Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Înlocuirea cu măsura educativă a internării într-un centru educativ.

Sentinţă penală 9 din 26.01.2015


La data de 22.10.2014, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei O. a sesizat instanţa în urma primirii adresei nr. X/SP/03.10.2014 a Serviciului de Probaţiune M., Biroul Executări Penale de pe lângă Judecătoria O. solicitând în temeiul art. 554 raportat la art. 583 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 86 ind.4 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsă aplicată condamnatului K.K.S. prin sentinţa penală nr. X/18.01.2013 pronunţată de Judecătoria O. în dosarul nr. X/Y/2012, modificată prin decizia penală nr. X/12.06.2013 a Curţii de Apel C., rămasă definitivă la data de 12.06.2013, întrucât acesta s-a sustras executării măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art.86 ind.3 Cod penal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. X/18.01.2013 pronunţată de Judecătoria Orşova în dosarul nr. X/Y/2012, modificată prin decizia penală nr. X/12.06.2013 a Curţii de Apel C.,  s-a dispus :

În baza art. 208 alin. 4 - art. 209 alin. 1 lit. e şi g Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul K.K.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat (faptă comisă în noaptea de 2/3.11.2011).

În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală condamnă inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare (fapta comisă în noaptea de 02/03.11.2011).

În baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (faptă comisă în noaptea de 11/12.12.2011).

În baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod peal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (faptă comisă în noaptea de 08/09.12.2011).

În baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare (faptă comisă în noaptea de 17/18.01.2012).

În baza art. 85 C.pen. anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. X din 16.03.2012 a Judecătoriei O., definitivă prin decizia penală nr. X din 08.06.2012 a Curţii de Apel C..

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. X din 16.03.2012 a Judecătoriei O.  în pedepsele componente respectiv: pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99, art. 100, art. 109 C.pen. şi art. 74 - 76 Cod penal şi pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99, art. 100, art. 109 Cod penal şi art. 74 - 76 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit.b Cod penal şi art. 36 alin. 1 Cod penal contopeşte cele patru pedepse de câte 2 ani închisoare şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicate pentru infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauzei cu pedepsele de 2 luni închisoare şi 3 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. X din 16.03.2012 a Judecătoriei O. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, inculpatul K.K.S. executând în final 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni, pe o durată de 4 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 110 Cod penal.

În baza art. 86 alin.3 alin. 1 Cod penal inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul M.;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor 110 ind.1 alin. 3 C.pen. şi art. 86 alin.4 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsă a cărei executare se suspendă pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal.

Constată că inculpatul K.K.S. a fost arestat preventiv în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. X din 16.03.2012 a Judecătoriei O. de la 23.01.2012 la 16.03.2012.

La data de 03.10.2014 Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul M. a comunicat prin adresa nr. X/SP/03.10.2014 faptul că persoana condamnată K.K.S. nu a îndeplinit cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 3 alin.1 lit.a şi b Cod penal .

În condiţiile în care consilierul de supraveghere a constatat încălcarea măsurilor de supraveghere mai sus enunţate, în sensul că acesta din data de 30.06.2014 nu s-a mai prezentat la întrevederile stabilite de Serviciul de Probaţiune M., nu a anunţat înaintea datei stabilite faptul că nu se poate prezenta şi nu a depus dovezi care să justifice imposibilitatea obiectivă de a se prezenta, iar poliţia de domiciliu a informat Serviciul de Probaţiune că condamnatul este plecat în B., fără a anunţa în  prealabil deplasarea mai mare de 8 zile de la locuinţă, consilierul responsabil de caz a apreciat că se încalcă cu rea credinţă măsura de supraveghere prevăzută de art. 86 ind. 3, alin. 1, lit. a Cp stabilită de instanţă în sarcina sa, şi a înaintat instanţei raportul de evaluare a persoanei supravegheate în vederea luării măsurilor ce se impun.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Conform art. 86 ind. 4 alin.2 Cod penal „Dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.”

Analizând dispozițiile art. 86 ind. 4 alin. 2 din Codul penal, care reglementează revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanța, s-a reținut că legiuitorul a impus drept condiție de baza a revocării în această situație, constatarea existentei relei-credințe a condamnatului, care nu a respectat măsurile de supraveghere ori obligațiile dispuse de instanță.

