Infractiuni

Prin Rechizitoriul din data de  01.11.2012 al  Parchetului de pe lângă Judecătoria M. din dosar nr.649/P/2011, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpatele,  M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, deturnare de fonduri şi folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii, fapte prevăzute de art.6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2 din Codul penal, art.303 din Legea 95/2006 raportat la art. 302 ind.1 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990, totul cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal şi SC M. SRL, cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de reţinere şi nevărsare a impozitelor  şi contribuţiilor cu reţinere la sursă şi deturnare de fonduri, fapte prevăzute şi pedepsite de art.6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2 Cod penal şi art. 303 din Legea 95/2006 raportat la art. 302 ind.1 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare al instanţei se reţine că la data de 09.03.2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice B. a Formulat plângere penală împotriva SC M. SRL M. şi a administratorului statuar al acesteia, M. C., solicitând efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de stopaj la sursă, constând în aceea că nu au reţinut şi nu au vărsat cu rea –credinţă, suma de 35.120 lei, reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Se mai reţine în rechizitoriu că s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare , prin care s-a concluzionat că debitul datorat de societate către bugetul consolidat al statului , la data de 31.01.2011 este în cuantumde 21.746 lei.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea D.G.F.P Bacău (fl.6-7 dup), notă de prezentare întocmită de Direcţia Generală a Finanţelor Publice B. (fl.8-20 dup), fişă sintetică, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat (fl.10-20 dup), informaţii privind istoricul inculpatei SC M.SRL (fl.21-23, 25-27), raportul de expertiză contabilă judiciară (fl.40-52 dup), documentele financiar contabilă (fl.55-84 dup), declaraţiile inculpatei (fl.109-116 dup), acte financiar contabile (fl.II).

În cauză  Statul Român prin A. N.A.F. – Direcţia Generală a Finanţelor Publice B. . s-a constituit  parte civilă cu suma de 35.120 lei  şi penalităţi până la achitarea în totalitate a debitului principal.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiată inculpat şi s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabilă.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria M. la data de 09.03.2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului B., a solicitat efectuarea de cercetări faţă de SC M. S.R.L. şi a administratorului M. V. C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi sancţionată de art. 6 din Legea 241/2005, arătând că, nu au fost achitate obligaţiile cu reţinere la sursă , a sumei totale de 35.120 lei, din care 25.037 lei debit şi 10.083 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente perioadei 25.01.2009-25.01.2011.

Având în vedere sesizarea Gărzii Financiare-Secţia Judeţeană B., organele de cercetare penală au dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile care să stabilească cuantumul impozitelor cu reţinere la sursă nevărsate la bugetul consolidat al statului precum şi prejudicial cauzat bugetului consolidat al statului

Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de către expert B. B. a concluzionat că pentru perioada 25.01.2009-25.01.2011, prejudiciul total cauzat bugetului consolidat al statului este în cuantum de 21.746  lei debit şi 10083 lei majorări de întârziere.

Prin declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpata M.C., a relatat că, începând cu anul 2009 datorită dificultăţilor financiare nu a reuşit să achite obligaţiile către bugetul de stat inclusiv impozitele cu reţinere la sursă.

În privinţa prejudiciului  stabilit prin raportul de expertiză , inculpata  a menţionat că urmează să îl achite în măsura posibilităţilor.

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr.241/2005, constituie infracţiune şi de pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amendă, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Latura obiectivă a infracţiunii în cazul de faţă şi anume elementul material al acesteia, se realizează concomitent atât printr-o acţiune-reţinerea de la angajaţi a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, urmată de o inacţiune - nevărsarea sumelor respective în termen, maxim de 30 de zile de la scadenţă.

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, debitele neachitate de societate la bugetul consolidat al statului, reprezentate de impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, sunt aferente  perioadei martie 2009-martie 2011, astfel încât elementul material al infracţiunii sub forma reţinerii  şi nevărsării în termen de cel mult 30 de zile de la scadenţă a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă este realizat.

Astfel, instanţa constată că latura obiectivă a infracţiunii a fost dovedită, aceste contribuţii şi impozite cu reţinere la sursă fiind evidenţiate pe statele de plată şi reţinute de la salariaţi dar nefiind ulterior şi virate la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile.

De asemenea, urmarea imediată, costând în faptul că impozitul sau contribuţia la buget nu ajunge la destinaţie este realizată, legătura de cauzalitate existând implicit.

Instanţa constată că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesară îndeplinirea unei condiţii esenţiale cu privire la vinovăţia făptuitorului, norma legală incriminând reţinerea şi nevărsarea în termen de 30 de zile de la scadenţă a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă doar când subiectul activ a acţionat forma de vinovăţie a intenţiei, motiv pentru care instanţa urmează a analiza poziţia subiectivă a inculpatului, ce trebuie dedusă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Neplata contribuţiile şi impozitelor cu reţinere la sursă nefiind astfel justificată, în condiţiile în care neachitarea lor are consecinţe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului dar şi pentru salariaţii care sunt lipsiţi de măsurile de protecţie socială de care beneficiză prin reţinerea şi virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite şi contribuţii, sunt elemente care probează vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei directe, în reţinerea şi nevirarea la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadenţă, a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă.

În drept, fapta inculpatelor M. C. şi  SC M. SRL M. , de a reţine sumele reprezentând impozit pe veniturile din salarii, CAS, CASS şi şomaj, în perioada 25.01.2009-25.01.2011, fără a le vărsa  la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005.

