Acţiune în constatare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 3699/2014

Şedinţa publică de la 27 Martie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE ……..

Grefier …….

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant …….. şi pe pârât ……, având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din data de 13.03.2014, dată la care părţile au pus concluzii pe fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea hotărârii la data de 20.03.2014, respectiv 27.03.2014 când s-a şi hotărât.

INSTANŢA

Constată că, prin acţiunea înregistrată la instanţă la data de 30.09.2013  sub dosar nr. 17647/271/2013, reclamanţii ……  si soţia …. în contradictoriu cu pârâta …. SA, au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolute a următoarelor clauze abuzive in scrise in contractual de credit bancar nr. 0……. din 08.10.2008 : art3.1 privind caracterul variabil al dobânzii prin posibilitatea Băncii de modificarea ratei dobânzii precum si a marjei de 3% precum si cu privire la lipsa de informare si înştiinţare a consumatorului cu privire la aceste modificări; art.10.1 privind necomunicarea in scris notificărilor in ceea ce priveşte art. 3 din contract ; art. 3.2 in ce priveşte posibilitatea Băncii de a revizui unilateral nivelul dobânzii penalizatoare in  funcţie de "politica sa de creditare"si lipsa informării corespunzătoare a împrumutatului ; art.3.4 privind comisionul de acordare facilitate;  art. 3.5 privind comisionul de administrare; art.4.4 privind comisionul de rambursare anticipata; art.7.1 literele b,f,h,i privind situaţiile care vor fi considerate cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor asumate având ca şi consecinţa declararea scadentei anticipate de catre Banca art.10.2 privind competenta teritoriala; ca urmare a constatării nulităţii absolute a clauzelor referitoare la dobânda variabilă, la comisionul acordare facilitate, comisionul de administrare şi de rambursare anticipată, ca fiind clauze se impune în baza art. 992-993 C. civ. restituirea sumei încasate de bancă ca fiind o plată nedatorată, cu dobânzi. Solicita a se dispune in sensul  stabilizării  cursului de schimb …….. existent la momentul încheierii contractului, curs care să  fie valabil pe toata perioada contractuala; denominarea în moneda naţionala a plaţilor pe principiul prevăzut in Regulamentul Valutar conform caruia preţul mărfurilor si al serviciilor se plăteşte in moneda naţionala in contractele dintre rezidenţi; cu cheltuieli de judecată.

 In dezvoltarea motivelor arată că  în fapt intre reclamanţi  in calitate de  împrumutaţi si parata din rândul 1 SC …. SA reprezentata de parata din rândul 2 a fost încheiat contractual de credit bancar nr. ..272 din 08.10.2008 având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 96000 CHF, fără a  se  fi încheiat vreun act adiţional cu Banca. Arăta totodată ca SC BANCA …… SA prin sucursala ……. si-a luat toate masurile de protecţie privind un eventual risc de neplata a creditului de către împrumutaţi prin încheierea unui contract de ipoteca de rangul I asupra imobilului situate in Oradea str. …… cu nr. top ……… intabulat in CF nr. 3…… 0radea, ipoteca ce se extinde si asupra îmbunătăţirilor aduse imobilului pe toata perioada pana la restituirea integral a facilitaţii. Arată că  s-a încheiat poliţa de asigurare tip toate riscurile având ca obiect asigurarea imobilului finanţat, poliţa de asigurare nr ….64, banca fiind beneficiarul acestei poliţe de asigurare. S-a încheiat si o asigurare de viata care acoperă decesul si invaliditatea permanenta si totala din orice cauza, banca fiind beneficiarul acestei poliţe de asigurare. S-a constituit si garanţia reala mobiliara asupra veniturilor prezente si viitoare ale împrumutatului.  Faţă  de  constituirea acestor garanţii apreciază că nu exista alte riscuri pe care împrumutatul ar trebui sa le suporte prin plata lunara a comisioanelor nelegale. Potrivit art. 1 lit.a din Lista anexa la Legea nr. 193/2000, este considerata abuziva clauza care da dreptul profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului, fard a avea un motiv întemeiat care sa precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii "daca exista o motivaţie întemeiata", in  condiţiile  in care profesionistul este obligat sa informeze consumatorul despre acesta iar consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul ca urmare a neacceptării ratei dobânzii, astfel cum a fost modificata,  Din aceasta perspectiva a clarităţii motivelor poate fi analizata clauza, deşi dobânda face parte din preţul tactului. Susţin reclamanţii  că din  modul in care este formulata regula si excepţia (art. 1 lit.a din Lista anexa), reiese ca banca poate sa isi rezerve dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii cu condiţia ca in contract sa stipuleze o clauză clara, neechivoca privind determinarea motivului întemeiat care o poate îndreptaţi sa modifice dobânda convenita. Evident ca aceasta clauza trebuie prevăzuta in contract pentru ca consumatorul sa ia cunoştinta de ea efectiv si sa stie ca atunci cand împrejurarea respectiva se produce obligaţiile sale se modifica. Totodată, motivul arătat in contract trebuie sa fie suficient de clar descris ca, in eventualitatea unui litigiu in legătura cu aplicarea unei astfel de clare instanţa sa poată verifica daca acea situaţie chiar s-a produs. Motivele care sa îndreptăţească banca sa ajusteze rata dobânzii nu pot fi arătate ulterior, nici in scris, nici verbal. CJUE a statuat ca din perspectiva protecţiei consumatorului împotriva condiţiilor de creditare inechitabile si pentru a-i permite sa cunoască pe deplin condiţiile executării ulterioare a contractului, ari. 4 din Directiva 97/102 impune ca la încheierea contractului debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra întinderii obligaţiei sale hotărârea Berliner Kindl Brauerei). De asemenea, expresia cuprinsa in art. 3.1 " costuri operaţionale ,costuri de refinantare de pe piaţa de capital,costurile surselor de finanţare proprii si modificările nu poate fi apreciata ca o ,ara privind motivul întemeiat. Expresiile sunt atat de largi si de nedefinite incat practic in acesta se  poate include aproape orice.