Fiind vorba de o revocare obligatorie a suspendării executării pedepsei, prin instituirea căreia s-a urmărit o creștere a rolului instructiv-educativ al măsurilor de supraveghere, legiuitorul a limitat puterea de apreciere a instanței doar la constatarea îndeplinirii sau nu a condițiilor de revocare, astfel cum rezultă acestea din dispozițiile art. 86 ind. 4 alin. 2 din Codul penal, fără a-i conferi acesteia posibilitatea de a se pronunța cu privire la oportunitatea dispunerii revocării.

În raport de textul de lege mai sus-menționat se poate observa că stabilirea existenţei relei-credințe a condamnatului care nu s-a prezentat la organul însărcinat cu supravegherea lui, nu poate fi realizată fără o cercetare prealabila a motivelor neprezentării.

Astfel, pentru a se reţine reaua-credința în neîndeplinirea masurilor de supraveghere este necesar să se constate că persoana în cauză a avut o atitudine în mod voit contrară dispozițiilor legale, fiind pe deplin conștientă atât cu privire la nerespectarea obligației de prezentare la organul însărcinat cu supravegherea, cât si cu privire la consecințele conduitei sale.

Faţă de aceste considerente, se poate observa că legiuitorul a condiționat dovedirea relei-credințe a condamnatului care nu s-a prezentat la organul însărcinat cu supravegherea lui, de cunoașterea în fapt sau, altfel spus, de cunoașterea efectiva de către acesta a masurilor de supraveghere ori a obligațiilor dispuse de instanță.

Analizând raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune şi înscrisurile din  dosarul de supraveghere, depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine că prima întrevedere a fost stabilită pentru data de  25.06.2013 şi deoarece condamnatul nu a dat curs convocării, a fost reconvocat pentru data de 09.07.2013 şi sa luat legătura cu Poliţia O., care  a comunicat că condamnatul este plecat în G., motiv pentru care Biroul de Executări Penale a fost înştiinţat de imposibilitatea punerii în executare a hotărârii de condamnare.

 În data de 26.07.2013 a avut loc prima întrevedere de supraveghere, ocazie cu care a fost întocmit procesul verbal nr. X/C/26.07.2013 în care au fost consemnate măsurile de supraveghere impuse de instanţă, obligaţia de a anunţa consilierul de probaţiune în situaţia imposibilităţii de prezentare şi s-a atras atenţia condamnatului asupra consecinţelor neîndeplinirii măsurilor sau obligaţiilor. Persoana supravegheată a luat cunoştinţă de data următoarei întrevederi de supraveghere stabilită la 19.08.2013.

Persoana condamnată nu s-a prezentat nici la acest termen, nu a anunţat întârziere şi nici nu a comunicat motivele obiective ale neprezentării, motiv pentru care i s-a înmânat un avertisment scris (f.13) prin care i se arătau şi consecinţele neprezentării la datele fixate. Precum şi următoarea întrevedere de supraveghere în data de 16.10.2013 la sediul Serviciului de probaţiune M., ora 10.

Acestuia i s-a prezentat un exemplar al planului de supraveghere (f.7) prin care s-a estimat un risc mediu-mare de a mai comite infracţiuni, iar frecvenţa întrevederilor de supraveghere a fost stabilită o dată la 6 săptămâni, condamnatul luând la cunoştinţă şi semnând documentul.

Persoana condamnată s-a prezentat la întrevederea de supraveghere din 16.10.2013, dată la care a anunţat o deplasare mai mare de 8 zile de la domiciliu în Germania, şi a luat la cunoştinţă data următoarei întrevederi, respectiv la 27.11.2013 când nu s-a mai prezentat.

Acestuia i-au fost trimise prin poştă convocări la 17.12.2013, 29.01.2014, s-a luat legătura cu poliţia de domiciliu la 17.12.2013 şi 15.01.2014, iar la 11.03.2014 reprezentantul serviciului de probaţiune s-a deplasat la domiciliul condamnatului unde i-a transmis acestuia, prin tatăl său K.A.cel de-al doilea avertisment, stabilindu-se data de 02.04.2014 pentru a doua întrevedere, când acesta s-a prezentat.

Cu această ocazie a fost reevaluată situaţia generală a condamnatului, iar prin anexa nr.X/C/02.04.2014 (f.10) a fost modificat planul de supraveghere, iar frecvenţa întrevederilor a fost scăzută de la 6 săptămâni la o dată pe lună, în ultima zi lucrătoare, ora 11 la sediul Serviciului de Probaţiune M., documentul fiind luat la cunoştinţă şi semnat de condamnat.