 Cu privire la fapta prevăzută  art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care inculpata A.M.  a fost trimisă în judecată instanţa reţine că în conformitate cu prevederile legale menţionate, constituie infracţiune fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantul legal al societăţii, care foloseşte, cu rea-credinţă, bunurile sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă  faptul că inculpata M. C., a schimbat destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale, ale societăţii, motiv pentru care instanţa urmează să dispună în baza art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală, achitarea inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, întrucât fapta nu există.

 Potrivit art. 303 din Legea nr. 95/2006, fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform prevederilor din Codul penal. Art. 302 ind.1 Cod penal , reglementează expres deturnarea de fonduri ca fiind „ Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activităţii economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ ori unei instituţii de stat sau unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145...”

Având în vedere că prin Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost abrogat art. 303 din Legea nr. 95/2006, achită pe inculpatele  M. C. şi SC M. SRL M.,  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de deturnare de fonduri faptă  prevăzută de art.303 din Legea 95/2006 raportat la art. 302 ind.1 alin. 1din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.2 şi art. 5 Cod penal , întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

La individualizarea pedepsei ce se va aplicată inculpaţilor  instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse , valoarea prejudiciului.

Având în vedere condiţiile concrete de comitere a faptelor, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, starea sa materială, familiară şi educaţională,  buna conduită anterioară, subordonarea sa judiciară şi responsabilitatea de care a dat dovadă pe toată perioada desfăşurării procesului penal, instanţa va reţine în favoarea acesteia circumstanţele atenunate prevăzute de art. 74 lit.a Cod penal.

Punând în balanţă ansamblul acestor criterii care servesc instanţei la alegerea şi dozarea corectă a pedepsei, instanţa concluzionează că aplicarea unei pedepse de 1an, este de natură a realiza scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei.

Instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si prin pronunţarea unei hotărâri cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei , experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, motiv pentru care  în  baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani conform art.82 din Codul penal.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptelor  săvârşite de inculpată ,  ansamblul circumstanţelor personale ale acesteia duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la persoana juridică inculpata  SC .M.SRL , instanţa în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal  raportat la art. 71 ind.1  alin.2 cod penal, urmează să aplice pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei.

În ceea ce priveşte cererea părţii civile DGFP B. de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietatea inculpaţilor,  instanţa constată că această măsură a fost  dispusă prin ordonanţa din 29.07.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M., asupra  bunului imobil situat în M., str. V. A., nr. 48, judeţul B.  şi terenul în suprafaţă de 141 mp, aferent clădirii, deoarece la data pronunţării prezentei hotărârii prejudiciul suferit de către partea vătămată nu a fost recuperat , în baza art. 163 C.P.P. , urmează să fie menţinută această măsură.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine  Direcţia Generală a Finanţelor Publice B.,  s-a constituit parte civilă cu suma  de  35 120 lei  din care 25.037 lei debit şi 10.083 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente perioadei 25.01.2009-25.01.2011.

Prin raportul de expertiză contabila judiciară, expertul contabil B. G. M., a concluzionat că debitul privind neplata sumelor reţinute prin stopaj pentru perioada 25.01.2009-25.01.2011, este în valoare de  23.032 lei, compus din: 9114 lei impozit pe  veniturile din salarii, 8.843 lei contribuţie de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi, 459 lei, valoarea

contribuţiei la fondul de şomaj, 4.616 lei valoarea contribuţiei angajatului la fondul de sănătate, la care se adaugă valoarea accesoriilor de 9.910 lei,  calculate până la data de 25.01.2011 din care : 6338 lei dobânzi şi 3.522 lei penalităţi.

În precizările la raportul de expertiză contabilă, se arată că  inculpata a efectuat plăţi în perioada 01.02.2011-05.03.2012 în valoare de 4903 lei, inculpatele datorând bugetului consolidat al statului  suma de 16843 lei, compusă din: contribuţie individuală de asigurări sociale – angajaţi, 7222 lei, contribuţie individuală somaj- angajaţi, 384 lei, contribuţie individuală asigurări de sănătate- angajaţi, 3863 lei, impozit venit salarii, 5374 lei.

Cu privire la plăţile efectuate, s-a reţinut în raportul de expertiză că inculpata a efectuat plăţi în numerar , la bugetul consolidat al statului, conform situaţiei încasări mişcări Trezorerie M., suma de 5.068 lei, reprezentând plăţi parţiale din totalul obligaţiilor fiscale datorate şi neachitate de către inculpata SC M. SRL, şi a stins creanţele fiscale  conform art.114, coroborat cu art. 115 alin. b, art. 169 alin.2 din OG nr. 92/2003, în ordinea vechimii, respectiv creanţa fiscală principală şi apoi accesoriile.

 Reţinând că partea civilă are dreptul la recuperarea în tot a prejudiciului produs prin infracţiune, inclusiv a dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor aferente debitelor restante, ca accesorii ale obligaţiei principale, instanţa, constatând ca fiind dovedite în cauză elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 C.pen.pen, art. 346 C.pr.pen, raportat la art. 1357 C. civ, va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice B. şi va obliga în solidar inculpatele M. C. şi SC M. SRL,  la plată către partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice B., la plata sumei de 17964 lei debit principal şi suma de 9910 lei  accesorii cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală .

Dispune comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 241/2005, modificată.

În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. pen. instanţa va obliga inculpata M. C. la plata sumei de  600 lei , cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata SC M. SRL la plata sumei de 600 lei, suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu R. E. A., rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare