Conflict negativ de competenţă. Executare silită începută anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348/2014.

Sentinţă civilă 685 din 16.12.2014


Judecătoria consideră că instanţa de executare competentă se determină în continuare prin ultraactivitatea prevederilor art. 650 alin. 1 raportat la prevederile art. 24, art. 25 C. pr. civ. şi cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituţia României. Odată pronunţată, decizia de neconstituţionalitate se integrează prin efectele produse în categoria actelor normative abrogatorii, ţinând seama de faptul că determină suspendarea şi ulterior încetarea de drept a normei neconstituţionale. Cu toate acestea, efectul juridic al deciziei urmează a se integra în legislaţia cenzurată şi a se calibra normelor constituţionale. Ca atare, modificarea, abrogarea sau declararea neconstituţionalităţii art. 650 alin. 1 C. pr. civ. se raportează în mod necesar şi suficient la respectarea principiului neretroactivităţii generale a legii civile prevăzute de art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi a neretroactivităţii special determinate de art. 24, art. 25 C. pr. civ. a legii procedural-civile.

(Dosar nr. 24.621/325/2014 Încheierea civilă nr. 685/16 decembrie 2014)

I. Poziţia procesuală a petentului.

1. Constată că prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria Timişoara sub nr. 24.621 în data de 13 august 2014, timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, a cărei soluţionare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Arad, care la rându-i a declinat soluţionarea în favoarea Judecătoriei Lipova, unde cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr în data de 2 decembrie 2014, petentul BEJ, cu sediul în Timişoara, Judeţul Timiş, a solicitat:

+ autorizarea intrării în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul debitoarei S.C. BP S.R.L., precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu concursul forţei publice, în vederea recuperării bunului mobil Autovehicul marca X, nr. de înmatriculare Y, serie saşiu Z, an fabricaţie 2009.

1.1. În motivare, arată că prin cererea înregistrată la sediul BEJ, creditoarea S.C. ULC S.A., cu elementele de identificare X, a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contract de leasing financiar nr. din 18.08.2009 pentru recuperarea de la debitoarea BP SRL, cu sediul în Comuna S, Judeţul Arad.

1.2. Învederează că executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 18.408/325/2014, dar instanţa a omis să se pronunţe şi asupra autorizării de pătrundere în orice alte locuri s-ar afla bunul mobil.

1.3. Întrucât titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, pentru a putea sechestra bunurile debitorului, apelând inclusiv la forţa publică, instanţa de executare trebuie să autorizeze intrarea la adresa debitorului, precum şi în orice alte locuri, prin încheiere executorie, pronunţată de urgenţă, în camera de consiliu. Cererea de autorizare este necesară pentru executarea efectivă a bunului, având în vedere că bunul poate fi mutat cu uşurinţă, de la o adresă la alta şi de la o persoană la alta, în vederea sustragerii sale de la executare. Potrivit art. 893 alin. 1 C. pr. civ. ,,executorul judecătoresc va ridica bunul urmărit de la debitor sau de la persoana la care se află, punându-l pe creditor în drepturile sale”.

1.4. În drept, 893 alin. 1, art. 679 alin. 1 C. pr. civ.

2. Cu privire la opinia petentului şi soluţia instanţelor referitoare la determinarea instanţei competente, Judecătoria constată:

+ Judecătoria Timişoara, prin Încheierea civilă nr. 13445/14.10.2014 a admis necompetenţa teritorială şi a declinat competenţa soluţionării cererii formulate de petentul BEJ în favoarea Judecătoriei Arad apreciind că devine incident art. 107 alin. 1 C. pr. civ., ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 348/2014, considerând că debitoarea are sediul în localitatea Arad;

+ Judecătoria Arad, prin Sentinţa civilă nr. 11.292/4 noiembrie 2014, a admis necompetenţa teritorială a Judecătoriei Arad şi a declinat în favoarea Judecătoriei Lipova competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul BEJ privind autorizarea intrării în încăperile ce reprezintă sediul debitoarei S.C. BP S.R.L. reţinând că sediul debitoarei se află în Comuna S, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Lipova;

+ petentul, prin înscrisul de la fila 17 dosar, opinează că Judecătoria Timişoara este instanţa competentă întrucât a încuviinţat începerea executării silite, iar actuala cerere formulată nu are ca obiect o altă solicitare de încuviinţare a executării considerând aplicabil art. 650 alin. 2 C. pr. civ.

II. Situaţia de fapt reţinută. Dreptul aplicabil.

3. Examinând înscrisurile cauzei, Judecătoria reţine că în data de 4 iunie 2014, creditoarea ULC IFN S.A., prin reprezentant, a depus la petent o cerere de executare silită privind predarea unui bun mobil (autoturismul X) de către debitoarea S.C. BP S.R.L., cu sediul în Comuna S, Judeţul Arad, în baza Titlului executoriu constând în Contractul de leasing financiar nr. 66.541/18.08.2009, fila 16 dosar.

