Cerere de valoare redusă- raporturilor juridice existente între părţi

CERERE DE VALOARE REDUSĂ- RAPORTURILOR JURIDICE EXISTENTE ÎNTRE PĂRŢI

Instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a actelor depuse la dosar şi a probelor administrate în cauză şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie şi anume a disp. Legii nr.136/1995 şi ale art.1025-1031 Noul Cod proc.civ.

Contrar susţinerilor recurentei ea are calitate procesuală pasivă în cauză datorită raporturilor juridice existente între părţi concretizate în contractul de asigurare tip CASCO încheiat între recurentă, în calitate de asigurator, şi intimatul CŞA, în calitate de asigurat, şi în contractul de prestări servicii constând în reparaţii auto, încheiat între acesta în calitate de beneficiar şi intimată în calitate de prestator de servicii cu privire la autovehiculul ce formează obiectul contractului de asigurare.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr.6484/2013, pronunţată în dosarul nr.  4785/190/2013

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, reclamanta SC L.A. SA a solicitat să se dispună obligarea pârâtei SC O.V. SA la plata sumei de 1.727,88 lei, reprezentând valoarea obligaţiei principale, şi a dobânzii legale aferente, începând cu data de 14.01.2013; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamanta a prestat servicii de reparaţii auto pentru un client al debitoarei, CŞA, în cuantum de 2.804,33 lei, aferent dosarului de daună RA18BN/12/20328927, pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare  B, din care pârâta a achitat doar suma de 1.076,45 lei, rămânând un rest de plată de 1.727,88 lei.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-13).

Reclamanta nu a dorit să aibă loc o dezbatere orală.

Legal citată, pârâta a returnat la dosarul cauzei formularul de răspuns prevăzut de art. 1029 alin. 3 din Legea 134/2010. Aceasta a menţionat că nu este de acord cu pretenţiile reclamantei întrucât nu sunt dovedit, fiind depus în probaţiune doar un deviz/calculaţie de reparaţie şi o factură fiscală neacceptată de pârâtă; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta invocă şi prevederile art. 50 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, respectiv lipsa calităţii sale procesuale pasive, reclamanta nefăcând dovada pretenţiilor sale, a cauzei civile pe care îşi întemeiază pretenţiile.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 23-54).

Pârâta nu a dorit să aibă loc o dezbatere orală şi nici să formuleze cerere reconvenţională.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 22.08.2013, reclamanta a solicitat să se dispună respingerea susţinerilor debitoarei exprimate în întâmpinarea arătată prin Formularul de răspuns.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a debitoarei, aceasta învederează că se impune respingerea ei motivat de faptul că pârâta a avut calitatea de asigurătoare în regim CASCO a bunului autoturism marca BMW, cu număr de înmatriculare BN 99 WSA, proprietatea numitului Cicioc Ştefan Adrian, în temeiul Poliţei seria C, numărul 0986954 de asigurare facultativă a autovehiculelor. Bunul sus arătat a suferit un accident în urma căruia a fost reparat în atelierul service auto al societăţii reclamante, în baza acordului dat de asiguratul în regim CASCO, Cicioc Ştefan Adrian, şi în baza deschiderii dosarului de daună RA 18/BN/12/20328927. În relaţia cu asigurătorul, asiguratul în regim CASCO a desemnat-o pe numita Flore Alexandra, angajată a societăţii. Mai mult, bunul asigurat de către debitoare a fost vândut de către numitul Cicioc Ştefan Adrian societăţii reclamante.

În baza Poliţei de asigurare, a împuternicirii date societăţii de asigurat, în urma cumpărării acestui bun de către societatea reclamantă, în urma deschiderii dosarului de daună sus arătat, aceasta a trecut la repararea bunului avariat şi asigurat de către debitoarea sa. În consecinţă, se impune ca asiguratoarea în regim CASCO a bunului sus arătat să îi achite contravaloarea reparaţiilor pe care le-a efectuat asupra acestui bun, cu titlu de despăgubiri.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa a reţinut  următoarele :

Art. 248 al. 1 Cod procedură civilă instituie cu caracter imperativ în sarcina instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea unei cereri obligaţia de a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei O.V. SA, invocată de aceasta prin formularul de răspuns, instanţa urmează să o respingă întrucât societatea a avut calitatea de asigurător în regim Casco a bunului avariat marca BMW, având numărul de înmatriculare  B, proprietatea numitului CŞA, aşa cum rezultă din Poliţa Casco seria C nr. 0986954 (f. 26).

