Legea nr. 221/2009. Despăgubiri materiale

Prin Decizia nr. 6/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pot fi acordate despăgubiri numai pentru aceleaşi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparaţie (Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005), iar potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, în domeniul de reglementare al acestei legi nu intră decât terenurile şi construcţiile (imobile prin natură), precum şi utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinaţie), cu condiţia să existe fizic.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 850 din 12 iunie 2013, G.O.

Prin Sentinţa civilă nr. 755 din 28 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 6021/30/2010, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantele M.C.G., C.V.M., C.A. şi C.H.A., în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009, reţinându-se, în esenţă, că prin Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituţionale.

Împotriva acestei sentinţe reclamantele au declarat recurs, iar Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 850 din 12 iunie 2013, a respins recursul reclamantelor, pe baza considerentelor de mai jos.

Curtea reţine că prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. 3/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi, în consecinţă,  în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleaşi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparaţie, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obţinut deja o reparaţie.

Or, aşa cum rezultă din conţinutul prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în domeniul de reglementare al acestei legi, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, nu intră decât terenurile şi construcţiile (imobile prin natură), precum şi utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinaţie), cu condiţia să existe fizic.

Prin urmare, văzând că bunurile indicate prin acţiune (bunuri mobile din casă, animale şi recoltele din câmp), pentru care se solicită contravaloarea lor, nu intră în domeniul de reglementare al legilor speciale (Legea nr.10/2001 şi Legea nr. 247/2005), Curtea apreciază că se impune soluţia respingerii recursului reclamantelor, fiind lipsită de sens şi absolut pur formală, solicitarea recurentelor de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în condiţiile în care acestea nu sunt îndreptăţite la despăgubiri în raport de Decizia nr. 6/15.04.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interesul legii.

Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins recursul reclamantelor.

Domenii speta

Spete similare