Stabilire paternitate

Stabilire paternitate

Asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată din 15.01.2014 la Judecătoria Bacău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta X.C. solicitand ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta instanţa să stabilească că este (sau nu este) tatăl minorelor S.M. şi S.A., ambele născute în data de 24.08.2013, urmând ca minorele să poarte numele său de familie dacă se va stabili că este tatăl acestora.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

În motivarea cererii reclamantul a arătat în esenţă că este student în anul II la facultate şi a petrecut revelionul 2012-2013 cu un grup de prieteni, că ulterior a cunoscut-o pe pârâtă şi cu această ocazie a întreţinut un raport sexual cu aceasta, că nu s-a mai întâlnit cu pârâta şi nu a mai vorbit cu ea după aceea, că la sfârşitul lunii august a fost sunat la telefon de o prietenă B.R. care l-a anunţat că ar putea fi tatăl a două minore născute prematur, că nu a crezut acest lucru în condiţiile în care pârâta nu i-a spus că este însărcinată, că după naşterea copiilor pârâta a pretins că dânsul ar fi tatăl celor două fete gemene, că discutând cu pârâta aceasta i-a spus că în aceeaşi zi a mai avut încă două rapoarte sexuale cu alţi bărbaţi şi că pentru a clarifica paternitatea celor doi copii solicită efectuarea unei expertize medicale ADN.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 408 alin. 3 Cod civil.

În probaţiune reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiză medico-legală şi cu  martorul B.R.

Pârâta a formulat întâmpinare în termenul de 25 zile stabilit potrivit dispoziţiilor art. 201 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, ca lipsită de interes, iar pe fondul cauzei ca neîntemeiată.

În motivare a arătat în esenţă că potrivit art. 425 Cod procedură civilă acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă şi că în consecinţă numai copilul poate formula o asemenea cerere; totodată s-a solicitat respingerea cererii ca lipsită de interes; pe fondul cauzei a arătat că s-a cunoscut cu reclamantul în octombrie 2012 prin intermediul prietenei sale B.R., că relaţia a durat trei luni, până la sfârşitul lunii ianuarie 2013, când a decis să se despartă de reclamant întrucât acesta consuma droguri şi cheltuia banii la jocuri de noroc, că în urma unui consult a aflat că a rămas însărcinată în jurul datei de 19 ianuarie 2013, că din motivele sus-amintite nu a luat legătura cu reclamantul pe durata sarcinii, că după naşterea copilului prietena sa l-a sunat pe pârât pentru a veni la spital să vadă fetele, acesta a venit şi a început să facă scandal afirmând că nu este tatăl fetelor, că i-a spus că este foarte sigură de paternitatea copiilor, însă reclamantul a refuzat să fie înscris în actul de naştere al copiilor ca şi tată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 250 cod civ.

Părţile au fost legal citate.

La termenul de judecată din 14 aprilie 2014 a fost pusă în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a lipsei de interes.

Asupra excepţiei de faţă instanţa constată următoarele:

La data de 24 august 2013 s-au născut minorele SM şi SC, a căror mamă este S.N. paternitatea copiilor nefiind stabilită.

Prin cererea formulată reclamantul a solicitat ca instanţa să stabilească că este (sau nu este) tatăl minorelor.

Conform art. 248 cod proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum  şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În cauză au fost invocate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului în soluţionarea cererii.

 Analizând ordinea de soluţionare a excepţiilor, instanţa reţine că excepţia care trebuie cercetată cu prioritate este cea privitoare la calitatea procesuală activă, întrucât este necesar să se determine mai întâi dacă reclamantul este titularul dreptului dedus judecăţii, după care cea a interesului, în cadrul căreia urmează a se analiza folosul practic al reclamantului pentru a justifica formularea acţiunii.

În consecinţă, instanţa va analiza excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Calitatea procesuală este strâns legată atât de conceptul de acţiune civilă, cât şi de acela de parte în procesul civil. 

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat; în cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes.

Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa.

Reclamantul a întemeiat prezenta cerere pe dispoziţiile art. 408 alin. 3 cod proc. Civ. care prevăd că filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească, după caz.

Faţă de tatăl din afara căsătoriei, filiaţia copilului născut de o mamă necăsătorită se poate stabili fie prin recunoaşterea voluntară a tatălui [art. 415 alin. (2) NCC], fie prin hotărâre judecătorească (art. 424 NCC).

Temeiul de drept indicat de reclamant în cererea de chemare în judecată constituie o dispoziţie generală, fiind de altfel inserat în Capitolul II, Secţiunea 1, pct. 1 „Dispoziţii Generale” a Titlului al III-lea, Cartea a II-a a Codului Civil. Acţiunile în instanţă privind filiaţia, care vin să completeze dispoziţiile generale, se regăsesc la pct. 4, cea în stabilirea paternităţii fiind reglementată de dispoziţiile art. 424 - 428 Cod civilă.

Cum în speţă nu este vorba despre o recunoaştere voluntară de paternitate, cererea reclamantului nu poate fi analizată doar prin prisma dispoziţiei generale stabilit la art. 408 alin. 3 Cod civil, ci şi a celor prevăzute la art. 424 - 428  Cod civil.

Potrivit art. 424 Cod civil dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.

Conform art. 425 Cod procedură civilă acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.

Rezultă din textul sus amintit că titularul dreptului la acţiune în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei este copilul, adică persoana care îşi revendică descendenţa paternă, fie că este minor sau major (art. 413 NCC). Pe timpul minorităţii titularului, în numele său, acţiunea poate fi pornită de mamă – chiar dacă este minoră, sau de un alt reprezentant legal.

Cum reclamantul nu îndeplineşte calitatea prevăzută de art. 425 cod proc. Civ., fiind persoana care se pretinde a fi tată biologic al copilului, şi cum nu există identitate între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi să respingă acţiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Fiind admisă această excepţie, excepţia lipsei de interes va rămâne nesoluţionată.

În baza art. 453 cod proc. Civ. va respinge cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, chitanţa ce face dovada onorariului pentru avocat fiind pusă după închiderea dezbaterilor.

Domenii speta

Spete similare