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că între părţi s-au derulat raporturi comerciale constând în efectuarea de către reclamantă a serviciilor de reparaţii auto pentru un client al debitoarei, CŞA, în cuantum de 2.804,33 lei, aferent dosarului de daună RA18BN/12/20328927, pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare  B, din care pârâta a achitat doar suma de 1.076,45 lei, rămânând un rest de plată de 1.727,88 lei, aşa cum rezultă din factura fiscală seria Lutz nr. 3557/24.01.2012 şi devizul de reparaţii service nr. RA18/BN/12/24.01.2012 (f. 9-13).

De asemenea, potrivit menţiunilor înscrise în cuprinsul facturii fiscale menţionate, debitul este scadent la data de 08.02.2012, neplata la termen a pretenţiilor fiind sancţionată cu obligarea la plata penalităţilor de întârziere de 1,5% pe zi.

Instanţa  a constatat că, pe baza facturii emise de reclamantă ca urmare a îndeplinirii propriilor obligaţii asumate, pârâta datorează suma de 1.727,88 lei, diferenţă preţ achitat parţial, după cum pretinde şi recunoaşte reclamanta.

Potrivit art. 1025 alin. 1 Cod proc. civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.

De asemenea, art. 1030 alin. 2 prevede că, în cazul în care nu se primeşte nici un răspuns de la partea interesată în termenul stabilit de dispoziţiile legale care reglementează procedura specială a cererilor de valoare redusă, instanţa s-a pronunţat cu privire la cererea principală în raport cu actele aflate la dosar.

Drept urmare, se impune a fi evidenţiat faptul că, deşi pârâta s-a conformat obligaţiei legale de a trimite formularul de răspuns completat corespunzător, copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească, combătând susţinerile reclamantei, dar nu a făcut dovada unei situaţii de fapt sau de drept contrare celei exhibate de aceasta.

 Pentru considerentele arătate mai sus, instanţa a dat eficienţă juridică dispoziţiilor legale amintite şi, în baza probatoriului administrat, a apreciat cererea reclamantei ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1.727,88 lei, reprezentând debit principal neachitat, precum şi a dobânzii legale aferente, începând cu data de 14.01.2013, şi până la plata efectivă.

Prin raportare la dispoziţiile art. 1031 alin. 1 Cod proc. civ. şi având în vedere soluţia adoptată, instanţa a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel , în termen legal, apelanta OVIG SA Bucureşti,  care a solicitat  admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în prezentul apel

În motivarea  apelului s-a arătat că, sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală şi nu este motivată în drept, iar din înscrisurile de la dosar, rezultă ca reclamanta a prestat servicii de reparaţii la autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare B aflat în proprietatea lui CŞA, în cuantum de 2.804,33 lei, din care reclamanta susţine că a rămas de achitat suma de 1.727/88 lei, suma pe care o solicită în baza poliţei de asigurare si a unei împuterniciri date de către asigurat a formulat prezenta acţiune.

Având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, pentru autoturismul susmenţionat era încheiată poliţa de asigurare de răspundere facultativă a autovehiculelor CASCO seria C nr. 0986954 a fost deschis la recurenta dosarul de daună RA18BN/12/20328927 (depus la dosarul cauzei).

Astfel, se poate lesne observa că în cuprinsul motivării lipsesc temeiurile de drept pe care instanţa îşi întemeiază hotărârea, aspect inadmisibil. într-adevăr instanţa invocă nişte temeiuri de drept însă doar cu privire la aspecte de procedură civilă.

Instanţa de judecată se raportează la elemente de fapt invocate de cele două părţi, însă nu face referire la temeiurile de drept pe care îşi întemeiază hotărârea, de unde rezultă caracterul nelegal al hotărârii atacate.

A)Astfel, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive care presupune existenţa unei identităţi între pârât şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

Instanţa de judecată, motivează în paragraful de 5 rânduri soluţia de respingere a excepţiei invocate, „întrucât societatea a avut calitatea de asigurător în regim CASCO a bunului avariat marca BMW, având număr de înmatriculare B, proprietatea numitului CŞA, aşa cum rezultă din poliţa seria C nr. 09S6954".

Motivarea dată de instanţa încalcă principiile răspunderii civile contractuale res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest, ceea ce înseamnă că actul juridic încheiat între anumite persoane nu poate nici să dăuneze şi nici să profite altor persoane. Rezultatul voinţei părţilor va produce efecte cu privire la ele însele pentru că şi-au dat consimţământul la acest efect şi nu cu privire la terţi. Faţa de terţi, contractul nu va produce, în principiu, niciun efect obligatoriu - în sensul că, dintr-un contract nu vor putea rezulta obligaţii pentru alte persoane decât cele implicate în calitate de părţi.

