Preşedinte al asociaţiei de proprietari. Cumul pensie de invaliditate grad ii cu venituri din activităţi independente

Decizie 73/A din 30.01.2014


Cum rezultă din prevederile 114 lit. e raportat la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010, pentru a fi în situaţia suspendării pensiei, trebuie ca veniturile realizate din activităţi profesionale să fie unele pentru care să se datoreze contribuţia de asigurări sociale.

Reclamantul se încadrează în situaţia prevăzută de art. 29621 alin. 1 lit. f din Codul fiscal,  care se referă la persoanele care realizează venituri, în regim de reţinere la sursă a impozitului, din activităţi de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1), unde, la lit. b, sunt prevăzute venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor sau convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil.

Prin urmare, persoanele care realizează venituri din pensii nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile obţinute în baza convenţiei civile încheiate cu asociaţia de proprietari, astfel că veniturile realizate de reclamant nu se încadrează în categoria celor reglementate de art. 6 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2039 din 03 octombrie 2013 pronunţată în dosarul nr. 3288/102/2013, Tribunalul Mureş a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. T. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în perioada 01.05.2010 – 31.12.2010 reclamantul, fiind pensionar de boală, gradul II de invaliditate, a realizat venituri în baza contractului de prestări servicii încheiat cu Asociaţia de proprietari nr. 57 din Tg.-Mureş, deşi potrivit art. 94 din Legea nr. 19/2000 nu putea cumula pensia cu venituri realizate dintr-o activitate profesională.

Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel  reclamantul, solicitând schimbarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile art. 94 din Legea nr. 19/2000, întrucât veniturile realizate nu au la bază un contract de muncă, funcţia de preşedinte de asociaţie de proprietari fiind una electivă şi neputând fi echivalată cu o activitate profesională, în sensul dispoziţiilor legale menţionate anterior.

Apelul a fost susţinut în drept pe dispoziţiile art. 480-481 din Noul Cod de procedură civilă.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:

Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul II, stabilită prin decizia nr. 216396/09.05.2001 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş, iar începând cu data de 13.07.2011 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.

La data de 18.04.2013 pârâta a emis în baza prevederilor art. 179 din Legea nr. 263/2010, decizia nr. 216396, prin care a reţinut că, în perioada 01.05.2010 – 31.12.2010, reclamantul a cumulat pensia de invaliditate gradul II cu venituri din activităţi independente, astfel că a dispus recuperarea sumei de 5448 lei, reprezentând pensia achitată necuvenit pentru perioada menţionată.

Într-adevăr, conform datelor primite de la Administraţia Finanţelor Publice Tg.-Mureş, reclamantul a realizat în anul 2010 venituri în cuantum de 792 lei, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu Asociaţia de proprietari nr. 57 din Tg.-Mureş, reclamantul având calitatea de preşedinte al acesteia. Conform convenţiei menţionate acesta a primit o remuneraţie în cuantum de 50 de lei pe lună.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 preşedintele asociaţiei de proprietari poate fi remunerat în baza unui contract de mandat. Prin urmare, indiferent de denumirea dată de părţi, convenţia în baza căreia reclamantul a încasat suma de 50 lei lunar, în perioada în discuţie, este un contract de mandat.

Potrivit art. 92 alin. 1 lit. g din Legea nr. 19/2000 (act normativ în vigoare în anul 2010) plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi IV lit. b) - f).

Conform dispoziţiilor art. 5 pct. IV lit. f din acelaşi act normativ, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, alte persoane (decât cele enumerate la celelalte puncte) care realizează venituri din activităţi profesionale.

Aceleaşi prevederi au fost preluate în Legea nr. 263/2010, act normativ în baza căruia s-a emis decizia ce face obiectul prezentei analize, respectiv art. 114 lit. e raportat la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e.

Deşi în cuprinsul deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit nu se menţionează nicio dispoziţie legală, din întâmpinarea formulată de pârâtă în faţa primei instanţe rezultă că temeiul legal în baza căruia s-a considerat că pensia reclamantului trebuia suspendată în perioada în litigiu, iar acesta a încasat pensia necuvenit îl reprezintă dispoziţiile art. 114 lit. e raportat la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010 (prevedere identică cu cea din Legea nr. 19/2000, astfel cum am arătat anterior).

În primul rând, trebuie subliniat faptul că pârâta nu a emis o decizie de suspendare a pensiei pentru perioada în discuţie, care să poată fi atacată separat de către reclamant şi a trecut direct la recuperarea sumei considerate a fi încasată necuvenit de către acesta, încălcând sub acest aspect dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora încetarea, suspendarea sau reluarea plăţii pensiei, precum şi orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condiţiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

În al doilea rând, Curtea a constatat că era necesar să se analizeze în prealabil natura veniturilor încasate de reclamant, în calitate de preşedinte al asociaţiei de proprietari, întrucât astfel cum rezultă din prevederile 114 lit. e raportat la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010 menţionate anterior, pentru a fi în situaţia suspendării pensiei, trebuie ca veniturile realizate din activităţi profesionale să fie unele pentru care să se datoreze contribuţia de asigurări sociale.

Astfel, potrivit art. 296  ind. 23 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor şi orice alte venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente, venituri din pensii şi venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii, precum şi persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile obţinute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 296 ind. 21 alin. (1). Reclamantul se încadrează în situaţia prevăzută de art. 296 ind. 21 alin. 1 lit. f, care se referă la persoanele care realizează venituri, în regim de reţinere la sursă a impozitului, din activităţi de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1), unde la lit. b, sunt prevăzute venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor sau convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil.

Prin urmare, potrivit prevederilor legale menţionate anterior, persoanele care realizează venituri din pensii nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile obţinute în baza convenţiei civile încheiate cu asociaţia de proprietari, astfel că veniturile realizate de reclamant nu se încadrează în categoria celor reglementate de art. 6 pct. IV lit. e din Legea nr. 263/2010, astfel că reclamantul nu se afla în situaţia de suspendare a pensiei reglementată de art. 114 lit. e din acelaşi act normativ.

Faţă de cele reţinute anterior, Curtea a constatat că decizia contestată de reclamant a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale expuse anterior, astfel încât se impune anularea acesteia.

În consecinţă, în baza art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis apelul pârâtei, cu consecinţa schimbării sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii reclamantului.