Banca se poate pune la adăpost de eventuale evenimente care ar putea apărea pe piata financiara, mai ales in contractele pe perioada lunga, riscurile urmând a fi distribuite in contractele cu dobânda variabila, dar nu discriminatoriu si unilateral, ci in mod previzibil pentru consumator, prin descrierea in concret a motivelor care vor conduce la ajustarea dobânzii si a metodei de calcul.

Aplicarea acestei clauze, astfel cum a fost inserata in contract, transfera practic toate riscurile in patrimoniul consumatorului, farà ca banca sa suporte o parte din acest risc, desi riscurile trebuie sa se distribuie nediscriminatoriu intre parti. Astfel se creează un dezechilibru major intre drepturile si obligaţiile  părtilor, contrar bunei credinţe. În momentul încheierii contractului consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală în raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune iar clauzele prestabilite de împrumutător, fără a da posibilitatea consumatorului de a modifica sau înlătura vreuna dintre acestea, clauzele contractuale referitoare la costuri, marja fiind un element de cost care influenţează în mod direct dobânda, trebuie să respecte dispoziţiile art. 9 lit. g din OG nr. 21/1992 ori în cazul de faţă orice modificare după voinţa creditorului este ilegală în sensul că marja nu poate fi variabilă ci fixă. Astfel incat dobânda trebuie sa fie reprezentata de formula marja fixa +LIBOR CHF 61 (art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010). Pe de alta parte se prevede tot la oct 3.1 ca banca va informa împrumutatul despre modificarea dobânzii, alegând unilateral mijloacele de comunicare (notificare scrisa, SMS, email , afişare la sediile unităţii băncii sau publicare pe pagina de internet a băncii) iar la final se arata ca informarea mai sus menţionata nu va fi transmisa împrumutatului în cazul in care modificarea dobânzii este datorata fluctuaţiei  indicilor de referinţa mai sus menţionaţi" iar art 10.1 prevede ca" orice notificare ....va fi făcuta in scris, ( excepţia celor prevăzute la art 3 din contract, (adica cele mai importante notificări in ceea ce priveşte patrimoniul împrumutatului, rata dobânzii pot fi doar afişate la alegerea discreţionara a băncii fară ca banca sa-si asume obligaţia de a comunica noua rata a dobânzii. Apreciază ca aceste articole din contract reprezintă clauze abuzive punând sub semnul întrebării echilibrul contractual, oferind băncii dreptul de a modifica rata dobânzii, farà ca noua rata sa fie negociata cu clientul ,fara o motivaţie întemeiata si farà chiar fi  comunicata clientului, urmând ca noua rata sa se aplice in termen de cinci zile de la afişare, împrumutatul având doar posibilitatea denunţării unilaterale a contractului cu consecinţa scadentei anticipate, a comisionului de rambursare  anticipata, ori acceptarea prezumata tacita in caz de nedenuntare a contractului,  si solicită sa  se constate ca art 3.1 si 10.1 in privinţa aspectelor învederate mai sus, constituie clauze abuzive |sa dispuneţi eliminarea lor din contract.

 In ceea ce priveşte art 3.2 se prevede" Banca are dreptul sa revizuiască nivelul dobânzii penalizatoare in funcţie de politica sa de creditare. Noul nivel al dobânzii penalizatoare va deveni opozabil împrumutatului prin afişarea la sediile unităţilor teritoriale. împrumutatul agreează ca dovada afişării uşor nivele va putea fi făcuta cu orice document/evidenta produsa de Banca”

Aceasta clauza nu a fost negociata , este o clauza impusa de banca , nenegociabila consfinţind un mod abuziv de modificare unilateral a nivelului dobânzii penalizatoare si aşa extreme de ridicat, încălcând vederile art 4 din Legea 193/200 si creează in detrimentul clientului si contrar bunei credinţe un echilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor si mai mult dobânda penalizatoare urmând a fi  aplicat după afişare la sediul unitatii. Mai mult dreptul băncii de a modifica dobânda penalizatoare raportat  la " politica sa de creditare" deci un indicator care nu este precis, individualizat si nici determinabil contravineart 1 lit a Anexa Legii 193/2000. Solicita eliminarea ei din contract.

 Art 3.4 din contract prevede ca împrumutatul va plăti un comision de acordare facilitate in cuantum de 0,50% din valoarea totala a facilitaţii la data efectuării tragerii in cadrul facilitatii. Acest comision a fost perceput ilegal ,constituind o clauza abuziva in sensul art 4 si 1 din Legea 193/2000.

La  art 3.5 din contract este prevăzut un  comision de administrare in cuantum de 0.15% din suma facilităţii rămasa de rambursat, comision care este de fapt asimilat unui comision de risc ,dar mascat sub o altă denumire ,ori o dobânda mascata, acest comision reprezentant mai mut de 50% din dobânda datorata, iar  art 1 al 3 din Legea 193/2000 interzic comercianţilor stipularea de clauze abuzive, art 4 al 1 si 2 arătând ca ,"o clauza contractuala care nu a fost  negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau Împreuna cu celelalte prevederi din contract,creează ,in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile părţilor. Din întreg contractul de credit şi din condiţiile acestuia nu se poate stabili în baza căror elemente, a stabilit banca cuantumul acestui comision şi ce costuri presupune administrarea creditului. Deci rezultă că, pentru acelaşi serviciu (acordarea creditului), banca percepe trei costuri - dobânda, comisionul de administrare si comision de acordare facilitate, fără ca distincţia dintre aceste costuri să fie exprimată în