Or, din motivarea instanţei ar reieşi faptul ca simpla existenţa a poliţei de asigurare (a contractului de asigurare încheiat între recurenta şi numitul C), ar obliga pur şi simplu pe recurenta la plata reparaţiilor către un service auto, ceea ce este într-o vădită contradicţie cu normele şi principiile de drept incidente în cauză.

B) Mai departe, instanţa motivează în sensul că recurenta a combătut susţinerile reclamantei, dar nu a făcut dovada unei situaţii de fapt sau de drept contrare celei exhibate de aceasta.

Aşadar, în percepţia instanţei pârâta trebuia să facă dovada unui fapt negativ, şi nu reclamanta să-şi dovedească pretenţiile. Pârâta  a arătat în mod expres că nu acceptă pretenţiile formulate împotriva sa deoarece nu sunt dovedite. Reclamanta se prevalează doar de un deviz-calculaţie de reparaţie şi o factura neacceptate de pârâtă .

3. Pe fondul cauzei înţelege să formuleze următoarele apărări:

A) Subliniază că  a  arătat prin formularul de răspuns că pârâta nu face dovada convenţiei pe care îşi întemeiază pretenţiile, pentru că în speţă se discută despre o răspundere civilă contractuală, beneficiarul poliţei de asigurare CASCO seria C nr. (0586954 fiind domnul CŞA şi nu reclamanta L.A. SA.

În acest sens, înţeleg sa se prevaleze  de dispoziţiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările:

Art. 24. In asigurarea de bunuri, asigurătorul se obliga ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane in drept o despăgubire

Art. 25. - Asiguratul trebuie sa aibă un interes cu privire la bunul asigurat.

În mod evident, asigurătorul va datora despăgubiri asiguratului în baza contractului de asigurare, iar răspunderea asigurătorului faţă de terţii păgubiţi prin fapta asiguratului, este o răspundere subsidiară, facultativă, contractuală, reglementată de acelaşi act normativ şi anume:

Art. 42. - Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat in judecata de persoanele păgubite in limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Art. 44. - Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit in măsura in care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.

Despăgubirea se plăteşte asiguratului in cazul in care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.

In mod cert aceste prevederi se referă la situaţia terţilor care au fost păgubiţi prin fapta asiguratului (de pildă, într-un accident), situaţie în care aceştia îşi pot recupera prejudiciu direct de la asigurător in limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare, formulând o cerere de despăgubire în acest sens.

In cauza de faţă, se poate lesne constata că nu se află într-o atare situaţie. În speţă, reclamanta este pur şi simplu un service-auto care este terţ faţă de contractul de asigurare încheiat  între reclamantă şi beneficiarul poliţei.

Chiar dacă în cuprinsul cererii de despăgubire domnul C a arătat faptul că plata se va efectua către L.A, acest aspect ţine de modalitatea de executare a contractului/modalitatea de plată şi nu conferă service-ului auto calitate de creditor al obligaţiei, în speţă al despăgubirii rezultate din contractual de asigurare, motiv pentru care reclamanta nu are calitatea de titular al dreptului dedus judecăţii.

B)Instanţa a reţinut ca intre părţi s-au derulat raporturi comerciale, constând în efectuarea de către reclamantă a serviciilor de reparaţii auto pentru un client al debitoarei.

Or, de unde şi până unde  pârâta se află în raporturi comerciale cu reclamanta pentru că aceasta a efectuat servicii de reparaţie la autoturismul asiguratului.

Pe lângă faptul că nu există un contract încheiat între reclamantă şi subscrisa care să oblige pe aceasta din urmă la executare, factura depusă în probaţiune este emisă pe CŞA, şi nu pe numele O, nefiind acceptată de către "cumpărător", de unde rezultă nu doar că recurenta nu are nicio legătură în acest demers, dar şi faptul că nu se afla în situaţia unei pretenţii certe cu privire la cuantumul pretenţiei.

Mai mult decât atât, despăgubirea în cuantum de 2804,33 lei nu a fost acceptată. La dosarul de daună există doar cererea de despăgubire formulată de asigurat pentru plata acestei sume, nu si un accept de plată din partea asigurătorului.

În ceea ce priveşte acordarea dobânzilor legale, se consideră că se impune respingerea şi a acestui petit, având în vedere ca dobânzile, potrivit adagiului latin accesorium sequitur principale, ar fi datorate doar în situaţia în care pârâta  ar datora  reclamantei debitul principal, aşa cum reiese din cele de mai sus, OVIG SA nu poate fi obligată la plata unor sume către reclamantă. 

Apelul declarat în cauză nu este fondat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele, potrivit art.476-479 Cod proc.civilă, tribunalul a constatat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală nefiind dat nici un motiv de anulare sau de netimbrate a hotărârii.

Domenii speta

Spete similare