Privilegiul copărtaşului. Notare în cartea funciară. Condiţii

Potrivit art. 1737 pct. 3 din Codul civil (1864), coerezii sunt privilegiaţi asupra imobilelor succesiunii, pentru garanţia împărţelii făcute între ei şi a sumelor cu care a rămas dator unul către altul, prin aceste dispoziţii legale fiind reglementat privilegiul special imobiliar al copărtaşilor.

Prin art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, a cărui incidenţă a fost de asemenea reţinută în speţă, se prevede că în toate cazurile în care prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanţe, acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, cu excepţia situaţiei în care părţile renunţă în mod expres la acest beneficiu, iar înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regulă, în temeiul înscrisului din care rezultă creanţa privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripţie ipotecară.

Notarea sultei în cartea funciară s-a dispus în temeiul acestor prevederi legale, însă, în speţă, trebuie avut în vedere faptul că în baza sentinţei prin care s-a dispus partajul li s-a recunoscut petenţilor dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. În prezent petenţii figurează în cartea funciară ca fiind proprietarii imobilului respectiv, până la momentul înscrierii dreptului de proprietate al acestora sulta nefiind notată în cartea funciară.

Privilegiile imobiliare, între care este şi  privilegiul special imobiliar al copărtaşilor, au ca obiect un bun imobil al debitorului, însă din moment ce petenţii, care sunt proprietarii imobilului, nu sunt debitorii intimatei, aceasta nu îşi poate valorifica faţă de ei creanţa pe care o are faţă de intimat.

Prin sentinţa civilă nr. 556 din 1 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 2479/308/2012 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului N. C. şi totodată s-a respins plângerea formulată de petenţii D. M. şi D. C. M. împotriva încheierii nr. 21125/02.10.2012 a registratorului şef din cadrul BCPI Sigişoara, prin care s-a respins cererea de reexaminare la încheierea CF nr. 17294/16.08.2012, privind radierea sultei în sumă de 69.042 lei, înscrisă la C3 din CF nr. 50955 – C1 – U7, provenită din CF de pe hârtie cu nr. 9471/I UAT Sighişoara emisă de O.C.P.I. Mureş, în favoarea intimatei creditoare.

Prin aceeaşi sentinţă petenţii au fost obligaţi la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei C. E.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătoria a reţinut că a fost soluţionată corect cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a respins cererea de radiere a notării referitoare la sulta datorată de N. C. lui C. E. S-a reţinut că intimata a avut notat acest privilegiu în cartea funciară la data de 24 ianuarie 2004, iar petenţii au cunoscut că au dobândit imobilul de la unul dintre soţi.

Prin decizia civilă nr. 169 din 09.09.2013 pronunţată de  Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2479/308/2012 s-a respins apelul declarat de petenţii D. M. şi D. C. M. împotriva sentinţei civile nr. 556 din 1 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Sighişoara şi s-a dispus obligarea apelanţilor la plata către intimata C. E. a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că  în mod corect prima instanţă a apreciat că în anul 2004, când apelanţii petenţi au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu N. C., în cartea funciară era notată sulta în sumă de 189.300.000 lei, în baza sentinţei civile nr. 85/12.01.2004 a Judecătoriei Sighişoara, sumă datorată de intimatul N.C. intimatei C.E. Această notare a fost radiată doar cu ocazia întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea lui N. C., în baza sentinţei civile nr. 1530 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei Sighişoara, ocazie cu care s-a notat noua sultă, în sumă de 69.042 lei. Prin această din urmă hotărâre s-a rejudecat cauza având ca obiect partajul bunurilor comune, în urma desfiinţării primei hotărâri de partaj după admiterea contestaţiei în anulare de către Tribunalul Mureş.

Instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 şi a prevederilor art. 1737 pct. 3 din Codul civil şi totodată, în raport de aceste prevederi, s-a reţinut că notarea sultei în cartea funciară este o consecinţă firească a hotărârii de partaj, iar faptul  că prin aceeaşi hotărâre instanţa s-a pronunţat asupra unei cereri incidentale, nu poate conduce la neînscrierea în cartea funciară a creanţei intimatei C. E., întrucât chiar dacă cererea de intervenţie ar fi fost judecată separat de cererea de partaj, s-ar fi ajuns la aceeaşi situaţie de înscriere a dreptului de proprietate al apelanţilor, bazat pe antecontractul de vânzare cumpărare şi s-ar fi notat sulta la care a fost obligat promitentul-vânzător.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs petenţii D. M. şi D. C. M. şi au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, respectiv a plângerii formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului petenţii  au arătat că atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond în mod greşit au apreciat că plângerea formulată de ei este neîntemeiată, pe motiv că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată ar fi existat notată în cartea funciară sulta acordată  intimatei C. E. prin sentinţa civilă nr. 85/2004 a Judecătoriei Sighişoara şi că petenţii ar fi avut cunoştinţă de această sultă.

