Prin adresa din 16.12.2010, Biroul executari penale al Judecatoriei Constanta a precizat ca Sentinta penala nr.259/17.03.2010 nu este definitiva, întrucât a fost atacata cu recurs de inculpat si parchet, dosarul cauzei fiind înaintat în recurs la data de 15.12.2010.
Drept urmare, curtea constata ca fapta ce face obiectul prezentei cauze nu a fost savârsita de inculpatul O.E. în stare de recidiva postcondamnatorie, nefiind aplicabile fata de acesta prev.art.37 lit.a Cod penal.
Prin sentinta Penala nr.338 din 27.10.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr.8424/118/2010 s-a hotarât condamnarea inculpatului O.E., recidivist postcondamnatoriu, la pedeapsa de 6 (sase) ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. si ped. de art. 183 Cod penal cu aplic art. 37 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului O.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, i s-a mentinut starea de arest preventiv, iar din pedeapsa aplicata i s-a dedus perioada retinerii si a arestarii preventive cu începere de la data de 24.06.2010 la zi.
S-a luat act de împrejurarea ca Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, I.E. si O.E. nu au formulat pretentii în cauza.
În baza art. 191 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa plateasca statului suma de 3650 cu titlu de cheltuieli judiciare, iar onorariul avocatului din oficiu în suma de 300 lei s-a dispus sa fie platit din fondurile MJ catre Baroul Constanta pentru avocat M.S.
Pentru a se pronunta în sensul celor mentionate, tribunalul a retinut, în esenta, prin prisma materialului probator administrat în cauza ca, la data de 18.06.2010 inculpatul O.E. a aplicat, cu intentie, mai multe lovituri victimei I.E. peste fata si picioare, în urma carora acesta a cazut la sol, s-a lovit la cap, a intrat în stare de inconstienta, iar la data de 24.06.2010 a decedat, savârsind infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. si ped. de art.183 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere, pe lânga criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, respectiv persistenta infractionala în fapte grave, statutul de recidivist postcondamnatoriu si concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Constanta, conform caruia inculpatul are sanse reduse de reintegrare sociala, apreciind ca scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detentie.
Având în vedere urmarea produsa asupra victimei, respectiv decesul acesteia, sansele reduse de reintegrare si statutul de recidivist al inculpatului, tribunalul a apreciat ca, nu pot fi contrabalansate de atitudinea de recunoastere a faptelor, astfel ca, nu a retinut circumstante atenuante în favoarea inculpatului.
Împotriva sentintei Penale nr.338 din 27.10.2010 a Tribunalului Constanta a declarat apel, în termen legal, inculpatul O.E. criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate în legatura cu individualizarea pedepsei.
În esenta, inculpatul-apelant O.E. a sustinut ca i s-a aplicat o pedeapsa gresit individualizata, în sensul ca i s-a retinut eronat starea de recidiva si nu s-a dat eficienta datelor personale favorabile, în sensul retinerii de circumstante atenuante, potrivit prev. art.74 Cod penal.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea, în parte, a hotarârii de fond si, urmare rejudecarii, sa se înlature aplicarea prev. art.37 lit.a Cod penal, sa se retina în favoarea inculpatului – apelant circumstante atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c si alin. 2 Cod penal, în raport de care sa se aplice o pedeapsa catre limita minima prevazuta de lege.
Examinând sentinta Penala nr. 338 din 27.10.2010 a Tribunalului Constanta, în lumina probatoriului administrat, a criticii din apelul inculpatului O.E., dar si din oficiu, în limitele prev. de art.371 Cod procedura penala, curtea retine urmatoarele:
Asa cum a retinut si instanta de fond, la data de 18.06.2010, inculpatul O.E. i-a aplicat, cu intentie, mai multe lovituri victimei I.E. peste fata si picioare, în urma carora acesta a cazut la sol, lovindu-se la cap si intrând în stare de coma, la data de 24.06.2010 a decedat.
Raportat la situatia de fapt retinuta, pe baza probatoriului administrat, curtea constata ca fapta inculpatului – apelant întruneste, în drept, elementele constitutive ale infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. si ped. de art.183 Cod penal.
Vinovatia inculpatului fiind probata fara echivoc, curtea apreciaza ca este temeinica si legala condamnarea acestuia pentru infractiunea retinuta în sarcina sa.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului – apelant, în conformitate cu prev. art.72 Cod penal, instanta de fond a retinut, între altele, starea de recidiva post condamnatorie, fata de condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicata prin Sentinta Penala nr.259/17.03.2010 a Judecatoriei Constanta.
