Aplicarea legii penale mai favorabile - criterii

La data de 31.01.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina cauza penală  privind pe inculpatul MC.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 30.01.2014  sub nr. 1840/P/2013 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul MC pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art 180 alin. 1 Cp, violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 Cp, ameninţare, prev. de art. 193 Cp, şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, constând în aceea că, în dimineaţa zilei de 11.05.2013, a adresat ameninţări cu moartea părţii vătămate HA, a refuzat să părăsească domiciliul acesteia, a pătruns fără drept în locuinţa ei, a lovit-o în zona feţei şi s-a dedat în public la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi s-a tulburat liniştea publică.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.04.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt: în dimineaţa zilei de 11.05.2013, în jurul orei 05:30, inculpatul MC şi numiţii BV şi DA se aflau la domiciliul părţii vătămate HA, în curte. În locuinţă se aflau mama părţii vătămate şi fiul minor al acesteia, în vârstă de patru ani. Inculpatul MC era în stare avansată de ebrietate. În aceste împrejurări, a început să aibă un comportament deosebit de violent, atât fizic cât şi verbal.

După plecarea numiţilor BV şi DA, inculpatul i-a adresat ameninţări cu moartea şi cu alte acte de violenţă numitei HA, a lovit-o în zona feţei şi a refuzat să părăsească curtea, deşi i s-a cerut expres aceasta.

Speriată, HA a intrat în casă şi a apăsat butonul de panică solicitând intervenţia agenţilor de pază de la Bidepa. La momentul sosirii agenţilor de pază, inculpatul MC se afla în curte, aşezat la masă, iar partea vătămată a deschis uşa locuinţei şi din prag le-a cerut să facă demersuri să-l scoată pe inculpat din curte, deoarece a provocat scandal, a lovit-o, a ameninţat-o şi a refuzat să părăsească imobilul. Brusc, inculpatul MC a pătruns în casă, în bucătărie, unde se aflau mama părţii vătămate şi fiul minor al acesteia, fiind scos afară de către agenţii Bidepa. În acest timp, inculpatul a continuat să adreseze ameninţări cu moartea şi cu alte acte de violenţă numitei HA. În locuinţă a urinat pe hol. Pe stradă, pe partea carosabilă, s-a dezbrăcat de tricou şi s-a dus la gardul proprietăţii părţii vătămate, expunându-şi organul genital. În acest timp, profera ameninţări la adresa părţii vătămate, referindu-se la fapte îndreptate atât asupra ei, cât şi a fiului ei minor. A fost nevoie ca agenţii Bidepa să folosească sprayul lacrimogen şi să solicite intervenţia organelor de poliţie.

La sosirea echipajului de poliţie, inculpatul a continuat să se manifeste extrem de violent. S-a opus puternic încătuşării şi conducerii la sediul poliţiei, a întrebuinţat cuvinte insultătoare, i-a împins, îmbrâncit, ameninţat şi scuipat pe agenţii de poliţie CV şi DA şi pe subofiţerul IJJ Prahova AM. Sus-numiţii au declarat în cursul urmăririi penale că nu li s-a creat o stare de temere, considerând ameninţările ca reacţie a unui om foarte beat, care are nevoie de ajutor medical. De altfel, din cauza manifestărilor care nu au putut fi cenzurate, inculpatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Voila.

Situaţia de fapt reţinută rezultă cu certitudine  din mijlocele de probă administrate în faza urmăririi penale: proces-verbal de constatare (f. 5, 6), declaraţiile părţii vătămate (f. 11, 12, 44), declaraţiile martorilor (f. 52-54, 56-61, 63, 64), proces-verbal de vizionare înregistrări şi CD (50, 51) şi alte înscrisuri (fişă de cazier judiciar - f. 68, acte de căutare - f. 69-90), coroborate cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti.

La termenul de judecată din data de 02.09.2014, persoana vătămată HA, fiind audiată în prezenţa apărătorului ales, a arătat că îşi menţine plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru infracţiunile de lovire şi alte violenţe, ameninţare şi violare de domiciliu, săvârşite în condiţiile stării de fapt reţinute în rechizitoriu. Totodată, persoana vătămată a arătat că, în dimineaţa zilei de 11.05.2013, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa sa, a refuzat să părăsească domiciliul la solicitarea sa, a lovit-o şi a ameninţat-o cu moartea (f. 29).

Deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei la niciun termen de judecată, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele acestuia reieşind că inculpatul este plecat din ţară, astfel încât s-a dispus citarea acestuia prin afişare la sediul instanţei, conform art. 259 al. 5 Cpp.

În cauză a fost încuviinţată, la solicitarea Ministerului Public, şi administrată proba testimonială.

