Ucenici. Stagiu de cotizare.

În conformitate cu prevederile art. 133 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 3/1950, vechimea în muncă se considera neîntreruptă şi pe timpul cât angajatul urma o şcoală în vederea pregătirii profesionale.

Întreprinderile la care ucenicii făceau practica în producţie erau obligate să depună în contul şcolii profesionale respective contravaloarea muncii prestate de aceştia, calculată în raport de salariile tarifare ale muncitorilor, iar sumele astfel decontate de întreprinderi constituiau mijloace speciale extrabugetare, din care o cotă procentuală se achita lunar fiecărui ucenic, inclusiv în perioada vacanţelor şcolare.

Perioada în care reclamantul a urmat cursurile şcolii profesionale de ucenici trebuie considerată ca reprezentând vechime în muncă şi stagiu de cotizare valorificabil în procedura de revizuire a drepturilor de pensie, conform prevederilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 lit. a) şi art. 19 alin. 1 din aceeaşi lege, făcându-se dovada că pentru munca prestată în perioada uceniciei a beneficiat de salariu, iar angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale aferentă.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2219 din 07 noiembrie 2013, Tribunalul Mureş a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că pârâta a respins în mod corect cererea prin care reclamantul i-a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare, ca stagiu de cotizare, a perioadei  septembrie 1956 – iunie 1959, în care a efectuat ucenicia în cadrul Şcolii profesionale Iprofil  „S. G.” Târgu Mureş, întrucât potrivit datelor înscrise în carnetul de muncă, acesta a dobândit calitatea de angajat doar la data de 1 august 1959, astfel că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 106  şi 133 lit. d) din Legea nr. 3/1950, nefăcând dovada că în perioada respectivă a beneficiat de salariu, motiv pentru care aceasta nu constituie vechime în muncă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii formulate.

În motivarea căii de atac promovate, reclamantul a arătat că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că perioada uceniciei nu constituie vechime în muncă, în condiţiile în care a prestat activitate în baza unui contract încheiat cu şcoala profesională şi a beneficiat de salariu şi a achitat  contribuţia de asigurări sociale.

Recurentul a mai invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, arătând că toţi colegii săi au obţinut hotărâri judecătoreşti favorabile.

În dovedire, recurentul a depus la dosarul cauzei adeverinţa nr. 736 din 28.02.2014, eliberată de Liceul Tehnologic „I. V.” Târgu Mureş (fila 14).

Pârâta intimată nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 27.02.2014 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de recurent, pentru considerentele arătate în încheierea de la acea dată.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în raport de dispoziţiile art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit adeverinţei nr. 736 din 28.02.2014, eliberată de Liceul Tehnologic „I. V.” Târgu Mureş, în perioada septembrie 1956 – iunie 1959, reclamantul a urmat cursurile Şcolii profesionale de ucenici  IPROFIL „S. G.”, beneficiind de toate drepturile prevăzute de Legea nr. 3/1950, cap. 14, art. 106 ind. 2 şi art. 133 lit. d).

Prin dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 3/1950  privind Codul muncii, ucenicii au fost definiţi ca fiind cei care învaţă o meserie în şcoli profesionale şi ateliere, precum şi cei care îşi însuşesc individual o meserie, lucrând în producţie sub conducerea unor persoane calificate, iar prevederile cap. 14 din aceeaşi lege aveau ca obiect de reglementare asigurările sociale, stabilind - prin dispoziţiile art. 106 alin. 2, că plata cotizaţiilor de asigurare este în sarcina celor care angajează, acestea neputând fi reţinute din salariile angajaţilor.

 În conformitate cu prevederile art. 133 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 3/1950, vechimea în muncă se considera neîntreruptă şi pe timpul cât angajatul urma o şcoală în vederea pregătirii profesionale, iar prevederile art. 81 alin. 1 din aceeaşi lege dispuneau în sensul că ucenicii nu vor putea fi întrebuinţaţi decât numai la munci care au directă legătură cu meseria pe care o învaţă.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.C.M. nr. 1036/1950,  întreprinderile la care ucenicii făceau practica în producţie erau obligate să depună în contul şcolii profesionale respective contravaloarea muncii prestate de aceştia, calculată în raport de salariile tarifare ale muncitorilor, iar sumele astfel decontate de întreprinderi constituiau mijloace speciale extrabugetare, din care o cotă procentuală se achita lunar fiecărui ucenic, inclusiv în perioada vacanţelor şcolare.

La dosarul cauzei s-a depus copia unui stat de plată pentru ucenicii din clasa a III-a, eliberată ca fiind conformă cu originalul de către Grupul Şcolar „I. V.” Târgu Mureş – succesor al fostei Şcoli profesionale  IPROFIL „S. G.”-, în cuprinsul căruia este menţionat şi numele reclamantului (filele 43-44, în dosarul primei instanţe).

Din coroborarea prevederilor legale anterior evocate cu datele consemnate în adeverinţa nr. 736 din 28.02.2014, precum şi cu menţiunile din statul de plată amintit, Curtea a constatat că perioada în care reclamantul a urmat cursurile şcolii profesionale de ucenici trebuie considerată ca reprezentând vechime în muncă şi stagiu de cotizare valorificabil în procedura de revizuire a drepturilor de pensie, conform prevederilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 lit. a) şi art. 19 alin. 1 din aceeaşi lege, făcându-se dovada că pentru munca prestată în perioada uceniciei a beneficiat de salariu, iar angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale aferentă.

Din perspectiva celor anterior expuse şi a probatoriului administrat, Curtea a constatat că hotărârea primei instanţe este nelegală, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, s-a admis recursul dedus judecăţii şi va modifica hotărârea atacată, în sensul că s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi a fost obligată pârâta la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia, începând cu data de 4 octombrie 2012 (data înregistrării cererii) cu luarea în considerare a perioadei  septembrie 1956 – iunie 1959 ca stagiu de cotizare, precum şi la plata diferenţei de pensie rezultate, începând cu aceeaşi dată şi în continuare.

Faţă de dispoziţiile art. 107 alin. 3 şi 5 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, instanţa a constatat că solicitarea reclamantului privind recalcularea drepturilor de pensie începând cu data emiterii deciziei de pensionare este neîntemeiată, urmând a o respinge. 

Domenii speta

Spete similare