Societate comercială. Cerere de radiere menţiune din registrul comerţului. Condiţii

-Legea nr. 26/1990, rep. – art. 7 şi 25

Dacă instanţele de judecată nu s-au conformat prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată, partea prejudiciată printr-o înmatriculare sau menţiune în registrul comerţului are posibilitatea să formuleze acţiune separată, în radiere, în condiţiile reglementate prin art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte ori modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.

Atâta timp cât hotărârile A.G.A. adoptate după data de 1 ianuarie 2005 nu au fost atacate în justiţie, acestea sunt hotărâri valabile, care îşi produc toate efectele juridice avute în vedere la adoptarea lor.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,

Decizia civilă nr. 148 din 30 ianuarie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 1003 din 20 decembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 1334/115/2011 Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea formulată de reclamanţii I.N. şi O.R.C. Caraş-Severin în contradictoriu cu pârâţii S.C. M S.R.L. Caransebeş (fostă S.C. A S.A.), A.V.A.S. Bucureşti şi C.S., dispunând radierea tuturor menţiunilor înscrise în registrul comerţului după data de 1 ianuarie 2005 la societatea pârâtă, respingând, totodată, cererea de intervenţie în interes propriu depusă de intervenienta I.E.

Împotriva acestei sentinţe civile au declarat recurs pârâta S.C. M S.R.L. Caransebeş şi intervenienta I.E., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării cauzei, să se respingă acţiunea reclamanţilor, concomitent cu admiterea cererii de intervenţie depusă de recurenta I.E.

Prin decizia civilă nr. 148 din 30 ianuarie 2013 Curtea de Apel Timişoara a admis recursurile declarate de pârâta S.C. M S.R.L. Caransebeş şi intervenienta I.E. împotriva sentinţei civile nr. 1003 din 20 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 1334/115/2011, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins cererea de radiere menţiuni formulată de reclamantul I.N., admiţând, totodată, şi cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea pârâtei S.C. M S.R.L. Caransebeş de intervenienta I.E.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea înregistrată iniţial la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, petentul I.N. a solicitat „radierea tuturor menţiunilor înscrise la RC după data de 01.01.2005 la S.C. M S.R.L. Caransebeş (fostă S.C. A S.A.), având nr. de ordine J11/395/1991”, cu motivarea că prin decizia nr. 340/05.02.2009 pronunţată în dosarul nr. 6360/115/2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.A. ale S.C. A S.A. din datele de 22-23 octombrie 2004, respectiv 30-31 decembrie 2004.

Potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte ori modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.

Rezultă, deci, că pentru a putea fi exercitată acţiunea în radiere reglementată prin acest text de lege este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele trei condiţii: să existe o hotărârea judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea menţiunii în registrul comerţului privind desfiinţarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării, iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere o solicită.

O atare soluţie este impusă şi de reglementarea de la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată, care statuează că instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte şi menţiuni a căror înregistrare în registrul comerţului o dispun, conform legii, precum şi de prevederea explicită din alin. (2) al aceluiaşi articol potrivit căreia în aceste încheieri şi hotărâri instanţele judecătoreşti vor dispune efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului.

Ca urmare, în ipoteza în care instanţele de judecată nu s-au conformat prevederilor legale menţionate, partea prejudiciată printr-o înmatriculare sau menţiune în registrul comerţului are posibilitatea să formuleze acţiune separată, în radiere, în condiţiile reglementate prin art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, modificată.

În acest fel radierea înmatriculării sau a unei menţiuni în registrul comerţului, ca operaţiune derivată, complementară şi subsecventă altei operaţiuni principale, efectuată anterior, se poate dispune numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată la cererea persoanei interesate. De aceea, procedura instituită prin art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003, are caracter necontencios, iar instanţei judecătoreşti învestită cu o acţiune în radiere îi revine doar obligaţia de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute în acest text de lege, pe o atare cale neputându-se dispune şi cu privire la existenţa şi valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părţi, în raport cu prevederile legale aplicabile, radierea unei menţiuni în condiţiile în care actele juridice care au stat la baza înregistrării nu au fost desfiinţate printr-o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă fiind posibilă numai pe calea acţiunii în anulare, în cadrul unei proceduri cu caracter contencios, iar nu şi pe calea unei cereri necontencioase.

Prima instanţă în mod greşit a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pretinse de legiuitor pentru a putea fi dispusă radierea din registrul comerţului a tuturor menţiunilor înscrise în registrul comerţului după data de 1 ianuarie 2005 la societatea pârâtă, reclamantul I.N. nefăcând dovada deţinerii unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care să fi fost desfiinţate hotărârile adunărilor generale ale asociaţilor S.C. M S.R.L. Caransebeş adoptate ulterior datei amintite, în baza cărora s-a procedat la înscrierea acestor menţiuni, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, reglementând, în art. 132 şi în art. 196, acţiunea în anularea/constatarea nulităţii hotărârilor adunării generale a acţionarilor, respectiv a asociaţilor unei societăţi comerciale.