Astfel, la termenul de judecată din data de 11.11.2014, fiind audiat în calitate de martor, numitul MG a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală în care a arătat că la data de 11.05.2013, în jurul orei 5.35, a fost solicitat să intervină la locuinţa numitei HA, care acţionase butonul de panică, şi ajuns acolo aceasta a explicat că a avut o petrecere şi că MC este singurul care refuză să părăsească domiciliul, este violent şi refuză să părăsească locuinţa la cererea ei. Fiind angajat al firmei de pază, a mai arătat martorul, l-a dat afară, dar inculpatul a fost violent, motiv pentru care a fost chemată poliţia în ajutor. Martorul a mai susţinut că inculpatul era foarte beat, ameninţa şi  înjura, până a fost ridicat de organele de poliţie şi dus la Spitalul Voila. Martorul a mai arătat că era şofer la maşina firmei de pază şi a trebuit să se ducă să aducă maşina, însă colegii săi au văzut şi gesturi vulgare ale inculpatului, precum şi că partea vătămată le-a spus că inculpatul a urinat pe uşa locuinţei. De asemenea, martorul a mai învederat instanţei că la masa la care stătea inculpatul când au ajuns erau băutură şi ţigări şi că la sosirea agenţilor Bidepa, partea vătămată le-a spus că nu a putut să-l dea afară pe inculpat, care devenise violent datorită consumului de alcool (f. 49).

Fiind audiată în calitate de martor la acelaşi termen de judecată, numita HM, mama persoanei vătămate, a arătat că la data de 11.05.2013, dimineaţa, era în locuinţa fiicei sale, când a auzit zgomot şi pe fiica sa agitată, căutând butonul de panică, spunându-i că este o persoană de sex masculin care s-a îmbătat şi care vrea să o violeze, încercând să intre peste ele în casă. Martora a mai arătat că inculpatul chiar a intrat peste ele în casă, proferând ¬ameninţări, le-a înjurat şi, după ce fiica sa l-a dat afară, a urinat pe uşă, s-a dezbrăcat pe stradă, le-a batjocorit şi a ameninţat-o atât pe persoana vătămată, cât şi pe copilul acesteia. Martora a mai învederat că au intervenit firma de pază şi ulterior organul de poliţie pentru a-l imobiliza pe inculpat (f. 50).

La acelaşi termen de judecată, martorul DA a arătat că la data de 11.05.2013, dimineaţa, era de serviciu şi a fost solicitat să intervină, împreună cu colegii, la domiciliul persoanei vătămate HA, unde erau deja agenţii Bidepa, iar inculpatul MC era în mijlocul străzii, făcând scandal, adresând injurii persoanei vătămate, făcând gesturi obscene şi ameninţând cu acte de violenţă şi cu moartea, toate acestea pe fondul unui consum exagerat de alcool. Martorul a mai arătat că l-au dus pe inculpat la sediul poliţiei, unde a avut aceeaşi atitudine faţă de toţi lucrătorii, şi apoi l-au dus la Spitalul Voila. Totodată, martorul a mai precizat că până au ajuns, inculpatul nu fusese imobilizat de firma de pază (f. 51).

Martorul MA a declarat în faţa instanţei la termenul de judecată din 11.11.2014 că la data de 11.05.2013, dimineaţa, era de serviciu la poliţie şi a fost solicitat să intervină la domiciliul numitei HA, unde a fost găsit inculpatul, în mijlocul străzii, făcând scandal şi având o atitudine agresivă, adresând ameninţări cu moartea şi cu violenţe, făcând totodată gesturi obscene. Martorul a mai precizat că el şi colegii săi poliţişti  au fost cei care l-au imobilizat pe inculpat, cei de la firma de pază doar scoţându-l din curtea imobilului părţii vătămate. Totodată, a precizat că inculpatul s-a manifestat extrem de agresiv, fiind foarte beat, şi a insultat şi ameninţat pe toată lumea cu care a intrat în contact, inclusiv personalul medical de la Spitalul Voila (f. 52).

Fiind audiat în calitate de martor la acelaşi termen de judecată, numitul CV a arătat că la data de 11.05.2013, dimineaţa, era de serviciu şi a fost solicitat să intervină la domiciliul persoanei vătămate HA, unde a fost găsit inculpatul în mijlocul străzii, aşezat pe axul drumului, fiind într-o stare avansată de ebrietate, ameninţând, înjurând şi adresând injurii, în primul rând părţii vătămate şi apoi organelor de poliţie şi celor de la Bidepa. Martorul a mai arătat că l-au imobilizat şi încătuşat pe inculpat, care ulterior i-a scuipat şi ameninţat pe toţi. Totodată, martorul a precizat şi că, deşi partea vătămată era în locuinţă, inculpatul continua din stradă să-i adreseze injurii şi ameninţări cu violenţe şi cu moartea (f. 53).