 mod clar, astfel cum cer prevederile Legii nr. 193/2000, sens în care atrage după sine un dezechilibru  semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O altă clauză, pe care o consideră abuzivă, şi care atrage un vădit dezechilibru Contractual este clauza stipulată la art.4.4 din convenţia de credit mai sus menţionată, referitoare la  comisionul de  rambursare  anticipată. Astfel, ca urmare a prevederilor stipulate în OUG nr. 50/2010, adoptată prin Legea nr. 288/2010, pentru a pune în concordanţă contractul de credit cu aceste prevederi, trebuia încheiat un act adiţional între părţi, conform art. 40 alin. 1 din OUG nr. 50/2010. În acest context, cuantumul şi condiţiile perceperii comisionului de rambursare anticipată au fost modificate prin prevederile art. 67-69 din OUG nr. 50/2010, în sensul reducerii acestuia, în favoarea consumatorului. În plus, art. 68 lit. c) din OUG nr. 50/2010, prevede expres că nu se solicită o compensaţie pentru rambursare anticipată dacă aceasta intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă, ceea ce nu este prevăzut în contractul de credit. Referitor la art 7.1 literele b, f,h,i privind situaţiile care vor fi considerate cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor  asumate având ca si consecinţa declararea scadentei anticipate de catre Banca si aceste clauze sunt preformulate,nenegociate creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile părţilor. Dezechilibrul este evident pentru ca operează un transfer anormal al riscurilor in sarcina debitorului. Dreptul exclusiv si discreţionar al Băncii de a declara scadenta anticipate a creditului in situaţiile  prev la lit b,f,h, fara indicia sau in legătura cu situaţii concrete si cu referire la indicia generale ca  „manieră  satisfăcătoare in opinia băncii", "nu mai îndeplineşte noile condiţii pentru a fi debitor" îndeplinirea oricăror obligaţii contractate cu oricare terţe persoane,orice schimbare in situaţia materiala,  a se indica un mod de calcul a valorii garanţiilor in funcţie de care se poate declara scadenta ţipata.  In conformitate cu regulile de competent teritoriala alternative prev de codul de proc civ , si având vedere ca exista o reprezentanta a băncii in localitate, ca contractual ce conţine clauzele abuzive a căror te se cere s-a încheiat in Oradea si ca locul executării prestaţiilor este in Oradea iar clauza atributiva  de competenţă prev la art. 10.2 este una abuziva raportat  la Directiva 93/13/CEE si la Hotărârile pronunţate de si de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie (Decizia 72223/26.11.2012)In ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF – la momentul  semnării contractului, curs care sa fie valabil pentru toata perioada contractului si denominarea  in moneda naţionala a plaţilor, pe principiul din regulamentul valutar ca preţul mărfurilor sau fiilor se plăteşte in moneda naţionala în  contractele dintre rezidenţi arată că reclamanţii au creditul in CHF au încheiat contractul la 2.6 LEI/CHF, iar acum au de plătit dublu pentru aceeaşi cantitate de moneda, plus comisioanele de schimb valutar, din leu in euro si din  euro in CHF. Aceasta moneda a fost si este o moneda exotica pentru România, periculoasa pentru debitori  in perioade de criza economica, intrucât toţi deţinătorii de fonduri se refugiază in depozite excepţionale in CHF, cu consecinţa hiper-valorizarii acestuia. Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, intrucât determina un dezechilibru major in relaţia dintre  parti - toate consecinţele negative ale variaţiei cursului sunt pe capul consumatorului, ducindu-1 la ruina, in timp ce banca este scutita total de aceste consecinţe negative. Nici măcar un curs pozitiv pentru consumator nu înseamnă un avantaj pentru acesta, întrucât prin alte clauze abuzive din contract, de genul dobânzilor variabile sau al comisionului administrare, banca este la adăpost si de aceste consecinţe negative. Or, legislaţia protecţiei consumatorului considera fara efect o clauza abuziva. Omisiunea băncii de a informa consumatorul asupra acestui risc de hiper-valorizare a monedei de referinţa este o încălcare a obligaţiei de consiliere, sever sancţionată in dreptul european si naţional. O astfel de omisiune, precum si acţiunea prin care creditul in franci elveţieni era prezentat nu doar ca o alternativa mai  buna la creditul in lei si la cel in euro, ci si ca un produs sigur pe care merita sa il cumperi chiar dincolo % limitele normale ale îndatorării, constituie practici comerciale înşelătoare. Urmare a constatării nulităţii absolute a clauzelor referitoare la dobânda variabilă, la comisionul  de acordare facilitate, comisionul de administrare si de rambursare anticipată,  se impune în baza art. 992-993 C. civ. restituirea sumei încasate de bancă ca fiind o plată nedatorată  si in baza  art. 994 C. civ., se impune aplicarea tratamentului accipiens-ului de rea-credinţă Băncii, iar pe cale de consecinţă obligarea acesteia la plata de dobânzi asupra sumelor încasate, de la data încheierii contractului  si până la data anulării acestora, subsemnaţii să fiind îndreptăţiţi la dobândă. In drept,invocă  dispoziţiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010,0.G,art. 43 din Codul comercial şi prevederile art. 969, 992,993 şi 994 din Codul civil. iar in probaţiune solicită proba cu înscrisuri si interogatoriul pârâtei, renunţând la proba testimonială si  expertiză (fila 61 dosar).

Pârâta a formulat întâmpinare (f.128-140 dosar), prin care a solicitat respingerea cererii. In dezvoltarea motivelor arată in esenţă  în ceea ce priveşte contestarea clauzelor care reglementează perceperea comisionului de acordare si a celui de administrare, există cel puţin două prevederi legislative care exclud respectivele clauze de la controlul exercitat în temeiul Legii nr. 193/2000, după cum urmează: art13 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, care prevede "Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispoziţiilor prezentei legi."Această prevedere este menită să evite situaţia în care o practică/prevedere contractuală declarată ca fiind legală printr-un act normativ să nu fie considerată, în acelaşi timp ilegală de către un alt act normativ (în speţă Legea nr. 193/2001). Cu alte cuvinte, ceea ce este legal nu poate fi şi ilegal în acelaşi timp.În ceea ce priveşte comisionul de acordare (denumit uneori şl comision de analiză) şi de acordare, ele sunt permise şl reglementate în mod expres în art. 36 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori privind "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor".Aşadar, prin faptul că legea permite expres creditorului bancar să perceapă aceste comisioane, ele nu pot fi declarate în acelaşi timp ca fiind abuzive, fiind excluse de Ia controlul exercitat în baza Legii nr. 193/2000.

