Revendicare mobiliara

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

DOSAR NR. 4645/110/2012* revendicare mobiliară

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1740

Şedinţa publică din data de 10.06.2014

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:

PREŞEDINTE – ---

GREFIER - ---

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta ---, în contradictoriu cu  pârâta ---, având ca obiect revendicare mobiliară.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă avocat Grinţescu Cătălin, pentru reclamantă şi avocat Mihaela Peniuc, pentru pârâtă.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa pune în discuţie suplimentul raportului de expertiză:

Apărătorii părţilor nu au obiecţiuni la suplimentul raportului de expertiză.

Avocat Grinţescu Cătălin, având cuvântul, precizează că reclamanta îşi majorează petitul acţiunii la valoarea stabilită de expert. Depune la dosar taxă judiciară de timbru de 792,26 lei.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe excepţiile insuficientei timbrări şi a prescripţiei şi pe fond:

Avocat Mihaela Peniuc, pentru pârâtă, având cuvântul pe excepţiile invocate, precizează că nu insistă în excepţia timbrării insuficiente, reclamanta achitând taxa judiciară de timbru la acest termen de judecată. Solicită admiterea excepţiei prescrierii şi respingerea acţiunii ca prescrisă, faţă de dispoziţiile art. 1909 al. 2 Cod civil anterior, act normativ ce instituie un termen de prescripţie de trei ani. Se susţine că bunul a fost luat în mod abuziv, astfel că este aplicabil termenul de prescripţie de trei ani, prevăzut şi de art. 937 actualul Cod civil. Actul invocat ca titlu de proprietate de către reclamantă este decizia civilă nr. 7378/2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar raportat la acest act, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 04.12.2002.

Avocat Grinţescu Cătălin, pentru reclamantă, solicită admiterea acţiunii de revendicare mobiliară, imprescriptibilă extinctiv, dosarul judecându-se după noul Cod civil. Invocă practica judiciară depusă la dosarul cauzei. Problema care se pune este buna sau reaua credinţă a cumpărătorului. --- nu a fost de bună-credinţă, a fost o urmărire penală extrem de amplă, s-au dat ordonanţe de către procuror neluate în seamă de Tribunalul Bacău. Cumpărătorul nu a fost de bună-credinţă, urmărirea penală a demonstrat că --- a ştiut că bunurile sunt obţinute în mod nelegal. Nu se poate aplica prescripţia. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat Mihaela Peniuc, pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată. Prin probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate. A invocat decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca titlu de proprietate, fără însă ca în cuprinsul acesteia să fie menţionate utilajele. Nu  s-a făcut dovada dreptului de proprietate. Din compararea titlurilor rezultă că --- a fost de bună-credinţă în momentul dobândirii dreptului de proprietate, respectiv septembrie 2003. Buna-credinţă care duce la consolidarea dreptului de proprietate trebuie să existe la momentul dobândirii dreptului. Reprezentanţii --- nu au fost cercetaţi penal, s-au făcut verificări sub aspectul valorii mai mari a utilajelor, dar tot în dauna ---, nu a ---. Există adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din care rezultă că ---, cercetat pentru înşelăciune, a fost scos de sub urmărire penală pentru că nu a fost săvârşită infracţiunea de înşelăciune. Buna credinţă face dovada dreptului de proprietate a bunurilor mobile. Prezumţia nu a fost răsturnată. Depune concluzii scrise şi nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat Grinţescu Cătălin, având cuvântul în replică, precizează că a făcut dovada proprietăţii reclamantei, a depus două contracte şi decizia. Precizează că nu se aplică dispoziţiile art. 1909 Cod civil anterior, ci actualul Cod civil. Depune la dosarul cauzei declaraţia autentificată sub nr. 745/28.03.2014.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a rămas în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 20.07.2012 sub nr. 4645/110/2012 reclamanta ---, cu sediul în --- a chemat în judecată pe pârâta ---, cu sediul în ---, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei să restituie 6 piese: 2 grupuri turbogeneratoare tip AT6, 1 grup turbogenerator tip PR6, 1 grup electrogen de fabricaţie românească, 1 pompă 24 MDS, 1 grup electrogen import Jenbacher Verke tip AT6. A solicitat şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii judecătoreşti şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt reclamanta arată că în luna februarie 2000 a cumpărat de la ---, ---, câştigat prin licitaţie de această societate. Reclamanta a mai încercat să-şi recupereze bunurile şi pe calea executării silite, dar pârâta a formulat contestaţie la executare, iar instanţa a admis contestaţia şi a dispus desfiinţarea formelor de executare silită.