Petenţii au susţinut că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nu aveau cunoştinţă de această notare în cartea funciară, iar  prin sentinţa civilă nr. 1530/2010, pronunţată în dosarul nr. 1033/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara prin care s-a validat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între petenţi şi N. C., s-a constatat în mod irevocabil calitatea lor de  dobânditori de  bună-credinţă. Pe de altă parte intimata nu a solicitat nici până la acest moment înscrierea în cartea funciară a sentinţei civile nr. 1530/2010 a Judecătoriei Sighişoare.

Petenţii au invocat faptul că prin modul în care s-au efectuat înscrierile în cartea funciară au fost prejudiciaţi, asupra imobilului proprietatea lor fiind înscrisă o sarcină, or obligaţia de plată a sultei nu le este opozabilă.

S-a menţionat că sulta la plata căreia a fost obligat N. C. către intimata C. E. reprezintă o chestiune personală, care nu poate fi catalogată ca fiind un privilegiu ce trebuie înscris obligatoriu în cartea funciară, cât timp persoana interesată nu a cerut acest lucru.

Intimata C. E. a formulat întâmpinare şi a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, invocând faptul că deşi petenţii au invocat ca motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, aceştia nu au arătat care sunt motivele de nelegalitate ale recursului, din dezvoltarea motivelor de recurs rezultând doar critici privind netemeinicia hotărârii atacate.

În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului declarat de petenţi, susţinând că partajul bunurilor comune ale soţilor are efect declarativ, fiind opozabil inclusiv faţă de petenţi, iar bunul cu privire la care s-a dispus partajul este grevat, în temeiul „privilegiului special al copărtaşului”, de plata sultei de 69.042 lei în favoarea intimatei, neavând relevanţă că petenţii au fost apreciaţi ca fiind cumpărători de bună-credinţă.

S-a mai invocat faptul că privilegiul special al copărtaşului se înscrie în cartea funciară atât în temeiul art. 1741 din Codul civil, cât şi în temeiul art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 şi în condiţiile în care privilegiul special al intimatei asupra imobilului pentru plata sultei rezultă din sentinţa de partaj, înscrierea lui în cartea funciară este obligatorie, chiar dacă bunul a devenit prin aceeaşi sentinţă proprietatea petenţilor.

Intimata a mai relevat că petenţii au cunoscut faptul că au cumpărat un imobil provenit dintr-o împărţeală judiciară a bunurilor comune, imobil grevat de plata unei sulte şi au acceptat această situaţie, buna lor credinţă neputându-se substitui normelor legale privind înscrierea din oficiu a privilegiului intimatei.

Examinând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs invocate şi din oficiu în baza art. 306 alin.2 Cod procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, aceasta a fost respinsă de instanţa de recurs la termenul din 6 martie 2014, reţinându-se că argumentele invocate în memoriul de recurs permit încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Referitor la fondul cauzei, Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1530 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei Sighişoara, astfel cum s-a reţinut şi în fazele procesuale anterioare, s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de intimaţii N. C. şi C. E., prin atribuirea acestor bunuri în favoarea intimatului N. C., între bunurile respective figurând şi imobilul înscris în CF nr. 9471 Sighişoara, nr. top. 3485/58,3485/58/1. În urma partajului intimatul N. C. a fost obligat la plata unei sulte în favoarea intimatei C. E. în cuantum de 69.042 lei.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus obligarea intimatului N. C. să le dea petenţilor din prezenta cauză D. M.şi D. C. M.act apt pentru întabulare cu privire la imobilul sus-menţionat, în caz de refuz hotărârea judecătorească urmând să ţină loc de act apt pentru întabulare.

În baza acestei sentinţe, prin încheierea de carte funciară nr. 17294/2012, dată de B.C.P.I. Sighişoara s-a întabulat în CF nr. 50955-C1-U7 Sighişoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 9471/I Sighişoara), dreptul de proprietate al petenţilor şi totodată, din oficiu, s-a notat în cartea funciară sulta în sumă de 69.042 lei, stabilită în favoarea intimatei C. E..