 Apoi  in cf. cu  art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2001, care prevede " Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu deferea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite In schimb, pe de alta parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimata într-un limbaj uşor inteligibil".Atât comisionul de acordare cât şl comisionul de risc fac parte din preţul contractului de credit, aşadar nu pot face obiectul controlului exercitat de Legea nr. 193/2001 cât timp clauzele care le reglementează sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil. O intervenţie a instanţelor în ceea ce priveşte preţul contractului ar însemna o intervenţie inacceptabilă asupra principiilor care guvernează economia de piaţă, obligând astfel un comerciant la micşorarea veniturilor pe care le încasează în legătură cu o anumită activitate. Solicită a s e avea  în vedere că unele din aceste sume au fost plătite, cum este cazul comisionului de acordare, la data semnării contractului, deci restituirea acestuia la peste 5 ani distanţă, deşi banca a prestat serviciile constând în analiza cererii de credit, a documentaţiei aferente şi punerea la dispoziţie a creditului, nu poate apărea decât ca o reducere a preţului contractului. De altfel, vă rugăm să constataţi că, în ceea ce priveşte acest comision, reclamanţii nici măcar nu motivează sub ce aspect ar dezechilibra contractul. Clauzele contestate sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.Ca o primă observaţie, inteligibil înseamnă uşor de înţeles, de priceput, de desluşit. Adică citind respectiva clauză, consumatorul să aibă reprezentarea exactă a consecinţelor pe care le va produce, mal precis - în cazul unei clauze privind preţul contractului, să aibă reprezentarea exactă a preţului care va fi achitat sau a modulul în care se va calcula. Iar clauzele privind comisionul de acordare şl cel de administrare îndeplinesc ambele această condiţie. Ceea ce încearcă reclamanţii să facă este să adauge o condiţie nouă, care nu este impusă de lege, şi anume ca orice comerciant să justifice de ce percepe acel preţ. Or condiţia privind caracterul inteligibil al unei clauze care stabileşte preţul nu presupune nicidecum prezentarea unei justificări pentru modul în care comerciantul a stabilit preţul. Mal mult, în cazul comisioanelor de acordare şi de administrare, rolul lor şl modul de calcul este explicat la art. 36 alin (2) şl (3) din OUG nr. 50/2010. Comisionul de administrare nu a fost perceput în scopul acoperirii riscului contractului şi nici ca o dobândă mascată: Din modul de redactare al cererii de chemare în judecată, rezultă că s-a folosit un model al unei alte cereri prin care se contesta comisionul de risc (care nu este prezent în contractul nostru) şi s-a schimbat doar denumirea comisionului, motivarea fiind aceeaşi, bazata pe injusta acoperire a riscului contractual cu un comision. Reclamanta nu a probat în nici un fel că Banca …… ar fi perceput comisionul de administrare în scopul acoperirii vreunui risc contractual, denumirea de "comision de administrare" fiind aceeaşi de la semnarea contractului şi nemodificată în timp. Aşadar, nl se pare absurdă contestarea comisionului de administrare pe motiv că este de fapt, un comision de risc, cu atât mal mult cu cât art. 36 alin. (2) din OUG nr. 50/2010 reglementează în mod expres şi care este funcţia comisionului de administrare. Nici de dobândă mascată nu poate fi vorba din moment ce comisionul de administrare este evidenţiat într-o coloană separată în scadenţarul anexă la Contractul de credit. Consumatorii au la dispoziţie, în acelaşi scadenţar, o coloană separată în care este exprimată suma totală de plată în fiecare lună (compusă din dobândă şi comision), aşadar toate informaţiile privind obligaţiile nu numai că nu sunt ascunse, dar sunt evidenţiate în mod expres în contract. În cazul în care nu erau de acord cu suma pe care o aveau de plată lunar, nu ar fi semnat Contractul de credit şi apreciem că nu pot veni în prezent să reclame caracterul ascuns sau neinteligibil al preţului contractului cât timp acesta le-a fost prezentat detaliat şl global în scadenţarul anexă la contractul de credit. în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect îngheţarea cursului de schimb CHF - RON la data încheierii contractului de credit şi denominarea în moneda naţionala a plăţilor aferente contractului. Reclamanta nu indică un temei legal pentru solicitarea de îngheţare a cursului de schimb şl plata ratei la nivelul acelui curs de schimb tocmai pentru că nu există nicăieri un temei legal pentru o astfel de solicitare. O astfel de măsură, care a fost aplicată într-un stat vecin, a fost o măsură legislativă, şi nu una judecătorească, fiind aplicată, în acel caz, prin voinţa politică a organului legislativ. Atribuţiile puterii judecătoreşti sunt limitate la interpretarea legii, Iar în legislaţia noastră naţională nu există vreo prevedere care să permită îngheţarea cursului CHF - LEU în executarea unul contract ale cărui plăţi se fac în CHF. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor Regulamentului nr. 4/2005 privind regimul valutar, vă rugăm să aveţi în vedere că respectivul regulament stabileşte faptul că se realizează în moneda naţională plăţile şl încasările privind obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, or acordarea de credite nu reprezintă comerţ cu bunuri şl servicii, fiind vorba despre un tip specific al împrumutului de consumaţie, care beneficiază de o reglementare specifică. Acceptarea susţinerilor reclamanţilor ar echivala cu declararea ca ilegale a tuturor contractelor de credit încheiate în România în monedă străină, ceea ce este în mod evident, inacceptabil. În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor percepute ca urmare a modificării cuantumului dobânzii. Faţă de precizarea reclamanţilor de la ultimul termen de judecată prin care arătau faptul că înţeleg să conteste doar clauza care permite băncii să modifice dobânda după încheierea contractului, vă rugăm să respingeţi acest capăt de cerere ca nedovedit şi netemeinic din moment ce nu s-a făcut dovada că banca ar fi aplicat clauza care îi permitea să modifice dobânda la un alt nivel decât cel de la data încheierii contractului şi că ar exista diferenţe de dobândă percepute în plus de către bancă, faţă de cuantumul dobânzii din scadenţarul întocmit la semnarea contractului de credit.