Cererea este motivată în drept pe dispoziţiile art. 563 şi următoarele Cod civil şi art. 274, art. 82, art. 112 Cod procedură civilă (anterior).

Cererea a fost timbrată cu 3611 lei taxă judiciară de timbru.

Prin sentinţa civilă nr. 462/11.04.2013 Tribunalul Bacău îşi declină competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Oneşti, motivat de faptul că reclamanta a precizat că valoarea bunurilor este de 100000 lei şi nu 100000 euro cum, din eroare, a menţionat în cererea de chemare în judecată.

La Judecătoria Oneşti cauza a fost înregistrată la data de 07.06.2013.

Reclamanta a solicitat şi instanţa a încuviinţat administrarea probelor cu înscrisuri şi cu expertiză tehnică de specialitate.

Pârâta a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune.

În conformitate cu dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă (anterior) instanţa va da rezolvare mai întâi excepţiei invocate:

Această excepţie va fi analizată din perspectiva dispoziţiilor  art. 6 al. 4 Cod civil (nou), conform cărora prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

In speţa de faţă, reclamanta a precizat instanţei că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 563 Cod civil (art. 480 Cod civil anterior) iar, după cum se ştie, acţiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privata este supusă termenului de prescripţie de 30 de ani.

Astfel, instanţa apreciază că dispoziţiile art. 1890 Cod civil anterior se aplică în toate situaţiile în care termenul de prescripţie extinctivă de 30 de ani are valoare de termen general şi îşi găseşte aplicaţia ori de câte ori nu există un termen special.

Pe de altă parte, instanţa nu poate reţine în cauză aplicarea dispoziţiilor ce constituie regula instituită în art. 1909 alin. 1 Cod civil anterior, şi anume, că posesia de bună credinţă a bunurilor mobile valorează titlul de proprietate, motivat de faptul că, în această situaţie, condiţiile posesiei pentru a putea fi invocată aceasta regulă nu sunt întrunite, respectiv, posesia este viciată.

Drept urmare, excepţia va fi respinsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În luna februarie a anului 2000, în baza unui împrumut extern, ---  a cumpărat de la ---, administrată de ---, ---, câştigat de această societate prin licitaţia din 02.12.1999.

În acest sens s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nr. 1599/18.02.2000 şi 1560/18.02.2000, cu încheiere de legalizare semnături la Biroul Notarului Public Elena Boroi din ---, emiţându-se factura fiscală nr. 1566105/23.02.2000, în valoare de 55.930.000.000 lei.

În lunile martie şi aprilie ale anului 2000, după ce --- a plătit în întregime ---, s-a procedat la predarea-primirea Activului concomitent pe relaţia --- – --- Gestionarii fabricii ---  au fost angajaţi direct la ---

În continuare, în perioada mai-august 2008, societatea reclamantă a procedat la dezmembrarea activului achiziţionat, vânzând la export deşeuri de aluminiu, cupru şi inox, iar pe plan intern diverse utilaje şi deşeuri metalice.

Activitatea de dezmembrare propriu-zisă a fost efectuată de ---, în baza unui contract de prestări servicii dezmembrări, încheiat cu societatea reclamantă.

Reclamanta a amânat înscrierea în Registrul de Carte Funciară, de acest fapt, în mod nelegal, a profitat ---, care nu s-a mai prezentat la biroul notarului public pentru autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare şi şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra --- în cartea funciară.

Pentru acest motiv reclamanta s-a adresat instanţelor judecătoreşti competente pentru valorificarea dreptului de proprietate, iar prin decizia civilă irevocabilă nr. 7378 din 04.12.2002, pronunţată în dosarul nr. 7505/2001, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „constată intervenită între reclamanta --- şi pârâta --- convenţia de vânzare-cumpărare a bunurilor prevăzute în convenţia încheiată între părţi la data de 18.02.2000 şi a căror semnături au fost legalizate prin încheierile nr. 1559 şi 1560 din 18.02.2000 ale Biroului Notarului Public Elena Boroi, în condiţiile şi la preţul stipulate în convenţia părţilor.”

A urmat o perioadă de patru ani în care reclamanta a făcut eforturi foarte mari în vederea evacuării --- şi a salariaţilor acesteia de pe proprietatea sa, evacuare care a reuşit să fie înfăptuită la data de 20.05.2004.

