Acord de recunoaştere – condiţii de aplicare

Dosar nr. 14257/55/2014, sentinţa penală nr. 2030/01.09.2014, definitivă prin decizia penală nr. 884/A din data de 23.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. 

La data de 14.08.2014, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. 14257/55/2014, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu inculpata L.C., cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 233 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 şi art. 41 alin. 1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 4665/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria  Arad.

Inculpata a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa de către procuror şi a încheiat cu acesta o înţelegere cu privire la pedeapsă şi modul de executare, astfel: câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. 1  cu aplic. art. 38 alin. 1 şi art. 41 alin. 1 Cod penal; în baza art. 39 Cod penal, contopirea celor două pedepse de 2 ani închisoare cu aplicarea unui spor de 8 luni închisoare; apoi, în baza art. 15 din Legea 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal anterior, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 1755/09.10.2013, definitivă prin neapelare la 24.10.2013, executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu pedeapsa din prezenta cauză, deci, în final, inculpata urmând să execute 3 ani şi 8 luni în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte latura civilă, procurorul a precizat că părţile civile şi-au recuperat integral prejudiciul prin restituire.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 Cod procedură penală.

Având în vedere existenţa indubitabilă a tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei, ţinând cont că infracţiunea de tâlhărie este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, că acordul de recunoaştere a fost încheiat în formă scrisă şi conţine menţiunile prev. la art. 482 Cod procedură penală iar cu ocazia încheierii acestuia inculpata a fost asistată de avocat din oficiu, apreciind cuantumul pedepsei (2 ani pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de tâlhărie), ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, instanţa a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei, încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu inculpata L. C., în cadrul dosarului penal nr. 4665/P/2014.

Curtea de Apel Timişoara analizând apelul declarat de inculpată prin prisma motivelor invocate de aceasta şi din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., a constatat că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. 2 C.p.p.: „Împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.” Raportat la aceste dispoziţii legale, urmează a se analiza numai modalitatea de individualizare a pedepselor.

Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.” În privinţa inculpatei se reţine gravitatea deosebită a faptelor dedusă din aceea că a acostat persoanele vătămate în plină zi, în locuri publice, acţionând cu violenţă pentru a le smulge bijuteriile pe care le purtau. De asemenea, în privinţa inculpatei s-a constatat faptul că, are antecedente penale, suferind condamnări pentru infracţiunea de furt şi ultraj (infracţiuni împotriva patrimoniului şi autorităţii). Toate aceste elemente au condus la concluzia că inculpata denotă un pericol social crescut pentru colectivitate, iar pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiunile prevăzute de art. 233 C.p., sunt în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor (de la 2 la 7 ani închisoare), astfel că nu se impune nicio reducere cu atât mai mult cu cât nu există elemente de natură a fi valorificate drept circumstanţe atenuante. În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, se constată că a fost aplicat sporul legal obligatoriu de o treime din pedeapsa ce nu se execută integral, neputându-se dispune nicio reducere. Totodată, pedeapsa finală ce urmează a fi executată de inculpată este rezultatul incidenţei dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 C.p. din 1969, urmare a comiterii infracţiunilor din prezenta cauză în termenul de încercare al condamnării dispuse prin sentinţa penală nr. 1755/09.10.2013 a Judecătoriei Focşani.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata L. C. împotriva  sentinţei penale nr. 2030/01.09.2014 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 14257/55/2014.

Domenii speta

Spete similare