 In  drept invocă prev art 205 si urm Cod pr. civila .

Prin încheierea de şedinţă  din data de 13.02.2014 instanţa a admis  excepţia lipsei calităţii procesuale  pasive a  pârâtei SC Banca ……………… SA …………, pentru motivele acolo arătate.

 În cauză s-a încuviinţat si administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

In fapt, între părţi, s-a încheiat Contractul de credit nr.  0809230272  din 08.10.2008  (fila 9-11  dosar) având ca obiect un credit în cuantum de 96.000 CHF  pentru  achiziţionare apartament acordat reclamanţilor, în calitate de împrumutaţi, de către pârâtă , în calitate de bancă împrumutătoare.

Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanţi şi pârâtă intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000 fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un  profesionist (comerciant - pârâta) şi consumatori ( reclamanţii), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din legea nr. 193/2000.

Instanţa reţine că niciuna din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct  de către bancă cu reclamanţii, în sensul dispoziţiilor legale arătate, având în vedere si faptul  că aceste contracte sunt preformulate, standard, aşa cum recunoaşte şi Banca şi deşi legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamanţilor consumatori şi contrar cerinţelor bunei – credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor si  prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere .

 In privinţa susţinerii pârâtei referitoare la problema dacă, în speţă, contraprestaţia la care o instituţie de credit este îndreptăţită– în speţă dobânda şi comisioane, intră în domeniul de aplicare al art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, respectiv art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, respectiv dacă intră în noţiunile autonome de „obiect principal al contractului” sau de „preţ”, acestea fiind excluse de la controlul judecătoresc al caracterului abuziv al clauzei contractuale.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza C-76/10, Pohotovost’ s.r.o. c. Iveta Korckovska, prin Ordonanţa din 16.11.2010, cu privire la problema dacă menţionarea DAE în contractul de credit de consum constituie o informaţie esenţială acestui contract şi, în consecinţă, lipsa unei asemenea menţiuni permite să se considere că, în sensul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, clauzele acestui contract nu sunt exprimate în  mod clar şi inteligibil, astfel încât clauza privind costul acestui credit va putea să facă obiectul unei aprecieri din partea instanţei naţionale cu privire la caracterul abuziv în sensul art. 3 din aceeaşi directivă.

În cauza C-76/10, Curtea arată că art. 4 din Directiva 87/102 (abrogată la data de 12.05.2010 prin Directiva 2008/48, ulterior încheierii contractului de credit din cauză) prevede că,  contractul de credit trebuie întocmit în scris şi că acest document trebuie să cuprindă menţiunea DAE, precum şi condiţiile potrivit cărora aceasta din urmă poate fi aplicată. Art. 1a din această directivă prevede modalităţile de calcul DAE şi precizează că trebuie calculată la momentul încheierii contractului.

Se precizează de către CJUE că această informare a consumatorului asupra costului global al creditării, sub forma unei dobânzi calculate potrivit unei formule matematice unice, are o importanţă esenţială. Pe de o parte, această informaţie , care trebuie comunicată din etapa publicităţii, contribuie la transparenţa contractului în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare. Pe de altă parte, ea permite consumatorului să aprecieze întinderea obligaţiei sale (pct. 70 din cauza C-76/10).

În consecinţă, Curtea stabileşte că acea contraprestaţie la care este îndrituită o instituţie de credit, sub forma cunoscută DAE, este o informaţie esenţială a contractului, prin urmare este inclusă în noţiunea de obiect principal al convenţiei de credit.

Pe de altă parte, o instanţă naţională este competentă să aprecieze caracterul abuziv al unei asemenea clauze în sensul art. 3 din Directiva 93/13.

„Astfel, chiar dacă clauza privind DAE poate fi analizată ca fiind sub incidenţa excluderii prevăzute la articolul menţionat, trebuie amintit că, deşi clauzele prevăzute la art. 4 alin. 2 din Directiva 87/102 intră în domeniul reglementat de Directiva 93/13, nu sunt scutite totuşi de aprecierea caracterului lor abuziv decât în măsura în care instanţa naţională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de vânzător sau furnizor în mod clar şi inteligibil ( Hotărârea din 03.06.2010, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, C-484/08, nepublicată, punctul 32).”