Însă, în decembrie 2002, --- administrată de ---, vinde terenurile, clădirile şi o parte din instalaţiile --- către ---, reprezentată în drept de --- (dar în fapt tot de ---), pentru suma de 3,5 miliarde lei, cu scopul de a sustrage aceste bunuri de sub incidenţa deciziei pronunţate de Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie menţionată mai sus.

În anul 2003, --- iniţiază o serie de demersuri la nivelul pieţei de profil, de valorificare a acestor instalaţii şi utilaje, pe care le vânduse anterior la ---, astfel că a fost contactat de o serie de persoane interesate în achiziţionarea acestora.

Drept urmare, utilajele şi instalaţiile sus-menţionate sunt comercializate şi au parcurs următorul traseu: --- le-a vândut la data de 29.09.2003 către --- pentru suma de 139 miliarde de lei. La rândul său această societate le-a vândut către --- la data de 30.09.2003 pentru suma de 660 miliarde lei şi tot în aceeaşi zi, ---  a emis facturile fiscale către --- pentru suma de aproximativ 660 miliarde lei.

Deci, în această perioadă de patru ani, concret în anii 2003-2004, --- a cumpărat de la --- pe filiera --- ---, ---, ---, piesele ce fac obiectul prezentei acţiuni şi care sunt şi acum depozitate în aer liber în curtea ---.

Faptele prezentate mai sus au ajuns în atenţia organelor de urmărire penală, mai precis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT, unde s-a instrumentat dosarul de urmărire penală nr. 383/D/P/2006 privind pe numiţii ---, --- – administrator unic cu puteri lărgite la ---, ---, factor de decizie la ---, cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, evaziune, spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În cadrul actelor de cercetare penală, în dosarul susmenţionat, Parchetul  de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT, prin procuror, a emis o serie de ordonanţe privitoare la instituirea sechestrului asupra bunurilor şi prin Ordonanţele din 27.08.2007 şi respectiv 18.07.2008 a dispus restabilirea situaţiei anterioare, în sensul readucerii utilajelor şi instalaţiilor în discuţie în patrimoniul societăţii reclamante şi de asemenea, a confirmat că dispoziţia de restituire a utilajelor în discuţie să fie adusă la îndeplinire prin executor judecătoresc din circumscripţia Judecătoriei Oneşti.

În baza acestor două ordonanţe, reclamanta a început executarea silită a utilajelor şi instalaţiilor ce fac obiectul prezentei acţiuni, la Biroul Executorului Judecătoresc Bâra Dragoş de pe lângă Judecătoria Oneşti, formându-se dosarul de executare nr. 148/2008.

În termen legal, --- a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită în dosarul nr. 148/2008 al B.E.J. Bâra Dragoş şi totodată a cerut suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Contestaţia formulată de --- a făcut obiectul dosarului nr. 3488/20/2008 al Judecătoriei Oneşti.

Motivele contestaţiei formulate de pârâtă constau în faptul că executarea silită a celor 6 utilaje a fost pornită împotriva sa în mod nejustificat, întrucât Ordonanţa din 27.08.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 383/D/P/2006 nu constituie titlu executoriu şi nici nu este investită cu formulă executorie.

Mai preciza pârâta că ordonanţa susmenţionată este nelegală, ţinând cont de faptul că a fost emisă cu încălcarea art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, articol ce statuează faptul că sunt suspendate toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare având ca obiect executarea debitorului intrat în insolvenţă (în speţă ---) sau a bunurilor sale.

Prin sentinţa civilă nr. 2595 din 06-.10.2008, pronunţată în dosarul nr. 3488/270/2008, Judecătoria Oneşti respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de ---, motivat de faptul că ordonanţa pronunţată de Parchetul  de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 27.08.2007, în dosarul de urmărire penală nr. 383/D/P/2006 privind pe numiţii --- ş.a., cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală, spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prin care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi restituirea către persoana vătămată --- a unui număr de 6 utilaje, a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 170 Cod de procedură penală.

În continuare, prin Ordonanţa din 18.07.2008 a aceluiaşi organ de urmărire penală, s-a dispus completarea Ordonanţei de mai sus, în sensul că dispoziţia de restituire a celor 6 utilaje va fi adusă la îndeplinire de către un executor judecătoresc din circumscripţia Judecătoriei Oneşti.

