Aprecierea legii penale mai favorabile

Prin sentinţa penală nr. 1195/18.07.2014, s-a hotărât:

În baza art. 386 din Noul Cod de Procedură Penală:

Respinge cererea reprezentantului Ministerului Public şi a apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 87 alin. 1 din O.U.G 195/2002, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 336 alin. 1 din Noul Cod Penal.

Apreciază că în prezenta speţă este mai favorabilă, în ansamblu, legea penală veche.

În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G 195/2002, cu aplicarea art. 3 şi art. 5 din Noul Cod Penal, art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală, art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal anterior, raportat la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal anterior: 

Condamnă pe inculpatul ..., fără antecedente penale: 

- la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 25.08.2013.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal anterior:

Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal anterior, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 81 şi art. 82 Cod penal anterior:

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior:

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal anterior.

Potrivit art. 15 din Legea 187/2012: 

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Ia act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală

Obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu – MI – în sumă de 200 lei, conform delegaţiei seria DB nr. 5659/2013 rămâne în sarcina statului şi va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 408 şi următoarele din Noul Cod de Procedură Penală:

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.07.2014.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că:

Prin rechizitoriul din data de 30.10.2013, întocmit în dosarul nr. 1993/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului ..., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, infracţiune prevăzută şi pedepsită de disp. art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.

În fapt s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:

În data de 25.08.2013, lucrători din cadrul I.P.J. Dâmboviţa, au oprit în  trafic, pe DJ 721, autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare T ... care circula din direcţia Târgovişte către localitatea Produleşti.

Organele de poliţie au procedat la identificarea şoferului şi s-a stabilit că auto era condus de către învinuitul ..., care emana miros de alcool, astfel că s-a procedat la testarea şoferului cu aparatul etilotest marca Drager, rezultatul fiind 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior învinuitul fiind condus la Spitalul Orăşenesc Găeşti unde i s-a recoltat o singură probă biologică de sânge pentru a se stabili alcoolemia, recoltarea celei de a doua probe fiind refuzată de către ...

În urma efectuării analizelor de laborator, aşa cum se arată în buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 660/26.08.2013 emis de către S.J.M.L. Dâmboviţa, s-a constatat că învinuitul ... avea în data de 25.08.2013, la ora 01.45, o concentraţie de 1,40 g/l alcool pur în sânge.

Învinuitul ... a declarat că în noaptea de 24/25.08.2013 s-a aflat la un botez organizat în localitatea în care locuieşte concubina sa, în jurul orei 23.30-00.30 a consumat cantitatea de 300 ml vin, iar apoi în jurul orei 01.10 s-a  urcat la volanul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare T ... şi a plecat către casă, fiind surprins de către organele de poliţie.

Tot în declaraţia sa acesta menţionează faptul că recunoaşte şi regretă fapta săvârşită.

În drept s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:

Fapta învinuitului ..., care în data de 25.08.2013, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare T ... având o concentraţie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, infracţiune prevăzută şi pedepsită de disp. art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată..

Ca mijloace de probă, sunt precizate în actul de sesizare a instanţei:

- proces verbal de constatare a infracţiunii;

- declaraţiile învinuitului ...;

- buletin examinare toxicologică alcoolemie nr. 660/26.08.2013 emis de către S.J.M.L. Dâmboviţa;

- proces verbal de consemnare a rezultatului testării cu aparatul etilotest marca Drager.

Cu privire la învinuit, s-a arătat în actul de sesizare a instanţei că:

Învinuitul ... pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine sinceră şi a recunoscut şi regretat fapta comisă.

Din fişa de cazier rezultă că învinuitul ... nu este cunoscut cu antecedente penale.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găeşti sub nr. 3979/232/2013.

La termenul de judecată din data de 10.07.2014, în şedinţă publică, în prezenţa apărătorului său, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate fapta săvârşită şi îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora solicită să fie judecat, conform art. 374 alin. 4 din Noul Cod de Procedură Penală. 