La analiza pe fond a cauzei, instanţa va avea în vedere că la art. 3.1 din contract se specifică : „Rata dobânzii este de 3.50 pe an, pana d notificarea din partea Băncii" .... "Rata dobânzii este fixa pentru primele 6 luni de creditare urmând ca lupa acesta perioada de 6 luni rata dobânzii sa fie calculata pornind de la indicele de referinţa X-BOR la sase luni (rotunjit la 2 zecimale),la care se adaugă marja de 3% stabilita de Banca( X-BOR include nelimitativ EURIBOR, LIBOR CHF si BUBOR, in funcţie de valuta facilitaţii);acesta noua rata a dobânzii se va refecată in fiecare nou grafic de rambursare care va fi generat odată cu recalcularea dobânzii la care termen de 6 luni,astfel cum este descris mai sus. Graficul de rambursare va fi pus la dispoziţia împrumutatului, la cererea acestuia, in oricare din unităţile teritoriale ale Băncii.  Banca are dreptul de a modifica marja din calcului dobânzii in funcţie de costurile operaţionale, costurile de refinanţare de pe piaţa monetara/de capital costurile surselor de finanţare proprii, precum si in funcţie modificările legislative. Banca  va  informa  Împrumutatul despre  o asemenea  modificare (în ceea  ce priveşte dobânda), utilizând, la alegerea  unilaterală a Băncii, orice mijloc  de comunicare  […]"

Art. 3.2 din contract „Banca are dreptul sa revizuiască nivelul dobânzii penalizatoare in funcţie de politica sa de creditare. Noul nivel al dobânzii penalizatoare va deveni opozabil împrumutatului prin afişarea la sediile unităţilor teritoriale. împrumutatul agreează ca dovada afişării  noului  nivel al dobânzii  penalizatoare  va putea fi făcuta cu orice document/evidenta produsa de Banca.”

Art. 10. 1 din contract prevede că „ Orice notificare cerută sau permisă in conformitate cu  prezent Facilitate va fi făcută in scris, cu excepţia celor prevăzute la  art. 3 din prezentul Contract si va fi considerată valabil trimisă dacă este comunicată  personal sau prin fax destinatarului [….]”

Aceste clauze pun problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înştiinţat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 care prevede că „ sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut şi în contract şi totodată cu condiţia informării grabnice a clientului, care să aibă de asemenea libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanţa constată că motivul întemeiat prevăzut în contract este acela care depinde de „costurile de refinanţare de pe piaţa monetară/de capital, cât şi în funcţie de costurile de finanţare proprii”. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să ştie, de la început, că dacă acea situaţie se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Aşa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel şi o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situaţie intervine, o anumită consecinţă se produce.

Modificarea ratei dobânzii în funcţie de „de costurile operaţionale, costurile de refinantare de pe piaţa monetara/de capital costurile surselor de finanţare proprii, precum si in funcţie modificările legislative  ”  precum si „ in funcţie de politica sa de creditare” .nu îndeplineşte această condiţie, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă modificarea ratei dobânzii este întemeiată sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă motivul prevăzut în contract s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituţie bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanţa învestită cu verificarea legalităţii acestei clauze şi a aplicării ei.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiţia „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă, în mod real, prevăzută în contractul de faţă, deoarece denunţarea unilaterală a contractului de către debitor ar atrage declararea ca scadente a tuturor ratelor rămase de achitat, punându-l pe împrumutat într-o situaţie extrem de împovărătoare. Astfel, indiferent de alte consideraţii, clauza analizată este abuzivă.

Având în vedere că nu este îndeplinită condiţia motivaţiei întemeiate, nu are relevanţă faptul că reclamanţii au posibilitatea de a denunţa imediat contractul, mai ales că această denunţare nici nu le profită, de vreme ce toate obligaţiile lor derivând din contract vor deveni imediat scadente şi exigibile.

În consecinţă, instanţa va constata că prevederea de la art.3.1 art. 3.2  si 10.1  din contract  anume  teza referitoare  la  posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta  si respectiv dobânda penalizatoare  si informarea împrumutatului despre o asemenea modificare, utilizând , la  alegerea  Băncii orice mijloc  de comunicare - constituie  clauze abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 si se constată nulitatea absolută a  acestora.

 In ceea ce priveşte clauza contractuală  potrivit căreia  variaţia dobânzii curente se realizează in funcţie de indicele  LIBOR (la 6 luni  valuta facilităţii fiind  CHF) care  înseamnă „London Interbank Offered Rate” si este un indice de referinţa independent recunoscut internaţional ce reprezintă rata dobânzii practicată pe piața londoneză de către băncile de prim rang care oferă fonduri, respectiv, rata dobânzii pe care o percep pentru acordarea de împrumuturi bănești,  la care se adaugă marja băncii de 3% pe an,  fiind vorba , in speţa, de o situaţie clar descrisă, care oferă clientului posibilitatea să ştie, de la început, că dacă acea situaţie se va produce( respectiv modificarea la 6 luni a indicelui LIBOR), dobânda va fi mărită (sau micşorata). Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs.  In concluzie nu se poate susţine  nici că variaţia  ratei dobânzii  depinde de voinţa unilaterala  a băncii si nici  că stabilirea unei marje de 3 %  pe an este o clauză abuzivă.

În privinţa cererii  de restituire a sumelor încasate de către bancă  in temeiul clauzelor referitoare la dobânda variabilă constatate ca fiind clauze abuzive instanţa retine următoarele:

 Din  cuprinsul  extrasului de cont  depus la dosarul cauzei  (filele 27-56 dosar)  se reţine că suma încasată cu titlu de dobândă de către banca in perioada 25.11.2008 (data primei rate ) - 26.08.2013 (ultima rată  achitată  anterior promovării prezentei acţiuni) este identică cu cea  cuprinsă in graficul de rambursare, anexa la contractul de credit (filele 17- 22 dosar).  In cuprinsul graficului de rambursare  se constată că  rata dobânzii  este de 3,50 %  si dată fiind identitatea intre  suma din graficul de  rambursare si  suma efectiv achitată  de reclamanţi cu titlu de dobândă,  instanţa va  retine că banca  pârâtă nu a  uzat de prevederile contractuale cuprinse la  art. 3.1, 3.2 si 10.1 din contract (constatate ca fiind abuzive) .

 Faţă de acestea, întrucât nu s-a încasat de bancă  nici o sumă in temeiul clauzelor  abuzive mai sus analizate,  instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor  de obligare a pârâtei  la restituirea  sumelor încasate in temeiul acestor clauze  si a dobânzii legale la  aceste sume .