Sub acest aspect, sunt întemeiate criticile recurentelor privitoare la faptul că, atâta timp cât hotărârile A.G.A. adoptate după data de 1 ianuarie 2005 nu au fost atacate în justiţie, acestea sunt hotărâri valabile [nefiind invalidate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă], care îşi produc toate efectele juridice avute în vedere la adoptarea lor, neputându-se accepta teza afirmată de reclamant, însuşită şi de prima instanţă, în sensul că, urmare a declarării nulităţii celor două hotărâri ale adunărilor generale ale asociaţilor S.C. M S.R.L. Caransebeş (fostă S.C. A S.A.), Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin ar fi fost obligat să radieze toate menţiunile/hotărârile înregistrate în baza acestor hotărâri A.G.A., respectiv toate menţiunile/hotărârile înscrise în perioada octombrie 2004 – iulie 2009, fără excepţie. Ca să se poată ajunge la această finalitate, este imperios necesară obţinerea, în prealabil, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care să desfiinţeze actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea şi, eventual, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea menţiunii în registrul comerţului privind desfiinţarea respectivului act juridic, pentru a se putea urma calea reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată.

În acelaşi sens, prin decizia civilă nr. 797 din 3 aprilie 2012 pronunţată în dosarul nr. 21503/3/2010, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri a adunării generale extraordinare a asociaţilor pârâtei S.C. M S.R.L. Caransebeş din anul 2010, Curtea de Apel Timişoara a arătat că susţinerile reclamantei, potrivit cărora ar fi fost încălcate dispoziţiile deciziei nr. 340/05.02.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială, în dosarul nr. 6360/115/2006, prin care au fost sancţionate nelegalităţile săvârşite prin hotărârile A.G.A. din datele de 22-23 octombrie 2004, respectiv din 30-31 decembrie 2004, nu sunt justificate, pentru simplul motiv că efectele acestei decizii se extind doar asupra hotărârilor menţionate, precum şi asupra actelor adiţionale adoptate în temeiul acestora, celelalte hotărâri ale adunărilor generale ale acţionarilor, adoptate ulterior datei de 31 decembrie 2004, necontestate şi neanulate de instanţa judecătorească, producându-şi efectele în continuare, cum, de altfel, s-a statuat de către aceeaşi Curte şi prin decizia civilă nr. 1734/R din 3 octombrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 4972/115/2010, respectivele acte putând fi analizate doar într-un alt proces.

În ceea ce priveşte cererea din 25 octombrie 2012, prin care societatea pârâtă şi-a completat motivele de recurs, Curtea, văzând că hotărârea primei instanţe i-a fost comunicată la data de 28 iunie 2012, iar recursul a fost depus la tribunal la 31 ianuarie 2012, fiind ulterior motivat, raportat la dispoziţiile art. 303 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, şi la cele ale art. 301 din acelaşi cod, coroborat cu art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990, republicată, constată că S.C. M S.R.L. Caransebeş nu mai putea să-şi completeze motivele de recurs ulterior expirării termenului de 15 zile de la comunicarea sentinţei tribunalului, cererea sa fiind tardivă, completarea recursului cu alte motive decât cele formulate în termenul legal, dacă ele nu sunt de ordine publică, neobligând instanţa de control judiciar la examinarea lor.

Contrar afirmaţiilor intimatei A.V.A.S. Bucureşti privitoare la necomunicarea hotărârii atacate, cu consecinţa încălcării dreptului său la apărare şi a nesocotirii principiului contradictorialităţii, Curtea constată că în dosarul de fond se găseşte dovada de comunicare cu această parte, întocmită de agentul procedural în data de 3 iulie 2012, proces-verbal care, raportat la alin. (4) al art. 100 din Codul de procedură civilă, face dovadă deplină până la înscrierea în fals.

Nici susţinerile recurentelor referitoare la calitatea procesuală a intimaţilor O.R.C. Caraş-Severin, A.V.A.S. Bucureşti şi C.S. nu sunt reale, pentru că prima instituţie nu este reclamant, ci intimat, iar intervenient este doar d-na. I.E., A.V.A.S. Bucureşti şi dl. C.S. fiind introduşi în proces, de către reclamantul l.N., în calitate de pârâţi, prin precizarea formulată la termenul din 31 mai 2011.

Faţă de soluţia la care a ajuns, Curtea, văzând şi dispoziţiile art. 49 alin. 3 din Codul de procedură civilă, constatând că, în realitate, recurenta I.E. a formulat, în faţa primei instanţe, o cerere de intervenţie în interesul pârâtei S.C. M S.R.L. Caransebeş, pentru simplul motiv că prin poziţia exprimată nu a urmărit valorificarea unei pretenţii proprii, ci a urmărit, prin apărările făcute, ca tribunalul să pronunţe o soluţie favorabilă părţii pentru care a intervenit (de altfel, însăşi cererea acesteia a fost intitulată „cerere de intervenţie în interes propriu şi al pârâtei S.C. M S.R.L. Caransebeş”), iar raportat la art. 84 din acelaşi cod, în exercitarea rolului activ, judecătorul trebuie să califice cererea în funcţie de scopul urmărit de cel care a apelat la unul din elementele acţiunii, nefiind ţinut de denumirea pe care partea a dat-o petiţiei sale, va admite şi cererea de intervenţie accesorie.

Domenii speta

Spete similare