Validare poprire pentru o creanţă deţinută faţă de comisiile de fond funciar.

Dispoziţiile legale prevăzute de art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu există nişte prevederi care să menţioneze în mod expres cum se recuperează aceste cheltuieli în condiţiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu. Executarea silită îndreptată împotriva localităţii prin primar poate fi realizată în considerarea calităţii sale de autoritate administrativă publică cu patrimoniu propriu, ca ordonator de credite în cadrul căruia funcţionează Comisia locală de fond funciar.

Constată că prin decizia civilă nr. 81/A/2013 Tribunalul Covasna a admis apelul declarat de terţul poprit A.F.P. S.G. împotriva sentinţei civile nr. 282/03.04.2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care o schimbă în parte, în sensul că a respins cererea pentru validarea popririi formulată de contestatorul A.L. în contradictoriu cu intimatele COMISIA LOCALĂ S.B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, prin reprezentant legal Primarul şi COMISIA JUDEŢEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR prin reprezentant legal Prefectul, şi terţul poprit A.F.P. S.G.  - TREZORERIA S.G. şi în consecinţă a invalidat poprirea încuviinţată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15.09.2011 pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul de executare nr. 66/2011 (dosar instanţă nr. 749/248/2011) şi înfiinţată prin adresa B.E.J.  M.V.  din data de 10.09.2012, emisă în dosarul de executare nr. 66/2011.

A înlăturat obligaţia terţului poprit la plata cheltuielilor de judecată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În motivarea hotărârii se arată că B.E.J. M.V. a dispus la cererea creditorului A.L., poprirea contului Comunei S.B. aflat la Trezoreria S.G., pentru suma de 2514 lei, constând în cheltuieli de judecată  la care a fost obligată Comisia Locală S.B. în dosarul nr. 339/348/2007 a Tribunalului Covasna.

Poprirea dispusă de executorul judecătoresc asupra contului Comisiei S.B. este vădit nelegală, câtă vreme cea obligată la plata cheltuielilor de judecată a fost Comisia Locală, pentru aplicarea legilor fondului funciar S.B., neexistând identitate între cel poprit şi debitorul obligaţiei de plată.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991, Comisia Locală este autoritate publică cu activitate administrativă şi este reprezentată de primar. Rezultă că nu există identitate între unitatea administrativ-teritorială şi comisia  locală,  chiar dacă ambele sunt reprezentate de primar.

În atare situaţie nu se poate îndrepta executarea unei obligaţii a Comisiei Locale S.B. către Comuna S.B..

Împotriva  hotărârii a declarat recurs creditorul A.L. solicitând validarea popririi încuviinţate prin încheierea din 15.09.2011 în dosarul de executare nr. 66/2011, respectiv nr. 749/248/2011 al Judecătoriei Întorsura Buzăului. În motivarea recursului se arată că potrivit prevederilor art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, comisiile locale şi judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată. Deşi legea nu prevede o subordonare a Comisiei locale faţă de Primărie, această dependenţă patrimonială rezultă din dispoziţiile legii, o altă interpretare ducând la situaţia inechitabilă ca, pe motivul lipsei de patrimoniu a comisiei, creditorul să nu-şi poată realiza creanţa.

Intimatul terţ poprit A.J.F.P. C., în nume propriu şi în numele Trezoreriei Municipiului S.G. a solicitat respingerea recursului declarat motivat de faptul că debitoarea Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu are conturi deschise urmăribile la Trezoreria Municipiului S.G. şi această comisie nu se identifică cu Comuna S.B..

Analizând hotărârea recurată în raport cu  motivele de recurs şi actele dosarului, în baza art. 304 Cod procedură civilă se constată următoarele:

Recurentul A.L. a dobândit calitatea de creditor al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S.B. şi al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de  proprietate privată asupra terenurilor C. pentru suma de 2514 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi cheltuieli de executare silită, în baza titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 107/R/l7.02.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna şi a procesului-verbal de stabilire a onorariului de executare întocmit în dosarul de executare nr. 66/2011 de B.E.J.  M.V.. Deşi creditorul a solicitat punerea în executare a titlului executoriu, debitorii nu şi-au executat aceste obligaţii băneşti.

Prin încheierea din 15.09.2011 dată de Judecătoria Întorsura Buzăului s-a încuviinţat executarea silită faţă de debitoarele Comisia locală S.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată  asupra terenurilor şi  Comisia judeţeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Prin încheierea din 3.04.2013 Judecătoria Întorsura Buzăului a validat această poprire, însă prin hotărârea recurată s-a respins cererea de validare.

