Drept penal - art. 87 alin. 1 din o.u.g. nr. 195/2002 r / art. 336 alin. 1 ncp.

JUDECĂTORIA CĂLĂRAŞI

DREPT PENAL - art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 R / art. 336 alin. 1 NCP.

Sentinţa penală nr. 249/2014

Prin rechizitoriul nr. din 03.07.2014  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.4637/202/2014 din data de 11.07.2014, a fost trimis în judecată inculpatul R. Ș. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., reţinându-se, în esenţă, că la data de 26.07.2013, în jurul orelor 10.15, inculpatul a condus pe strada Grădiniței din satul Unirea, comuna Unirea, jud. Călărași autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare CC 7672 CB, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, au fost menţionate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a actelor premergătoare (f. 14), proces verbal de cercetare la fața locului, din data de 26.07.2013, schița traseului parcurs de inculpat și planșele fotografice aferente (f. 18 – 28), buletin de analiză toxicologică nr. 587/A12/383 din 30.07.2013 (f. 29), adresa nr. 6150/06.11.2013 emisă de Primăria Comunei Unirea (f. 30), proces verbal de reconstituire din data de 21.01.2014 și planșele fotografice (f. 35 – 40), declarații inculpat (f. 41 – 59), declarații martor B. M. I. (f. 63 – 70), declarații martor P. M. (f. 72), declarații martor A. N. (f .75 – 79), bon aparat Drager, seria ARRK – 0319 (f. 84), proces verbal de prelevare probe biologice și buletin examinare clinică nr. 00084214 din 26.07.2013, emise de Spitalul Județean Călărași (f. 85 – 86).

La data de 28.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. din 03.07.2014  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

La termenul de judecată din 12.09.2014, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul R. Ș.  a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art.375 C.pr.pen.

I. Analizând conform procedurii prevăzute de art. 375 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea expusă în actul de sesizare, respectiv că la data de 26.07.2013, în jurul orelor 10.15, inculpatul R. Ș. a condus pe strada Grădiniței din satul Unirea, comuna Unirea, jud. Călărași autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare CC 7672 CB, provocând, ulterior, un accident de circulație cauzat de pierderea controlului volanului, lovind podișca de beton a șanțului pentru colectarea apei, fără a rezulta vătămări corporale pentru vreo persoana(declaraţii inculpat coroborate cu declarațiile martorilor P. M. și A. N. și cu procesele verbale de cercetare la fața locului și de reconstituire).

Organele de poliţie sesizate au procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest (fila 84 d.u.p.), rezultatul fiind de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior fiind condus la Spitalul Judeţean Călăraşi unde i-a fost recoltată o probă biologică de sânge, inculpatul refuzând prelevarea celei de a doua probe de sânge (fila 86 d.u.p.),  stabilindu-se că la ora 12.40, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr %(fila 29 d.u.p.).

Cu ocazia audierilor din cursul urmăririi penale și din fața instanței, inculpatul a recunoscut că la data de 26.07.2013, a consumat o anumită cantitate de băuturi alcoolice, respectiv de bere.

În contextul intrării în vigoare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, instanţa constată că devin aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârşirii faptei şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puţin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speţă, instanţa reţine, în acord cu Decizia CCR 265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea şi valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancţionator în ansamblu mai puţin restrictiv, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive.

Prin urmare, instanţa va avea în vedere particularităţile cauzei deduse judecăţii, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situaţia inculpatului, respectiv cele referitoare la condiţiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalităţile de individualizare a executării sancţiunilor principale şi condiţiile de aplicare a pedepsei accesorii.

În urma evaluării tuturor acestor dispoziţii, instanţa apreciază că legea nouă este mai favorabilă deoarece permite, prin reglementarea specifică pedepselor accesorii şi prin instituirea unor mijloace variate de individualizare a executării pedepsei,  aplicarea unui tratament sancţionator mai blând în privinţa inculpatului.

Astfel, calificarea faptei conform legii noi atrage incidenţa dispoziţiilor art. 336 alin. 1 C.pen., limitele de pedeapsă fiind similare celor prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv 1-5 ani închisoare. Pedeapsa alternativă a amenzii ce ar putea fi aplicată inculpatului conform legii noi nu are, în speţă, funcţionalitatea unui criteriu de identificare (teoretică) a legii penale mai favorabile deoarece, pentru considerentele ce vor fi expuse, instanţa apreciază necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Totodată, spre deosebire de vechiul cod penal (în care condamnarea la pedeapsa închisorii atrăgea de drept aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi) legea nouă permite aplicarea unei astfel de sancţiuni doar în situaţia interzicerii aceloraşi drepturi ca pedeapsă complementară. Această cerinţă nu este îndeplinită în speţă, iar, în condiţiile în care instanţa nu apreciază necesară aplicarea unei pedepse complementare, o atare împrejurare îi este mai favorabilă inculpatului.

În fine, modalităţile diverse de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 83 – 98 din Legea nr. 289/2009 dau instanţei posibilităţi mai largi de alegere a celor mai adecvate măsuri de supraveghere a conduitei inculpatului pe o durată determinată, cu efecte similare celor prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969 sub aspectul reabilitării, dar pe o durată mai scurtă şi în condiţii mai puţin restrictive decât cele prevăzute de art. 861 din Codul penal din 1969.