În urma cererii de reexaminare formulată de petenţi împotriva acestei încheieri s-a apreciat că în mod corect s-a dispus înscrierea sultei în cartea funciară şi ca atare, prin încheierea de carte funciară nr. 21125/2012 cererea de radiere a sultei a fost respinsă.

În ceea ce priveşte prevederile legale în privinţa cărora s-a apreciat că au incidenţă în cauză, Curtea reţine că potrivit art. 1737 pct. 3 din Codul civil (1864), coerezii sunt privilegiaţi asupra imobilelor succesiunii, pentru garanţia împărţelii făcute între ei şi a sumelor cu care a rămas dator unul către altul, prin aceste dispoziţii legale fiind reglementat privilegiul special imobiliar al copărtaşilor.

Acest privilegiu se referă la garanţia pentru plata sultei între copărtaşi, însă în speţă trebuie avut în vedere faptul că deşi în urma partajului imobilul în litigiu i-a fost atribuit intimatului N. C., concomitent cu partajul s-a dispus şi obligarea acestuia să le dea petenţilor D. M. şi D. C. M. act apt pentru întabulare cu privire la imobilul sus-menţionat, dispunându-se totodată că în caz de refuz hotărârea judecătorească urmează să ţină loc de act apt pentru întabulare.

În condiţiile în care urmare a acestei dispoziţii, petenţii şi-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, intimatul N. C. nu mai are vreun drept asupra imobilului ce a făcut obiectul partajului şi ca atare acest imobil nu mai poate face obiectul garanţiei pentru plata sultei între copărtaşi, respectiv pentru plata sultei pe care acest intimat i-o datorează intimatei C. E..

Prin art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, a cărui incidenţă a fost de asemenea reţinută în speţă, se prevede că în toate cazurile în care prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanţe, acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, cu excepţia situaţiei în care părţile renunţă în mod expres la acest beneficiu, iar înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regulă, în temeiul înscrisului din care rezultă creanţa privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripţie ipotecară.

Notarea sultei în cartea funciară s-a dispus în temeiul acestor prevederi legale, însă în speţă trebuie însă avut în vedere faptul că în baza sentinţei prin care s-a dispus partajul li s-a recunoscut petenţilor dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. În prezent petenţii figurează în cartea funciară ca fiind proprietarii imobilului respectiv, până la momentul înscrierii dreptului de proprietate al acestora sulta nefiind notată în cartea funciară.

Privilegiile imobiliare, între care este şi  privilegiul special imobiliar al copărtaşilor, au ca obiect un bun imobil al debitorului, însă din moment ce petenţii, care sunt proprietarii imobilului, nu sunt debitorii intimatei C. E., aceasta nu îşi poate valorifica faţă de ei creanţa pe care o are faţă de intimatul N. C..

Ca atare, Curtea a apreciat că în mod greşit s-a procedat la înscrierea în cartea funciară a sultei stabilită în favoarea intimatei C. E., aceasta neputându-se prevala în raport cu petenţii de dreptul conferit de privilegiul recunoscut de lege în favoarea copărtaşilor.

De asemenea, în mod greşit s-a reţinut în cauză că în anul 2004, când petenţii au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, în cartea funciară era notată sulta în sumă de 189.300.000 lei vechi, în baza sentinţei civile nr. 85/12.01.2004 a Judecătoriei Sighişoara.

Din actele dosarului rezultă că antecontractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în luna ianuarie 2004, iar sulta stabilită în baza acestei sentinţe s-a notat în cartea funciară doar în luna noiembrie 2004, la data încheierii actului respectiv imobilul nefiind grevat de nicio sarcină. De altfel, prin sentinţa civilă nr. 1530/13.12.2010 a Judecătoriei Sighişoara, pronunţată ulterior sentinţei civile nr. 85/12.01.2004 a aceleiaşi instanţe, s-a şi reţinut buna-credinţă a petenţilor la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că în raport de situaţia actuală a imobilului, privilegiul invocat de intimata C. E. nu mai poate fi notat în cartea funciară şi în consecinţă în mod greşit s-a făcut aplicarea în speţă a prevederilor art. 1737 pct. 3 din Codul civil (1864) şi art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de petenţi şi a modificat integral decizia atacată. Pe cale de consecinţă, a admis apelul declarat de aceiaşi petenţi împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul a admis plângerea dedusă judecăţii şi a dispus radierea din cartea funciară a sultei în sumă de 69.042 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Domenii speta

Spete similare