsa complementară de 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal aplicată alăturat pedepsei de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie”, depăşeşte maximul special al  pedepsei complementare, conform art. 66 alin. 1 Cod penal.

b) Infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Codul penal din 1969 este reglementată de dispoziţiile art. 224 alin. (2) Cod penal, fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.

c) Infracţiunea de „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice”, prev. şi ped. de art. 321 alin. 1, alin. 2 Cod penal din 1969 este reglementată de dispoziţiile art. 371 Cod penal, fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 2 la 7 ani, iar în actualul Cod penal de la 3 luni la 2 ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat că pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată condamnatului depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 2 ani închisoare.

d) Infracţiunea de „ultraj”, prev. şi ped. de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 este reglementată de dispoziţiile art. 257 alin. (2) Cod penal, fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 6 luni la 3 ani, iar în actualul Cod penal cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă.

2. În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni, instanţa a comparat pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă. 

Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare se adaugă sporul de 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 12 ani închisoare.

Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului de 10 ani închisoare nu depăşeşte maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, instanţa a menţinut pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare.

Domenii speta

Spete similare