Constatând ca la dosarul cauzei nu exista date privind modul si data ramânerii definitive a Sentintei penale nr.259/17.03.2010, curtea a solicitat relatii în acest sens, iar prin adresa din 16.12.2010 Biroul executari penale al Judecatoriei Constanta a precizat ca respectiva hotarâre nu este definitiva, întrucât a fost atacata cu recurs de inculpat si parchet, dosarul cauzei fiind înaintat în recurs la data de 15.12.2010.
Drept urmare, curtea constata ca fapta ce face obiectul prezentei cauze nu a fost savârsita de inculpatul O.E. în stare de recidiva postcondamnatorie, nefiind aplicabile fata de acesta prev.art.37 lit.a Cod penal, iar critica în acest sens din apelul inculpatului este întemeiata.
Pe cale de consecinta, se va admite apelul inculpatului O.E., se va desfiinta, în parte, sentinta penala nr. 338/27.10.2010 a Tribunalului Constanta si, urmare rejudecarii, se vor înlatura dispozitiile privind aplicarea prevederilor art.37 lit.a Cod penal.
Examinând temeinicia si legalitatea pedepsei de 6 ani închisoare aplicata inculpatului – apelant O.E. de prima instanta, în lumina criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal, curtea constata ca nu exista temeiuri ce ar justifica o eventuala reformare a acesteia nici în cuantum nici ca modalitate de executare.
Modalitatea concreta de savârsire a faptei, respectiv prin aplicarea de lovituri repetate pâna la doborârea victimei la sol, urmarea produsa, constând în decesul victimei, cercetarea inculpatului O.E. într-o alta cauza penala pentru o infractiune de tâlharie, deci tot o fapta de violenta si concluziile referatului de evaluare privind sansele reduse de reintegrare sociala, se constituie în argumente temeinice de condamnare a inculpatului la o pedeapsa cu închisoarea peste limita minima de 5 ani închisoare prev. de art.183 Cod penal.
În conditiile în care se constata o predispozitie a inculpatului – apelant în savârsirea de fapte cu violenta, simpla recunoastere a acuzatiilor ce i se aduc nu poate capata valenta unor circumstante atenuante, cu atât mai mult cu cât vinovatia sa a fost dovedita neechivoc pe baza celorlalte probatorii administrate în cauza, deci independent de recunoasterea inculpatului.
Critica inculpatului – apelant O.E. privind neretinerea circumstantelor atenuante în favoarea sa, dovedindu-se neîntemeiata, nu exista motive justificate de reducere a cuantumului pedepsei de 6 ani închisoare, cuantum care este apropiat de limita minima legala a pedepsei prev. de art.183 Cod penal.
Examinarea din oficiu a hotarârii apelate neevidentiind alte cauze de reformare, în afara aceluia pentru care se va admite apelul, curtea va mentine restul dispozitiilor acesteia, în masura în care nu contravin prezentei decizii penale.
Având în vedere ca inculpatul – apelant O.E. a fost arestat preventiv în cauza, iar la momentul de fata temeiurile avute în vedere la luarea respectivei masuri subzista, inculpatul fiind condamnat, chiar nedefinitiv, pentru fapta ce face obiectul cauzei la pedeapsa închisorii, curtea va mentine starea de arest preventiv a acestuia, în baza art. 383 alin. 11 Cod procedura penala raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedura penala. Totodata, pentru motivele mentionate anterior, se va respinge, ca nefondata, cererea de înlocuire a masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedura penala raportat la art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicata inculpatului O.E. perioada executata în arest preventiv de la data de 27.10.2010 la zi.
Conform prev.art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 Cod procedura penala onorariul cuvenit aparatorului din oficiu în suma de 200 lei se va plati din fondurile Ministerului Justitiei în favoarea Baroului Constanta pentru avocat S.M.
Tribunalul Iași
Reindividualizarea sancţiunii disciplinare
Curtea de Apel Galați
Individualizarea sancţiunii de drept penal. Inoportunitatea renunţării la aplicarea pedepsei în cazul unei infracţiuni de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe.
Tribunalul Iași
Infracţiunea de viol – delimitarea formei tentate a infracţiunii de forma consumată. Criterii de individualizare a pedepsei. Limitele investirii instanţei – posibilitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 334 C.proc.pen. în situaţia infracţiunilor pe...
Curtea de Apel București
Exista indivizibilitate atunci când la savârsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane.
Judecătoria Sectorul 1 București
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI.CRITERII. -art. 211, 197 c.p. -art. 56, 72 c.p. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa este ţinută a avea în vedere pericolul social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, respec...