În mod corect au reţinut  instanţele  de  judecată că, potrivit art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, comisiile  judeţene  şi locale pentru stabilirea dreptului  de  proprietate privată asupra terenurilor  au calitate  procesuală şi  pot fi  obligate la plata cheltuielilor de judecată, ceea ce în speţă s-a şi întâmplat prin decizia civilă nr. 107/R/l 7.02.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna, de altfel, chestiunea obligaţiei de plată nemaiputând fi discutată în faza de executare silită.

În cadrul executării silite a hotărârii judecătoreşti s-a pus problema imposibilităţii de recuperare a creanţei în condiţiile în care comisiile debitoare nu au conturi bancare şi nici bunuri patrimoniale susceptibile a fi executate. În speţă, s-a propus înfiinţarea popririi asupra conturilor Comunei S.B. pentru debitoarea Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S.B., avându-se în vedere că această comisie este o autoritate publică cu activitate administrativă locală, fiind reprezentată prin primar.

Încuviinţarea executării silite prin încheierea din 15.09.2011 dată de Judecătoria Întorsura Buzăului, faţă de debitoarele Comisia locală S.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra  terenurilor şi Comisia  judeţeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra  terenurilor,  îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3731 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă fiind îndreptată împotriva debitoarelor menţionate în titlul executoriu. Validarea popririi asupra conturilor Comunei S.B. în lipsa conturilor debitoarelor susţine punerea în executare a titlului executoriu. Astfel, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, executarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 din Convenţia europeană pentru stabilirea drepturilor omului. Dreptul la instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă din cadrul statului contractant ar permite ca o hotărâre  judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă in detrimentul uneia dintre părţi.

Prin O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, s-a stabilit ca în cazul executării silite împotriva unui debitor instituţie sau autoritate publică aşa cum este comisia locală de fond funciar, creanţa stabilită prin titlul executoriu să  poată fi realizată fie din sumele aprobate prin bugetele autorităţii (art. 1) fie, în lipsa fondurilor, din vânzarea bunurilor aparţinând acestor instituţii, potrivit prevederilor din  capitolul executare silită din Codul de procedură civilă (art. 2). Conform art. 8, dispoziţiile  ordonanţei se aplică  în mod corespunzător şi executării obligaţiilor de plată stabilite, prin titluri executorii, în sarcina autorităţilor administrative autonome, deci se aplică şi în cazul comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Ca urmare, chiar dacă nu există dispoziţii exprese care să reglementeze în concret posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată de la autoritatea publică locală, din modalitatea de organizare şi funcţionare a Comisiilor de fond funciar rezultă că atâta vreme cât comisiile nu au un patrimoniu propriu dar legea le conferă calitatea procesuală, există posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată de la unitatea administrativ locală în subordinea căreia funcţionează,  respectiv Comuna S.B. Ca atare, faţă de considerentele sus menţionate se reţine că nu pot fi acceptate nici criticile legate de inadmisibilitatea subordonării cheltuielilor de judecată de către Comuna S.B. prin Consiliul local atâta vreme cât aceasta nu a figurat ca parte distinctă în litigiul de fond funciar soluţionat prin titlul executoriu, deoarece poprirea s-a făcut nu în considerarea calităţii de parte căzută în pretenţii a Comunei S.B., ci în considerarea calităţii sale de autoritate administrativă publică cu patrimoniu propriu, ca ordonator de credite în cadrul căruia funcţionează Comisia locală de fond funciar.

Raportat la aceste considerente şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 460 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de creditorul A.L. cu consecinţa modificării hotărârii instanţei de apel în sensul respingerii apelului declarat de terţul poprit  A.J.F.P. C., în nume propriu şi în numele Trezoreriei Municipiului S.G. şi menţinerii hotărârii instanţei de fond de validare a popririi încuviinţate prin încheierea din 15.09.2011 dată de Judecătoria Întorsura Buzăului.

În privinţa cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 Cod procedură civilă acestea urmează a fi respinse  constatându-se  că terţul poprit nu are culpă procesuală în condiţiile în care debitoarele comisiile de fond funciar nu aveau conturi proprii deschise la terţul poprit.

Domenii speta

Spete similare