În termen legal, contestatoarea a formulat recurs, acesta formând obiectul dosarului nr. 3386/110/2009 al Tribunalului Bacău. Prin decizia civilă nr. 910/R/2009 din 12.11.2009, Tribunalul Bacău admite recursul promovat de --- prin lichidator --- casează în parte sentinţa civilă pronunţată în fond de către Judecătoria Oneşti şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că, în ceea ce priveşte caracterul ordonanţei din 18.07.2008, că aceasta este executorie, nearătând însă şi temeiul de drept care a determinat această convingere, sub acest aspect hotărârea fiind nemotivată, iar instanţa de recurs se află în imposibilitate de a verifica raţionamentul primei instanţe. Iar primul motiv de recurs invocat de recurenta-contestatoare fiind întemeiat, cercetarea celorlalte motive de recurs devine inutilă.

În final, prin sentinţa civilă nr. 2101 din 08.07.2010, pronunţată în dosarul nr. 2351/270/2010, Judecătoria Oneşti admite contestaţia la executare formulată de S.C. ---. prin administrator judiciar --- şi pe cale de consecinţă dispune desfiinţarea formelor de executare din dosarul de executare nr. 148/2008 al B.E.J. Bâra Dragoş din Oneşti.

Sentinţa civilă susmenţionată a fost atacată de reclamantă cu recurs la Tribunalul Bacău, recurs ce a format obiectul dosarului nr. 2351/270/2010, însă Tribunalul Bacău a respins recursul ca nefondat, pe motiv că ordonanţele în baza cărora s-a solicitat executarea silită nu ar fi titluri executorii şi nu ar exista niciun text de lege care să le confere această calitate.

Acţiunea în revendicare constituie principalul mijloc de apărare a dreptului de proprietate privată (art. 563 şi urm. din NCC) şi publică (art. 865 din NCC).

Ca şi definiţie, putem spune că acţiunea în revendicare reprezintă acţiunea aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deţine bunul respectiv, fără drept.

Pentru admisibilitatea acţiunii în revendicare, reclamanta trebuie să dovedească că bunul i-a aparţinut în proprietate, că a ieşit din patrimoniul său fără voia sa şi că acesta este identic cu cel aflat în detenţia ilegală a pârâtei. Pentru ca posesia pârâtei să valoreze titlu de proprietate aceasta trebuie să fie cu adevărat constituită, să fie utilă şi de bună credinţă.

În speţă, din probatoriul administrat, rezultă, cu certitudine, că bunurile revendicate s-au aflat în patrimoniul reclamantei, iar în prezent se afla în posesia pârâtei, dar posesia pârâtei nu este de bună credinţă.

Pentru identificarea bunurilor mobile şi evaluarea lor a fost întocmită o expertiză tehnică  şi un supliment de expertiză tehnică la care părţile nu au adus obiecţiuni.

Aşa fiind, va fi admis capătul de cerere privind revendicarea bunurilor mobile, pârâta urmând a fi obligată la predarea lor sau la plata contravalorii lor.

Cu privire la sfera de aplicabilitate a instituţiei daunelor cominatorii, din jurisprudenţa cristalizată în domeniu, rezultă, fără posibilitate de tăgadă, că acestea sunt incidente numai în cazul obligaţiilor de a face sau de a nu face, pentru executarea obligaţiei de a da, debitorul putând declanşa nemijlocit, executarea silită directă sau indirectă prevăzută de dreptul comun.

Ca atare, instanţa va respinge acest capăt de cerere.

Aplicând principiul disponibilităţii, instanţa va lua act că reclamanta nu mai solicită cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge excepţia prescrierii formulată de pârâta ---.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta --- cu sediul în --- împotriva pârâtei --- cu sediul în ---.

Obligă pârâta să restituie următoarele bunuri mobile, libere de orice sarcini, sau contravaloarea lor:

-grup turbogenerator tip PR6, în valoare de 10815 lei;

-grup electrogen de fabricaţie românească, în valoare de 7313 lei;

-grup turbogenerator tip AT6 (inclusiv rotor generator), în valoare de 45598 lei;

-grup turbogenerator tip AT6, în valoare de 32548 lei;

-grup electrogen import JENBACHER VERKE, în valoare de 6798 lei;

-pompa 24 MDS, în valoare de 10403 lei.

Respinge cererea privind daunele cominatorii.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10.06.2014.

Domenii speta

Spete similare