Infracţiuni

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.09.2011 sub nr.xxx/260/2011, reclamantul xxxx a solicitat în contradictoriu cu pârâţii xxx şi xxxx, obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 895 mp teren arabil, situat în comuna xxx, sat xxx, judeţul Bacău , stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăţi şi obligarea pârâţilor să-i plătească suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea recoltei de porumb şi respectiv zarzavaturi pe care le-ar fi putut obţine pe perioada ocupării efective a terenului în litigiu începând cu noiembrie 2010.

In motivarea cererii reclamantul a arătat că a obţinut proprietatea suprafeţei de 895 mp teren prin sentinţa civilă nr. xxx din 22.04.2008 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. xxx/260/2007, hotărâre modificată prin Decizia civilă nr.xxx /21.01.2009.

Aceasta a mai arătat că terenul pe care îl stăpânesc pârâţii, a aparţinut lui xxx, care la cumpărat de la xxx, iar in toamna anului 2010, după ce a obţinut terenul prin hotărâre judecătorească , paraţii au ocupat 895 mp intrând pe terenul său, asupra căruia a avut şi punere în posesie şi deşi i-a somat în repetate rânduri pe pârâţi să-i lase terenul, aceştia au refuzat constant, precizând că le aparţine.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus următoarele înscrisuri: proces verbal de punere în posesie ( fila 11), sentinţa civila nr. xxx din 22.04.2008 a Judecătoriei Moineşti (fila 12), decizia nr. xxx din 21.01.2009 a Tribunalului Bacău (fl.15).

Pârâţii xxx şi xxx, legal citaţi au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii în revendicare, granituire şi contravaloare recoltă ca nelegală şi netemeinică.

In apărare, aceştia au arătat că au cumpărat în anul 2010 suprafaţa de 2147 mp, teren arabil situat în intravilanul corn. xxx, în punctul xxx, conform actului de vânzare nr. 4041/10.11.201 Ide la fratele reclamantului T M, după care la data de 11.11.2010 a procedat la intabularea în Cartea Funciară sub nr.6011 a terenului cumpărat.

Au mai învederat instanţei, că în luna aprilie 2011, reclamantul a stricat gardul existând pe rolul Judecătoriei Moineşti dosarul nr.xxx/260/2011 având ca obiect furt, deoarece stâlpii gardului au fost depozitaţi la domiciliul său. In apărare, pârâtul a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri, martori precum şi cea cu expertiza şi au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. xxx din 10.11.2010 (fl.47), încheierea nr. 7370 din dosarul nr. xxx/11.11.2010 a O.C.P.I. xxx-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară xxx (fl.50), fişa imobilului şi planuri de amplasament (fl.51-54).

La termenul din data de 16.02.2012, în temeiul art. 167 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru reclamant probele cu înscrisuri , interogatoriul pârâţilor şi expertiză topografică, iar pentru pârâţi, proba cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantului, apreciind ca fiind concludente şi utile în soluţionarea cauzei..

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sun nr. xxx din 10.11.2010 la BNP xxx, xxx şi xxx în calitate de vânzători, au vândut suprafaţa de 2147 mp, teren categoria de folosinţă arabil, situat în intravilanul comunei xxx, judeţul Bacău, în puncul „ xxx" având ca vecini : N-xxx şi xxx, E- Ocolul Silvic, S-Drum Acces şi xxx, V- drum comunal, cu nr. cadastral 263, pârâţilor xxx şi xxx, în calitate de cumpărători, teren dobândit de vânzători prin cumpărare de la xxx, conform contractului autentificat sub nr. 332 din 30.01.2002 la B.N.P. xxx şi întabulat îa cartea Funciară nr. 60211 a Lic. xxx.

La cererea notarului Public xxx şi în baza documentaţiei cadastrale şi a actului notarial contractul de vânzare nr. 4041 din 10.11.2010, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare ca bun comun în favoarea pârâţilor xxx şi xxx.

Din declaraţia martorului xxx, reiese că până în anul 1992 terenul a fost în posesia lui xxx, ulterior acesta 1-a vândut pârâtului, linia de hotar dintre cele două proprietăţi era în dreptului unui stâlp de susţinere a cablurilor electrice, iar ulterior a aflat de la reclamant că pârâtul i-a ocupat o suprafaţă de teren construind un gard pe terenul reclamantului.

Martora xxx, a afirmat că terenul reclamantului de cel al pârâtului nu

era delimitat printr-un gard, linia de hotar dintre cele două proprietăţi fiind în

dreptul unui stâlp de susţinere a cablurilor electrice, iar gardul construit de către

pârât se afla pe terenul reclamantului şi nu pe linia de hotar a celor două

proprietăţi.„

Aceasta a mai relatat că 1-a ajutat pe reclamant la cosit , şi de fiecare dată cosea până la stâlpul de electricitate.

Martorul xxx, a arătat, ca a fost chemat de defuncta xxx , xxx, xxx şi xxx, să se deplaseze în teren pentru a efectua măsurători cu privire la diferite suprafeţe de teren ce le-au fost atribuite printr-o sentinţă, iar in momentul în care au ajuns la faţa locului, la indicaţiile lui xxx, a identificat fiecare parcelă, a întocmit loturi, după care a întocmit documentaţia cadastrală ce a fost vizată de OCPI, iar din terenurile măsurate, o suprafaţă a fost atribuită lui xxx.