Cererea inculpatului a fost pusă în discuţie şi admisă de instanţă, cu concluzii în acelaşi sens din partea reprezentantului Ministerului Public.

Instanţa a considerat că în prezenta speţă legea mai favorabilă este cea veche, iar pentru a aprecia astfel a avut în vedere: aspectul că pe legea penală veche se pot reţine în favoarea inculpatului anumite împrejurări ca circumstanţe atenuante (art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal anterior), împrejurări care potrivit legii penale noi nu mai constituie asemenea circumstanţe; faptul că prin reţinerea de circumstanţe atenuante, pedeapsa poate fi scăzută sub minimul prevăzut de lege; aspectul că instanţa doreşte să se orienteze la o pedeapsă cu închisoarea, fără privare de libertate, astfel că suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzută de Cod penal anterior este mai favorabilă acestui inculpat decât instituţia asemănătoare din Noul Cod Penal, anume amânarea aplicării pedepsei – aceasta din urmă presupunând mai multe obligaţii pe durata termenului de supraveghere, obligaţii care în cazul suspendării condiţionate nu există.

Pentru aceste motive, instanţa a respins cererea reprezentantului Ministerului Public şi a apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 87 alin. 1 din O.U.G 195/2002, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 336 alin. 1 din Noul Cod Penal.

Coroborând recunoaşterea inculpatului cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că acesta a săvârşit fapta pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.

Potrivit art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un autovehicul având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge – limită peste care fapta este considerată infracţiune, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol generată cu privire la siguranţa circulaţiei, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă ex re, din însăşi materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale şi producerea acestui rezultat.

Instanţa constată că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că fapta inculpatului este stabilită şi că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Având în vedere dispoziţiile art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală de care beneficiază inculpatul ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, instanţa a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului. 

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere, potrivit art. 72 Cod penal anterior, dispoziţiile părţii generale a Codului penal anterior, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime în baza art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală, gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracţiunea săvârşită prezintă un grad de pericol social ridicat, deoarece inculpatul a periclitat prin conduita sa viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic. 

Totodată, instanţa a ţinut seama de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, acest aspect referitor la persoana inculpatului urmând a fi reţinut ca circumstanţă atenuantă în favoarea sa, în baza art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior.

O a doua circumstanţă atenuantă judiciară pe care instanţa o a reţinut-o în favoarea inculpatului este aceea la care se referă prevederile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal anterior, având în vedere poziţia constant sinceră a acestuia, inculpatul recunoscând fapta comisă încă din faza de urmărire penală, prezentându-se în faţa organelor judiciare, manifestând cooperare şi regret cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa. Această atitudine a condus instanţa la concluzia că reeducarea inculpatului şi cultivarea în conştiinţa sa a respectului faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală se pot realiza prin aplicarea unei pedepse mai uşoare.

Prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare menţionate mai sus, devin incidente dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal anterior, care obligă la coborârea pedepsei sub minimul special, până la minimul general sau la aplicarea unei amenzi („când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei ”). 

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 25.08.2013, această pedeapsă fiind proporţională cu scopul urmărit de legiuitor şi corespunzând funcţiilor de constrângere şi reeducare, precum şi scopului preventiv, conform art. 52 alin. 1 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal anterior, au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Instanţa nu a interzis inculpatului dreptul civil prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior, ţinând cont de hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici c. României, unde s-a statuat că privarea de dreptul de a vota pentru toţi condamnaţii care execută pedepse şi care se aplică în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei lor, de natura sau gravitatea încălcării pe care aceştia au săvârşit-o şi independent de situaţia lor personală, depăşeşte limitele unei aprecieri rezonabile, astfel că este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1.

Întrucât în speţă, persoana inculpatului şi natura infracţiunii săvârşite nu impun interzicerea dreptului de a vota, a fost exceptată de la aplicare pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa a făcut aplicarea art. 81 şi art. 82 Cod penal anterior şi a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, iar pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-au suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal anterior.

Potrivit art. 15 din Legea 187/2012, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Domenii speta

Spete similare