Prin urmare, stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimului special (redus ca efect al aplicării art. 396 alin. 10 C.pr.pen.), dar a cărei aplicare este amânată în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 83 C.pen., creează, în ansamblu, o situaţie mai favorabilă inculpatului decât suspendarea sub supraveghere a aceleiaşi pedepse în condiţiile legii vechi (măsură spre care instanţa s-ar orienta conform acestei din urmă legi), în condițiile în care instanța consideră că în raport de situația de fapt reținută inculpatul ar trebui să respecte anumite măsurii de supraveghere și obligații pentru a se realiza în mod eficient scopul pedepsei.

II. În drept, fapta inculpatului R. Ș., care la data de 26.07.2013, în jurul orelor 10.15, a condus pe drumurile publice un autoturism, având o îmbibaţie alcoolică la momentul prelevării probelor biologice peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.336 alin.1 C.pen..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de conducere a unui autovehicul- marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare CC 7672 CB, pe un drum public, respectiv pe strada Grădiniței din satul Unirea, comuna Unirea, jud. Călărași. La momentul prelevării mostrei biologice, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,60 g/l alcool pur în sânge, calculată prin analiză toxicologică pe baza probei biologice prelevate.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice şi psihice, au o viteză de reacţie scăzută şi simţuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situaţiile periculoase din trafic. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă în modalitatea prevăzută de art.16 alin.3 lit.b C.pen., întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale şi a acceptat că astfel pune în pericol siguranţa circulaţiei, chiar dacă nu a urmărit producerea ei.

III. La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art.74 alin.1 C.pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, dar şi limitele de pedeapsă fixate în art. 336 alin.1 C.pen, reduse cu o treime conform art.396, alin.10 C.pr.pen. (închisoarea de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni).

Având în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite – punerea în pericol a siguranţei circulaţiei de către inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice relevată de o alcoolemie ridicată, instanţa apreciază că pedeapsa amenzii penale nu este suficientă pentru îndreptarea comportamentului inculpatului şi pentru prevenirea săvârşirii de astfel de fapte, circumstanţele cauzei impunând stabilirea unei pedepse cu închisoarea.

Sub acest aspect, instanţa va reţine că valoarea alcoolemiei este ridicată- 1,60 g0/00, reprezentând dublul limitei prevăzute de lege, că inculpatul a produs un accident care a dus la avarierea gravă a unui autoturism și că, la momentul consumării infracțiunii, în autoturism se afla și martorul P. M., existând posibilitatea reală a vătămării corporale a acestuia.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, acesta este absolvent de studii medii, este încadrat în muncă şi nu are antecedente penale(fila 61 – d.u.p.).

În cauză instanţa constată că nu este incidentă nicio circumstanţă atenuantă din cele prevăzute de art. 75 C.pen.

Faţă de aceste criterii, aplicând dispoziţiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., instanţa apreciază că pentru prevenirea săvârşirii de noi fapte penale şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, este necesară stabilirea unei pedepse de 11 luni închisoare pentru infracţiunea săvârşită de inculpat.

În schimb, situația de fapt reținută și elementele personale ale inculpatului fundamentează concluzia că se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, fără a fi necesară aplicarea pedepsei.

Astfel, având în vedere că pedeapsa stabilită este sub limita de 2 ani închisoare, că legea prevede o pedeapsă mai mică de 7 ani pentru infracțiunea săvârșită, iar inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta, prin declarația dată la termenul de judecată din data de 12.09.2014 manifestându-și, totodată,  acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, ţinând seama de vârsta şi gradul de educaţie și de faptul că este integrat social (fiind angajat în muncă), instanţa apreciază că scopul pedepsei şi reinserţia socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, în condiţiile valorificării art. 83 C.pen. şi amânării aplicării pedepsei pe durata prevăzută de lege, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, fiind îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 83 alin. 1 și 2 C.pen.

Cu toate acestea, impunerea în sarcina inculpatului doar a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. 1 C.pen. este insuficientă, în opinia instanţei, pentru realizarea prevenţiei generale şi speciale, astfel încât, conform art. 85 alin.2 lit. g) C.pen. va impune inculpatului şi obligaţia de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

Concluzia instanţei are la bază importanţa valorii sociale ocrotită prin norma legală încălcată de inculpat precum şi periculozitatea inculpatului relevată de valoarea ridicată a alcoolemiei și de consecințele faptei penale comise. De asemenea, această măsură se află în legătură directă cu infracţiunea comisă şi este de natură să asigure în mod real conştientizarea gravităţii faptei comise, a consecinţelor pe care le-ar fi putut produce şi a comportamentului pe care inculpatul trebuie să îl adopte pe viitor, în calitate de conducător auto.

Nu în ultimul rând, în temeiul art.403 alin.4 C.pr.pen., atrage atenţia inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea amânării aplicării pedepsei şi aplicarea şi executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârşi din nou vreo infracţiune sau dacă nu va respecta cu rea-credinţă măsurile de supraveghere şi obligaţiile ce i-au fost impuse prin prezenta hotărâre.

În baza art.274  alin.1 C.pr.pen., va obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

-definitivă prin neapelare

Domenii speta

Spete similare