Condamnatul s-a prezentat la întrevederi în datele de  30.04.2014 şi 30.05.2014, după care nu s-a mai prezentat la nici una din  întrevederile stabilite, fără a motiva în vreun fel absenţa sa.

Se reţine de către instanţă că în situaţia în care condamnatul nu se putea prezenta la una din întâlnirile stabilite trebuia să comunice acest lucru consilierului de probaţiune sau să se prezinte în termen de 3 zile de la data încetării motivelor care au determinat neprezentarea, având şi obligaţia de a depune documente din care să rezulte imposibilitatea prezentării.

De altfel, chiar condamnatul, în declaraţia dată în faţa instanţei a recunoscut  situaţia prezentată de serviciul de probaţiune în cuprinsul raportului de evaluare.

În apărare condamnatul a invocat faptul că datorită situaţiei materiale precare a sa şi a familiei sale şi în lipsa unui loc de muncă în România a fost nevoit să plece în G. unde a lucrat în agricultură la cules de portocale susţinând că deşi cunoştea care erau consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere impuse de instanţă, a procedat de această manieră întrucât dobândea venituri de aproximativ 800-900 euro. De asemenea persoana condamnată a declarată că la sfârşitul anului 2013, începutul anului 2014 a fost reţinut 8 ore pe teritoriul A.i pentru săvârşirea infracţiunii de locuinţe, însă nu a fost condamnat nici pe teritoriul acestei ţări, nici pe teritoriul G..

Având în vedere pe de-o parte adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria O. din  14.01.2015, din care reiese că această unitate de parchet a fost sesizată de autorităţile judiciare austriece, în temeiul legii nr. 302/2004, pentru preluarea urmăririi penale în cauză având ca obiect săvârşirea în perioada 30.08.2013-02.09.2013 a 8 infracţiuni de furt calificat  şi a unei tentative de furt calificat, fapte pentru care sunt suspectaţi numiţii K.K.S., D.T. şi B. D., iar pe de altă parte declaraţia condamnatului dată în faţa instanţei prin care acesta a susţinut că a dobândit venituri din munci agricole în A., declaraţie apreciată ca fiind neverosimilă şi nedovedită, deşi acestuia i s-a acordat un termen în vederea producerii de probe în acest sens, instanţa şi-a format convingerea că persoana condamnată a  încălcat cu rea- credinţă măsurile stabilite de către instanţă.

Conform art. 22 alin. 2 din legea de punere în aplicare a Codului penal „În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. 1 se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracţiuni, pedeapsa închisorii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.”

Astfel, constatând că, în cauză condamnatul nu a fost făcută dovada existenţei unor cauze obiective şi nu au fost depuse documente care să justifice neprezentarea sa la întrevederile stabilite cu consilierul de probaţiune deşi i-au fost aplicate două avertismente în acest sens, apreciind că acesta a încălcat cu rea-credinţă măsurile stabilite de către instanţă, respectiv nu s-a prezentat, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune M., nu a anunţat înaintea datei stabilite faptul că nu se putea prezenta şi nu depus dovezi care să justifice imposibilitatea obiectivă de a se prezenta, precum şi faptul că nu a anunţat, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasarea care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, încălcând dispoziţiile art. 86 ind. 3 alin.1 lit. a şi b din Codul penal, urmează a se dispune revocarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată condamnatului K.K.S., fiul lui A. şi M. L., născut la 19.02.1995, în mun. T., jud. T., CNP X, domiciliat în O., str. X, nr. X, ap.X, jud. M., cetăţenie română, studii 7 clase, cu antecedente penale, prin sentinţa penală nr. X/18.01.2013 pronunţată de Judecătoria O., în dosarul nr. X/274/2012, definitivă prin decizia penală nr. X/12.06.2013 a Curţii de Apel C..

Drept urmare se va înlocui pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei aplicată condamnatului K.K.S., cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.

În raport de faptul că faţă de condamnatul K.K.S. s-a luat măsura arestării preventive  în dosarul nr. X/Y/2012, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.X/16.03.1012 a Judecătoriei O., definitivă prin decizia penală nr. X/08.06.2012 a Curţii de Apel C., de la 23.01.2012 la 16.03.2012, instanţa va deduce din măsura educativă aplicată  perioada în care condamnatul K.K.S. a fost arestat preventiv.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea contestației formulate de inculpat.

Domenii speta