Analiza clauzei prev. art.3.4 din contract (f.9 verso dosar) – comisionul de  acordare a facilităţii:

Art. 3.4 se stipulează faptul ca reclamanţii, in calitate de  împrumutaţi  datorează un „comision  de acordare  de 0,50%  din valoarea iniţială a  Facilităţii. Acest comision se va plăti  de Împrumutat din surse proprii la data efectuării Tragerii in cadrul facilităţii. „

Cu privire la acesta clauza contractuala  instanţa  constata ca este  clar exprimata, ca acest comision in discuţie calculat in procent de  0,50% la valoarea creditului anume in suma de 480 CHF s-a  achitat o singura data de către reclamanţi, cu ocazia  primei utilizări a creditului,  reclamanţii  având  cunoştinţă atât de existenţa cât şi de întinderea obligaţiilor ce le reveneau, şi sub aspectul valorii, şi sub cel al perioadei,  astfel ca instanţa  având in vedere ansamblul acestor elemente  raportat la  prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 apreciază ca  acesta clauza nu este una  abuziva.

In concluzie  va respinge cererea de  constatare ca abuziva  a clauzei  cuprinsă la  art. 3.4 precum si capetele  de cerere subsidiare  referitoare la  restituirea sumelor încasate cu titlu de comision  de acordare  plus dobânzi, ca neîntemeiate.

Analiza clauzei prev. art.3.5 din contract (f.9 verso dosar) – comisionul de  administrare:

Art. 3.5  prevede ca pentru creditul pus  la dispoziţie  Banca percepe  un comision de administrare de 0,15% din suma facilităţii rămasă de rambursat.

Reclamanţii  consideră că dispoziţiile prev. la art 3.5  din  contractul  de credit  reprezintă o clauză abuzivă şi contravin prevederilor art. 4 al. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000.

Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract , creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei – credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. 

 Se retine că prin  comisionul de  administrare, prevăzut de art.3.5  din contract se au  în vedere operaţiunile de monitorizare a  utilizării creditului, îndeplinirea  oricăror obligaţii  asumate de parţi in contract. Faţă  de aceste considerente instanţa apreciază ca prin stipularea comisionului de administrare, în cuantum fix  lunar, raportat la circumstanţele spetei, nu s-a creat în detrimentul reclamantului şi contrar bunei – credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare ale contractului de credit .

 In concluzie  va respinge cererea de  constatare ca abuziva  a clauzei  cuprinsă la  art. 3.5 precum si capetele  de cerere subsidiare  referitoare la  restituirea sumelor încasate cu titlu de comision  de administrare  plus dobânzi , ca neîntemeiate .

 Analiza clauzei prevăzute la art. 4.4  din contract referitor la comisionul de rambursare anticipată:

Conform art. 4.4 din contractul de credit : „ În cazul rambursării anticipate in primii 10 ani  de la data semnării prezentului contract , Banca va  percepe Împrumutatului un comision de 3% din suma rambursată ” (fila 9 verso dosar)

Se retine în primul rând faptul că, la data prezentei, dobânda creditului este variabilă  calculată fiind in cf. cu prevederile art. 3.1 din contract in funcţie de indicele de  referinţă Libor  CHF la 6 luni(rotunjit la două zecimale)  la care se adaugă marja de 3% stabilită de Bancă .

Potrivit art.67 din OUG 50/2010, modificat,aplicabil si contractelor in curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă in cf. cu art. 95 din OUG 50/2010, alin  (1) În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptăţit la o compensaţie echitabilă şi justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiţia ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă .

Contractul are putere de lege între părţi, conform art. 969 Cod civil vechi (aplicabil in temeiul art. 3 si art. 102 din Legea71/2011) doar în situaţia în care este „legal făcut” or, cum  s-a reţinut că dobânda  la  creditul analizat  este variabilă instanţa va avea în vedere că această clauză pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual dintre  părţi.

Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:

- art. 1 al. 3 - se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;

- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;

- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv;

Astfel, având in vedere că  din lucrările dosarului nu rezultă faptul că  reclamanţii au  avut posibilitatea  de a influenţa cuantumul  compensaţiei datorată băncii pentru rambursarea in avans a creditului  este evident dezechilibrul semnificativ între dreptul băncii şi obligaţia împrumutaţilor.

Ca atare, instanţa va constata  că această clauză analizată este abuzivă constatând nulitatea  absolută a  acesteia.  In ceea ce priveşte  însă cererea  de a dispune  restituirea sumelor încasate in  temeiul acestei clauze constatate abuzive se va retine că  reclamanţii nu  au făcut dovada plăţii către banca pârâtă  până la data prezentei  a vreunei sume cu titlu de comision de rambursare anticipata ( dovada in acest sens stau extrasele  de cont).

In concluzie  va respinge cererea referitoare la  restituirea sumelor încasate cu titlu de comision  de rambursare anticipată  plus dobânzi , ca neîntemeiată.

Analiza clauzei prevăzute la  art. 10.2 din contractul de credit care stipulează:  „Legea aplicabilă Contractului este legea  romană. Disputele apărute între  Bancă si Împrumutat vor fi supuse spre soluţionare  instanţei judecătoreşti competente din Bucureşti. ”  Instanţa constată că prin  această clauza prin care  părţile unui contract de credit au stabilit competenţa teritorială în favoarea instanţelor de la sediul principal al băncii,  intră în categoria celor având ca efect excluderea sau obstrucţionarea dreptului consumatorului de a introduce acţiuni în justiţie, categorie prevăzută la pct. 1 lit. q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, aceasta nu poate produce efecte asupra consumatorilor.

 Prin urmare instanţa va constata  că această clauză este abuzivă constatând nulitatea  absolută a  acesteia.