La termenul de judecată din 09.12.2014, a fost audiat în calitate de martor numitul IA, care a declarat în faţa instanţei că la data de 10 mai 2013, seara, a lucrat de serviciu ca agent de intervenţie la SC Bidepa SRL, fiind solicitaţi pentru a interveni la locuinţa părţii vătămate HA, unde l-au găsit pe inculpat dezbrăcat, proferând ameninţări şi injurii la adresa părţii vătămate, a mamei şi fiului ei. Potrivit martorului, inculpatul se afla într-o vădită stare de ebrietate şi făcea gesturi obscene, adresând cuvinte vulgare părţii vătămate. Totodată, martorul a precizat că a solicitat şi sprijinul organelor de poliţie, care au reuşit să-l imobilizeze pe inculpat şi l-au dus la sediu (f. 65).

Fiind audiată în calitate de martor la termenul de judecată din 22.01.2015, numita DA a învederat instanţei că în seara de 10 noiembrie 2013 a mers la restaurantul Stedesa împreună cu prietenul său BV, că în restaurant se aflau şi partea vătămată şi inculpatul, care se aflau la aceeaşi masă, şi că în jurul orei 3:00 partea vătămată a plecat acasă cu taxiul, după care martora, prietenul acesteia şi inculpatul s-au deplasat cu taxiul la domiciliul persoanei vătămate, cu precizarea că nu îşi aminteşte dacă persoana vătămată îi invitase. Martora a mai menţionat că inculpatul era băut şi a înjurat-o pe partea vătămată pentru că nu voia să o lase să o pupe. Martora a susţinut că inculpatul a înjurat-o şi pe ea, motiv pentru care i-a solicitat prietenului ei să plece, moment în care  inculpatul a zis că el mai rămâne si o să-şi cheme un alt taxi. Martora a mai arătat că, pe parcursul şederii sale la domiciliul părţii vătămate, inculpatul a început să tipe şi partea vătămată l-a rugat să nu mai facă acest lucru, întrucât îi trezeşte copilul. Martora a arăta că a mai fost în locuinţa părţii vătămate la diverse petreceri, însă niciodată nu au fost scandaluri. A precizat, totodată, că şi în locuinţa părţii vătămate s-a consumat alcool (f. 78).

Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 “în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condiţiile de incriminare, cerinţele privind tragerea la răspundere penală, condiţiile de sancţionare şi consecinţele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operaţiuni de verificare a dispoziţiilor ambelor legi pentru fiecare instituţie în parte şi  o comparare finală, o evaluare şi o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale şi în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpate este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea condiţionată a executării instituie condiţii de aplicare mai puţin restrictive decât art. 91 şi următoarele din NCp, precum şi în raport de tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni în cazul succesiunii de legi penale în timp, având în vedere că potrivit art. 39 al. 1 lit. b din NCp, atunci când se stabilesc numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, iar potrivit art. 34 al. 1 lit. b Cp în acelaşi caz se aplică pedeapsa cea mai grea, sporul de pedeapsă fiind facultativ, iar nu obligatoriu, astfel că instanţa, apreciind dispoziţiile Codului penal mai favorabile inculpatului, urmează a le aplica în speţă, dispoziţiile noului cod penal instituind din acest punct de vedere un regim sancţionator mai sever.

În drept: faptele inculpatului MC, care în dimineaţa zilei de 11.05.2013, a adresat ameninţări cu moartea părţii vătămate HA, a refuzat să părăsească domiciliul acesteia, a pătruns fără drept în locuinţa ei, a lovit-o în zona feţei şi s-a dedat în public la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi s-a tulburat liniştea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art 180 alin. 1 Cp1969, violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 Cp1969, ameninţare, prev. de art. 193 Cp1969, şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cp1969.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, iar conform art. 72 Cp, va avea în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de  normele penale incriminatoare, natura şi gravitatea rezultatului produs, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 31 de ani, are studii gimnaziale, nu este cunoscut cu antecedente penale, însă s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii, considerente în raport de care va aplica acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea, în cuantum dozat corespunzător realizării scopului educativ - preventiv al pedepsei.

În raport de cele reţinute, având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârşite în concurs real, făcând aplicarea disp. art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cp1969, instanţa urmează a aplica inculpatului o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, violare de domiciliu, ameninţare şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanţa, conf. art. 71 Cod penal1969, va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 şi art. 64 Cod penal 1969, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea  nr.30/1994.

Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” (aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului  dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adiţional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite sau comportamentul inculpatului.

În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va  face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.

Astfel, natura faptelor săvârşite şi circumstanţele producerii acestora determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune şi, în consecinţă, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanţa apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ - preventiv al pedepsei să poată fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia, conform art. 81 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare calculat conform art. 82 Cod penal 1969.

Ca urmare a suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, instanţa, conform art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda şi executarea pedepsei accesorii, atrăgând totodată inculpatului atenţia asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune.

Având în vedere declaraţia persoanei vătămate HA (f. 29), instanţa urmează a lua act de faptul că aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.

Ca urmare a condamnării, în baza disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul urmează a fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu va rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei, prin decontare de către Serviciul Contabilitate al Tribunalului Prahova către Baroul Prahova.

Domenii speta

Spete similare