Nerespectarea obligaţiei de întreţinere de către unul dintre părinţi în perioada separării faptice a soţilor

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

La data de  4.06.2013, a fost  înregistrată  pe  rolul  instanţei ,sub nr. 

2160/257/2013  , cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. M.,  în contradictoriu cu pârâtul G. F. I., prin care a solicitat  desfacerea căsătoriei încheiate la data de 7.07.2007 la Primăria A.  din culpa exclusivă a acestuia , revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti asupra  minorelor G. S. M. / n. la -  şi  G. A.-D. / n. la , obligarea pârâtului  la plata unei contribuţii de întreţinere în favoarea acestora, stabilită în bani ; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii s-a invocat imposibilitatea continuării căsătoriei datorită

comportamentului necorespunzător al pârâtului în viaţa de familie , atât faţă de reclamantă cât şi  faţă de una dintre minore, motiv pentru care arată aceasta în data de 25.03.2013 a intervenit separaţia faptică a părţilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 lit. b, 379, 483-488, 496 şi 513 şi

urm. NCC.

Au fost depuse la dosar, în copie: certificatul  de căsătorie al părţilor, 

certificatele de naştere ale minorelor , dovada achitării taxei de timbru şi dovada informării asupra medierii.

Pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională ( f.22 dos.  ) prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii reclamantei, desfacerea căsătoriei din culpa ambelor părţi , exercitarea în comun cu reclamanta a autorităţii părinteşti cu privire la cele două minore, stabilirea locuinţei acestora la reclamantă,  obligarea sa la plata unei contribuţii de întreţinere pe seama minorelor, stabilită în bani şi  raportat la venitul minim pe economie, iar pe reclamantă , în natură , şi încuviinţarea de a avea legături personale cu minorele , în următoarea modalitate: în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, de vineri orele 18:00 până duminică orele 18:00, ½ din perioada vacanţei de vară, începând cu data de 1 iulie până în 15 august a fiecărui an, precum şi a vacanţelor de Crăciun şi de Paşti; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat admiterea în parte a cererii

reconvenţionale , doar sub aspectul petitelor  referitoare la revenirea la numele anterior căsătoriei, stabilirea locuinţei minorelor , stabilirea pensiei de întreţinere a acestora , însă în funcţie de venitul efectiv realizat de pârât  în Germania, ca muncitor sezonier în agricultură , iar nu de venitul minim pe economie , stabilirea dreptului de vizită al acestuia, dar nu în  modalitatea solicitată , ci în cadrul unui program mai restrâns, cu respectarea interesului superior al  minorelor ( f. 41).

Prin răspuns la întâmpinare ( f. 47),  pârâtul a contestat atât faptul că ar munci

în Germania, susținând că reclamanta nu a produs nicio dovadă în acest sens, precum şi acela  că ar fi ştiut de  intervenţia chirurgicală suferită de minora A. D. şi că  ar fi refuzat să contribuie material la costul acesteia.

La termenul de judecată din 1.10.2013 , părţile şi-au modificat parţial poziţia

procesuală , arătând că doresc desfacerea căsătoriei prin acord , acestea neîndoindu-se şi asupra cererilor accesorii privind exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare ale minorelor.  .

Prin sentinţa civilă nr. -/11.02.2014 a Judecătoriei Mediaş , pronunţată în

dos. civ. nr. 374/257/2014 (nou format ca urmare a disjungerii cererii reconvenţionale de acţiunea principală) , instanţa a respins acţiunea de divorţ formulată de reclamantul reconvenţional  G. F. I., ca urmare a  lipsei nejustificate a acestuia la unul din termenele de judecată.

Examinând  probatoriul administrat  în  cauză , instanţa reţine că părţile s-au 

căsătorit la data de 7.07.2007 la Primăria A. , jud. Sibiu, căsătoria acestora fiind  înregistrată în registrul de stare civilă al primăriei sub nr. 13/2007.

Din căsătoria părţilor  au  rezultat minorele G. S. M. / n. la

- şi  G. A.-D./n. la -, aflate de la data despărţirii faptice a acestora, produsă în luna martie 2013,  în îngrijirea exclusivă a reclamantei .

 Potrivit dispoziţiilor art. 373 al.1 lit. a şi 374 C.civ. ,divorţul poate avea loc, prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ, indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

Întrucât ambele părţi s-au declarat de acord cu desfacerea căsătoriei în această

modalitate, instanţa, constatând a fi întrunite cerinţele legale , va admite cererea  şi va dispune desfacerea căsătoriei părţilor astfel cum s-a solicitat.

În ceea ce priveşte numele de familie al reclamantei , instanţa, văzând

solicitarea acesteia, precum şi faptul că nu a intervenit între părţi o înţelegere în sens contrar, va dispune reluarea de către reclamantă  a numelui de familie avut anterior căsătoriei, respectiv acela de „ B.”, in temeiul dispoziţiilor art. 383 alin 3 din Noul Cod Civil.

In condiţiile art.396 Noul Cod Civil, instanţa, odată cu admiterea cererii de

divorţ ,se va pronunţa în mod obligatoriu şi asupra raporturilor dintre părinţi şi copii, ţinând seama de interesul superior al copilului, de ancheta socială ce s-a efectuat în cauză, de poziţia minorei audiată în cameră de consiliu şi de învoiala părţilor.