 Analiza clauzelor prevăzute la art. 7.1 din contract. B,f,h,i,

 „ 7.1 Oricare dintre următoarele situaţii  vor fi considerate  Cazuri de Neîndeplinire  a Obligaţilor  asumate  si vor duce  la  declararea prezentei  facilităţi ca fiind scadentă anticipat si exigibilă :

b) orice încălcare de către împrumutat a termenilor sau condiţiilor prezentului contract, încălcare pe care banca o consideră imposibil de a fi remediată sau dacă a fost remediată, banca consideră că nu a fost remediată într-o manieră satisfăcătoare.

f) în cazul în care prin modificările legislative, împrumutatul nu mai îndeplineşte noile condiţii pentru a fi debitor, respectiv împrumutatul băncii.

h) orice neîndeplinire a obligaţiilor asumate de împrumutat conform prezentului contract şi/sau oricăror altor contract încheiate cu banca şi/sau terţe părţi;

i) orice schimbare materială în situaţia bunurilor sau situaţia financiară a împrumutatului, care, în opinia băncii ar afecta capacitatea împrumutatului de a respecta obligaţiile asumate prin prezentul contract;”

Instanţa constată  că prin aceste prevederi contractuale sunt specificate cu claritate situaţiile  în care  banca,  constatând  neîndeplinirea  de către împrumutaţi a obligaţiilor asumate  cf. art. 6 din contract, analizând prevederile din perspectiva textelor legale incidente  anume  art. 4 al. 1 şi 2 şi ale lit. a pct. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000 constată că acestea nu  creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. De  altfel  nici reclamantul nu a  arătat in cererea introductivă  in ce constă  dezechilibrul creat  in defavoarea  sa prin stipularea  acestor clauze. In concluzie  cererile  cu referire la  clauzele prev la  art. 7.1 vor  fi respinse ca neîntemeiate.

 In ceea  ce priveşte capătul de cerere  privind stabilizarea de către instanţă a  cursului de schimb CHF- LEU existent la momentul încheierii contractului, curs care să  fie valabil pe toata perioada contractuala si denominarea în moneda naţionala a plaţilor  se reţin următoarele:

Intre părţile litigante s-a încheiat Contractul de credit nr.  0809230272  din 08.10.2008  (fila 9-11  dosar)  si prin care pârâta, in calitate de  bancă împrumutătoare a  împrumutat reclamanţilor suma de 96.000 CHF,  prin urmare  un contract de împrumut  de consumaţie având  ca obiect  o sumă de bani.

 In cf. cu prevederile art.  1584 cod civil 1864 (aplicabil in temeiul art. 3 si art. 102 din legea 71/2011), obligaţia principală a împrumutatului  este aceea  de a restitui la scadenţă  lucruri de acelaşi gen, aceeaşi cantitate si de aceeaşi  calitate, indiferent de  eventuala sporire sau scădere a valorii  lucrurilor dintre momentul încheierii  contractului si acela  al plăţii.

Prin urmare, întrucât  creditul  a fost acordat in moneda CHF la scadenţă trebuie să fie restituită suma împrumutată indiferent de scăderea sau sporirea valorii monedei (principiul  nominalismului monetar consacrat  expres  de art. 1578 Cod civil vechi ).

 Cu privire la  Regulamentul valutar nr.  4/2005 invocat  de către reclamanţi ca temei al cererii lor  instanţa va retine prevederile art. 3 din acest act normativ  potrivit căruia : „  (1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni care decurg din vânzări de bunuri şi prestări de servicii între rezidenţi, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în valută», care se pot efectua şi în valută.

(1^1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu).

(2) Toate celelalte operaţiuni între rezidenţi care nu fac obiectul alin. (1) şi (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda naţională (leu), fie în valută. “

 Întrucât plăţile supuse analizei in prezentul dosar  decurg dintr-o operaţiune de împrumut  fiindu-i aplicabile prevederile OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, ale Regulamentului nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice care  nu interzic  unei instituţii de credit a  acorda unui rezident  credit  in valută, va constata că textul de lege invocat de reclamanţi nu prezintă relevanţă in cauză .

Pe de altă parte,instanţa reiterează  faptul că prin Legea nr. 193/2000 care a transpus conţinutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 s-a stabilit în mod expres competenţa instanţei de judecată de a constata caracterul abuziv. Interpretând această Directivă,  Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a stabilit în cauza  Banco Espaniol de Credito  S.A. versus Joaquin Calderon Camino ( C – 618/10 ) că protecţia acestui act normativ  se opune unei reglementări a unui stat membru  care permite instanţei naţionale, atunci când  constata nulitatea unei clauze  abuzive cuprinse intr-un contract încheiat intre un vânzător sau un furnizor si un consumator, să completeze  respectivul contract modificând conţinutul  acestei clauze.  Or prin aceste cereri se urmăreşte de  către reclamanţi  modificarea contractului, deşi clauzele  care stipulează obligativitatea  rambursării creditului nu  sunt nicidecum abuzive .

  Prin urmare aceste capete de cerere se vor respinge ca neîntemeiate. 

 În temeiul art. 453 C.pr.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În contextul în care prezenta acţiune a fost admisă numai în parte, instanţa va obliga pârâta să achite reclamanţilor suma de 500 lei onorariu parţial de avocat, conform chitanţei nr. 08192/11.03.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii ………… în contradictoriu cu …………, în consecinţă:

Constată  că art.3.1 art. 3.2  si 10.1  din contractul de credit nr. ………… din 08.10.2008  anume  teza referitoare  la  posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta  si respectiv dobânda penalizatoare  si informarea împrumutatului despre o asemenea modificare , utilizând , la  alegerea  Băncii orice mijloc  de comunicare, art.  10.2  din contract privind  stabilirea competenţei  teritoriale, art. 4.4  din contract referitor la comisionul de rambursare anticipată  constituie clauze abuzive si se constată nulitatea absolută parţială  a  acestora.

Respinge celelalte pretenţii formulate de reclamanţi.

Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea. 

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 martie 2014.

PREŞEDINTE  GREFIER

………….

Red………………….

Domenii speta

Spete similare