3.1. În continuare, petentul s-a adresat Judecătoriei Timişoara în data de 11 iunie 2014 cu o cerere având ca obiect încuviinţarea executării silite a Titlului executoriu constând în Contractul de leasing financiar nr. din data de 18.08.2009, cerere admisă de această instanţă prin Încheierea civilă nr. 9.364/18 iunie 2014 pronunţată în Dosar nr. 18.408/325/2014 autorizându-se derularea executării prin toate formele de executare silită.

3.2. În cursul desfăşurării executării silite încuviinţate, prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara în data de 13 august 2014, petentul solicită autorizarea intrării în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul debitoarei S.C. BP S.R.L., precum şi în orice alte locuri cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu concursul forţei publice, în vederea recuperării bunului mobil Autovehicul marca X, nr. de înmatriculare Y, serie saşiu Z, an fabricaţie 2009.

4. Dreptul aplicabil.

4.1. Extras relevant din Codul de procedură civilă în vigoare din 15 februarie 2013, înainte de modificările şi completările aduse prin Legea nr. 138/2014.

Art. 7. Legalitatea.

(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.

(2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

Art. 24. Legea aplicabilă proceselor noi.

Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

+ (Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.)

Art. 25. Legea aplicabilă proceselor în curs.

(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.

 + (Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.)

Art. 28. Teritorialitatea legii de procedură.

(1) Dispoziţiile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanţele române, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare.

Art. 622. Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu.

(1) Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Art. 650. Instanţa de executare.

(1) Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

(2) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

(3) Hotărârile pronunţate de instanţa de executare sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Art. 663. Cererea de executare silită.

(1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Art. 664. Înregistrarea cererii de executare.

(1) De îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare.

Art. 665.

(4) Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviinţarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.

Art. 679. Accesul la bunurile debitorului.

(1) În vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu concursul forţei publice.

(2) În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, depusă odată cu cererea de încuviinţare a executării silite ori pe cale separată, instanţa competentă va autoriza intrarea în locurile menţionate la alin. (1). Instanţa se pronunţă, de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea terţului care deţine bunul, prin încheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.

4.2. Dispozitivul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348/2014, aplicabilă din data de 20 iunie 2014.

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Lapmor Impex" - S.R.L. din Giurgiu în Dosarul nr. 8.065/236/2013 al Judecătoriei Giurgiu şi constată că dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi parte, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constată că dispoziţiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Judecătoriei Giurgiu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2014.

4.3. Constituţia României, revizuită în 2003.

Art. 15. Universalitatea.

 (2). Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

IV. Hotărârea.

5. În baza celor reţinute, în temeiul art. 129 alin. 3, art. 132 alin. 3, art. 133 pct. 2, art. 134, coroborate cu art. 248 alin. 1, art. 529 C. pr. civ., Judecătoria va admite excepţia necompetenţei teritoriale şi va declina soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă va suspenda judecata şi va trimite dosarul Curţii de apel Timişoara în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

5.1. Judecătoria se află în faţa unei probleme de interpretare a dispoziţiilor procedural civile aplicabile stabilirii instanţei de executare competente, problemă generată de pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348/2014. În alte cuvinte, de a stabili dacă prin declararea neconstituţionalităţii art. 650 alin. 1 C. pr. civ., instanţa de executare competentă să determină în raport cu dispoziţiile aplicabile la data începerii executării silite sau în raport cu dispoziţiile aplicabile la data înregistrării prezentei cereri pe rolul instanţei sesizate. În fine, dacă instanţa de executare rămâne Judecătoria Timişoara sau devine Judecătoria Lipova.

5.2. Judecătoria consideră că instanţa de executare competentă se determină în continuare prin ultraactivitatea prevederilor art. 650 alin. 1 raportat la prevederile art. 24, art. 25 C. pr. civ. şi cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituţia României.

5.2.1. Odată pronunţată, decizia de neconstituţionalitate se integrează prin efectele produse în categoria actelor normative abrogatorii, ţinând seama de faptul că determină suspendarea şi ulterior încetarea de drept a normei neconstituţionale. Cu toate acestea, efectul juridic al deciziei urmează a se integra în legislaţia cenzurată şi a se calibra normelor constituţionale. Ca atare, modificarea, abrogarea sau declararea neconstituţionalităţii art. 650 alin. 1 C. pr. civ. se raportează în mod necesar şi suficient la respectarea principiului neretroactivităţii generale a legii civile prevăzute de art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi a neretroactivităţii special determinate de art. 24, art. 25 C. pr. civ. a legii procedural-civile.

5.2.2. Or, dacă art. 24 prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, atunci, cu egală raţiune, aplicarea deciziei de neconstituţionalitate va avea în vedere executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, 20 iunie 2014, iar nu executările silite începute înainte de data producerii efectelor obligatorii. În consecinţă, orice act de executare şi orice incident ivit în legătură cu o executare silită începută înainte de intrarea în vigoare a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348/2014 urmează a fi soluţionat de instanţa de executare stabilită în baza art. 650 alin. C. pr. civ. care ultraactivează din acest unghi de interpretare, instanţă care în prezenta cauză este Judecătoria Timişoara.