Prin urmare, referitor la stabilirea domiciliului minorelor A.-D. şi

S. M., instanţa apreciază că înţelegerea părinţilor privind stabilirea domiciliului acestora la mamă, respectiv la reclamantă, este în interesul superior al minorelor , întrucât aceasta  a reprezentat  o prezenţă constantă şi susţinută în viaţa fiicelor  sale, oferindu-le acestora întreţinere şi  îngrijire  zi de zi de la despărţirea faptică de pârât , iar minorele locuiesc şi în prezent împreună cu mama , în aceleaşi condiţii şi împrejurări cu care s-au obişnuit în decursul timpului, astfel încât stabilirea domiciliului la mamă este în măsură  să oferă minorelor  stabilitate şi să le ferească pe acestea de riscul expunerii la noi experienţe şi la o nouă adaptare. De asemenea şi  avizul Autorităţii Tutelare este în acest sens , din ancheta socială depusă la dosarul cauzei rezultând  că mama  oferă condiţii bune de creştere şi educare minorelor , in privinţa condiţiilor locative arătându-se că aceasta  locuieşte într-un imobil compus din 2 camere, bucătărie, 1 baie şi cămară  .

Prin urmare, având în vedere acordul părţilor care concordă cu interesul

superior al celor două minore, în temeiul art. 400 Noul Cod Civil instanţa va stabili ca în urma divorţului, domiciliul acestora  să fie la reclamantă.

Cât priveşte exercitarea autorităţii părinteşti , ca regulă ,aceasta  revine ambilor

părinţi şi după divorţ , iar numai cu titlu excepţional, dacă există motive întemeiate  şi interesul superior al copilului o reclamă , instanţa poate hotărî ca exercitarea acestei autorităţi să revine doar unuia dintre părinţi.

In prezenta cauză însă nu s-au relevat niciunul dintre motivele grave prevăzute

de art. 507 NCC  , care să ducă instanţa la concluzia că interesul superior al copilului reclamă exercitarea autorităţii părinteşti doar de unul dintre părinţi, în speţă doar de reclamantă. In consecinţă , în condiţiile art.397 din Noul Cod Civil exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorelor în cauză  va reveni şi după divorţ ambilor părinţi.

În ceea ce priveşte stabilirea obligaţiei de întreţinere , instanţa reţine că ,deşi,ca

principiu ,  tatăl şi mama sunt obligaţi în solidar să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională ,în condiţiile art.499 N.C.C., în speţă, din  probatoriul administrat a rezultat că pe toată perioada separaţiei faptice a părţilor doar reclamanta a fost cea care a prestat întreţinere minorelor, cu toate că singurul venit lunar al acesteia este cel  obţinut din indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la 2 ani ,în sumă de 600 lei ,  în vreme ce pârâtul , care în perioada 1 iunie-30 iulie 2013 a realizat un venit net  lunar de 1197 euro muncind în străinătate, şi-a neglijat  total  toate responsabilităţile  şi îndatoririle părinteşti ,  refuzând  inclusiv faptul de-a contribui  la suportarea costurilor unei  intervenţii chirurgicale  necesare minorei  A.-D. la unul din ochi,  reclamanta fiind în imposibilitate  de-a aloca  suma necesară în acest scop  datorită lipsurilor materiale cu care se confruntă .

Reaua-credinţă a pârâtului a persistat şi pe parcursul judecării cauzei , acesta 

refuzând  să-şi declare veniturile obţinute  în Germania, invocând caracterul personal al acestor informaţii ,pentru ca apoi să indice  o sumă derizorie (200 euro) , astfel că a fost necesar să se apeleze la comisie rogatorie pentru aflarea locului de muncă şi a veniturilor acestuia.

Potrivit înscrisurilor provenite de la angajatorul german ( f. 113-116 ) , în

perioada 1iunie-30 iulie 2013  pârâtul  a realizat un venit net  de 2455 euro , din care i s-a reţinut suma de 60 euro costuri secundare de cazare, rezultând un venit net lunar de 1197 euro.

Prin urmare, faţă de  prevederile art. 402 , 529 al.2 corob cu art. 613 ind. 1 al.4

Noul Cod Civil, instanţa va stabili  cuantumul pensiei de întreţinere la care urmează a fi obligat pârâtul la suma de  câte  199 euro lunar pentru  fiecare minoră, pentru perioada 1 iunie -30 iulie 2013 , iar în continuare, începând  cu data de  1.08.2013, de când acesta nu mai lucrează, la câte 141 lei lunar  pentru fiecare dintre acestea, - baza de calcul fiind dată de venitul minim pe economie de 850 lei - până la  majoratul  minorelor  sau alte  dispoziţii legale.

În baza dispoziţiilor art. 453 al.2 NCPC , pârâtul  va fi obligat să plătească

reclamantei  suma de 950 lei cu titlu de  cheltuieli  de  judecată parţiale, reprezentând onorar avocat şi taxă judiciară de timbru .

Domenii speta

Spete similare