Excepţia autorităţii de lucru judecat şi prezumţia puterii de lucru judecat. Delimitare

Excepţia autorităţii de lucru judecat şi prezumţia puterii de lucru judecat. Delimitare

-Codul civil din 1864: art. 1201

-Codul de procedură civilă din 1865: art. 137

Autoritatea de lucru judecat impune condiţia identităţii de acţiune care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, în timp ce prezumţia puterii de lucru judecat presupune diversitatea de acţiuni şi identitatea de chestiuni, având la bază regula că o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1188 din 25 septembrie 2013, G.O.

Prin Decizia civilă nr. 61 din 30.01.2013, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de reclamanta C.N. împotriva Sentinţei civile nr. 1687 din 12.12.2012, pronunţată de Judecătoria Lugoj.

Prin urmare, Tribunalul a menţinut hotărârea primei instanţe, care a admis excepţia puterii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1131/20.04.2011 (rămasă irevocabilă), pronunţată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr. 2139/252/2009, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtei P.E., având ca obiect grăniţuire.

Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta recurentă C.N., solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea expertizei tehnice, iar în subsidiar, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii principale.

În motivare, reclamanta recurentă a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., reiterând motivele din apel şi arătând că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., reţinând incidenţa puterii de lucru judecat, fără a motiva incidenţa în speţă a identităţii obiectului, cauzei şi părţilor, deşi acest aspect este necesar pentru dovedirea lucrului judecat.

Recurenta a mai arătat că instanţa a făcut confuzie între autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, neobservând distincţia dintre ele, în sensul că autoritatea de lucru judecat reprezintă o calitate ataşată hotărârii de la momentul adoptării ei şi până la expirarea termenului de executare a căilor de atac de reformare sau de retractare ori, după caz, până la respingerea acestora, iar puterea de lucru judecat este o calitate ataşată hotărârii, care nu mai poate fi reformată sau retractată.

Astfel, a precizat că între cele două litigii nu există îndeplinită niciuna dintre condiţiile stipulate de lege privind identitatea de obiect, părţi şi cauză. Totodată, recurenta a susţinut aplicarea greşită a legii, în sensul eludării necesităţii anulării hotărârii primei instanţe, în vederea administrării unui probatoriu neviciat, întrucât în considerentele hotărârii primei instanţe se arată în mod ferm că prin dispozitivul sentinţei civile nr. 1131/20.04.2011 nu s-a menţionat modalitatea în care se face partajarea, aspect care va putea fi desluşit printr-o expertiză topografică care să clarifice situaţia de facto, corespunzătoare folosinţei îndelungate, întrucât nu există semne exterioare vizibile.

Prin întâmpinare, pârâta intimată P.E. a solicitat respingerea recursului, motivând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., întrucât hotărârea este motivată şi nu s-a făcut confuzie între autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, reţinându-se corect că, odată ce ambele părţi au uzucapat o suprafaţă precis determinată printr-un raport de expertiză efectuat într-un proces anterior de partajare, puterea de lucru judecat a acestei hotărâri nu mai poate fi contestată într-un alt proces, fiind neîntemeiate susţinerile recurentei referitoare la cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. pr. civ.

Prin Decizia civilă nr. 1188 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanta C.N. împotriva Deciziei civile nr. 61 din 30 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele considerente:

În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva nerespectării dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., Curtea a constatat că este neîntemeiată critica recurentei, deoarece hotărârea cuprinde suficiente motive, pertinente, concludente şi necontradictorii, care sprijină soluţia de respingere a apelului, pronunţată de către instanţa de apel.

Cât priveşte pretinsa confuzie făcută de către instanţa de apel între autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, Curtea a apreciat că nu se confirmă susţinerile recurentei.

Astfel, Curtea a avut în vedere că, din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat îndeplineşte două funcţii: una de excepţie şi alta de prezumţie. Excepţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că acţiunea nu poate fi judecată decât o singură dată şi impune condiţia identităţii de acţiune care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, această excepţie, prin efectul ei negativ interzicând judecarea repetată a aceleiaşi pricini. În schimb, prezumţia (excepţia) puterii de lucru judecat are la bază regula că o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat). Aşadar, spre deosebire de excepţia autorităţii de lucru judecat, puterea de lucru judecat presupune diversitate de acţiuni şi identitate de chestiuni.

Or, în speţa de faţă ambele instanţe au reţinut în mod corect că operează puterea de lucru judecat, întrucât în procesul anterior, în care recurenta şi intimata au avut calitate de părţi, prin Sentinţa civilă nr. 1131din 20 aprilie 2011, pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 2139/252/2009, s-a realizat delimitarea proprietăţilor limitrofe ale părţilor, în cadrul acţiunii în uzucapiune, menţionându-se că partajarea imobilului se face conform variantei 1 din raportul de expertiză ce face parte integrantă din sentinţă, aşa încât prin acţiunea de faţă (în grăniţuire) se urmăreşte aceeaşi finalitate, fiind evidentă identitatea de chestiuni, care nu mai poate fi repusă în discuţie.

Aşa fiind, Curtea a apreciat că hotărârea recurată este legală, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. a respins recursul reclamantei.

Domenii speta

Spete similare