Acesta a mai relatat că , în anul 2005 a fost chemat de către aceleaşi persoane, pentru punerea în posesie, conform schiţelor întocmite în anul 2001, ce a fost făcută prin delimitarea suprafeţei cu „ ţăruşi şi scriere pe gard a numărului de lot", iar ulterior deoarece existau neînţelegeri între părţile din prezenta cauză, a fost chemat pentru o repunere în posesie, ocazie cu care a constatat că nu mai existau ţăruşii pe care i-a bătut acesta, delimitarea era făcută cu ţăruşi roşii, delimitare ce coincidea cu cea efectuată de el în 2005.

Cu privire la gardul construit de către pârât, martorul a relatat că nu mai exista în momentul când s-a deplasat în teren, dar se observau urme de construire pe linia de hotar stabilită de executorul judecătoresc xxx, linie ce coincidea cu cea stabilită de martor .

Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâţilor xxx şi xxx, au arătat că nu a ocupat suprafaţa de 895 m.p. teren a reclamantului şi că linia de hotar nu era la stâlpul de curent electric.

Reclamantul prin răspunsul la interogatoriu, a recunoscut că a distrus gardul despărţitor dintre cele două proprietăţi.

Prin raportul de expertiză tehnică, dispusă în prezenta cauză, expertul a concluzionat că a fost identificată suprafaţa de 895 m.p. teren arabil atribuită reclamantului prin sentinţa civilă nr. xxx din 22.04.2008 pronunţată de Judecătoria Moineşti, şi deoarece nu există nici un plan de situaţie s-au schiţă anexa la sentinţă, care să delimiteze cu exactitate această suprafaţă , s-a procedat la măsurarea întregii suprafeţe pe care reclamantul o stăpâneşte , rezultând un total de 4.019,43 m.p, iar suprafaţa totală din actele de proprietate fiind de 4.023 mp, astfel încât reclamantul xxx stăpâneşte mai puţin faţă de suprafaţa totală înscrisă pe actele de proprietate cu 3,57 m.p.

Cu privire la suprafaţa pe care pârâtul o are în posesie, expertul a concluzionat că conform limitelor actuale de teren, pârâţii nu ocupă teren mai mult faţă de totalul înscris pe actele de proprietate.

Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul pe care al are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv, insa in limitele determinate de lege.

Instanţa retine ca, acţiunea in revendicare este remediul juridic si mijlocul procedural prin care o persoana cere in justiţie sa i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedata, solicitând restituirea lui in natura.

Insa, pentru admisibilitatea unei astfel de acţiuni este necesar ca reclamantul sa fie proprietarul bunului revendicat iar bunul revendicat sa se afle

in posesia nelegitima a paratului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1169 Cod civil, de regulă, în cadrul oricărui proces sarcina probei incumbă reclamantului.

Prin urmare, se constată că acţiunea în revendicare nu este întemeiată, neexistând suprafeţe ale terenului reclamantului care să fie ocupate de pârât, urmând a fi respinsă, în temeiul art. 480 C.civ.

Cu privire la solicitarea reclamantului de obligarea pârâţilor la plata sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea recoltei de porumb şi zarzavaturi pe care le-ar fi putut obţine pe perioada ocupării efective a terenului în litigiu, începând cu noiembrie 2010, instanţa apreciază că lipsa de folosinţa a terenului constituie un capăt de cerere accesoriu celui principal ce vizează revendicarea si urmează soarta acestuia.

Cum acţiunea in revendicare a fost respinsa, reţinându-se ca pârâtul nu ocupa nici o suprafaţa de teren din proprietatea reclamantului, se impunea a fi respins si acest capăt de cerere privind lipsa de folosinţa, din moment ce nu a fost dovedita una din condiţiile prevăzute de art.480 Cod civil, respectiv posesia nelegitima a paratului.

In ceea ce priveşte cererea de grăniţuire , potrivit prevederilor art.584 Cod civil orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuire proprietăţii lipite de a sa, grăniţuirea reprezentând prin urmare acea operaţiune de delimitare prin semne exterioare a proprietăţilor vecine ce aparţin unor titulari diferiţi, iar

acţiunea în grăniţuire mijlocul procedural pus la dispoziţia unuia dintre titularii terenului vecin cu al altora, prin intermediul căruia se obţine pe baza unei hotărâri judecătoreşti determinarea limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul.

Prin urmare, grăniţuirea este o operaţiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre proprietăţi limitrofe,pentru a se şti limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosinţă al proprietarilor celor două fonduri.

Grăniţuirea poate avea loc atât în situaţia în care există semne vizibile ale liniei de hotar cât şi în situaţia în care există între proprietăţi învecinate semne exterioare de delimitare, totuşi acestea sunt contestate de părţi sau există îndoieli că acestea ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăţi, stabilit prin voinţa părţilor sau pe cale judiciară.

Expertiza topo efectuată în cauză a stabilit că limitele de grăniţuire între cele două proprietăţi sunt delimitate în teren, conform schiţei anexă la raport, pe aliniamentul punctelor 55-57-58-59-60-67-66.

Pentru aceste argumente instanţa va admite cererea reclamantului va stabili limita de hotar dintre proprietăţi, conform aliniamentului identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de expert, corespunzător punctelor 55-57-58-59-60-67-66 din planul de situaţie anexă la raport, conform propunerii expertului.

în temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi obligat reclamantul căzut în pretenţii şi aflat în culpă procesuală la 1555 lei cheltuieli de judecată către pârâţi, reprezentând onorariul avocat suma de 1455 lei şi 100 lei cheltuieli de transport.

Domenii speta

Spete similare