Vătămare corporală

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil întocmit  în dosarul cu nr……./P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute si pedepsite de art 181 vechiul C.pen.

 În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că la data de 30.03.2013, in jurul orelor 21,00 partea vătămata T.I. se afla singur pe terasa magazinului SC Florida 93 SRL din comuna Sălciile, consumând o bere, timp in care i s-au alăturat si inculpatul M.I. precum si martorii O.G. si O. M. care la rândul sau si-au cumpărat cate o sticla de bere insa numitul O. M. aflat într-o avansata stare de ebrietate, a încercat sa se sprijine pentru a-si păstra echilibrul pe partea vătămata care s-a ferit, determinând căderea martorului pe terasa magazinului, astfel că, deranjat de acest lucru, inculpatul M.I., aflat sub influenta băuturilor alcoolice i-a adresat cuvinte jignitoare părţii vătămate pe care l-a si lovit cu pumnul in fata, acţiunea violenta a acestuia încetând prin intervenţia martorului O. G.

Pentru a evita confruntarea violenta cu inculpatul, partea vătămata s-a îndepărtat spre centrul comunei, pe DJ 102D, insa a fost urmărit de inculpat, care l-a lovit de mai multe ori cu pumnul in zona capului pana ce victima a căzut la pământ unde a continuat sa fie lovita de către agresor cu picioarele, agresiunea încetând in momentul in care martorul O.G. a intervenit si l-a îndepărtat pe inculpat de la locul săvârşirii faptei si a sesizat ambulanta, întrucât partea vătămata era inconştienta si sângera in zona fetei.

In urma loviturilor cauzate prin fapta inculpatului, partea vătămata T.I. a fost internata la Spitalul Judeţean Ploieşti in perioada 31.03.2013 -05.04.2013, iar din raportul de expertiza medico legala nr 385/01.04.2013 al SML Ploieşti rezulta ca părţii vătămate T.I. i-au fost cauzate leziuni traumatice ce au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În declaraţia sa, inculpatul M.I. a precizat ca la data de 30.03.2013 se afla sub influenta băuturilor alcoolice si l-a lovit de mai multe ori cu pumnul si piciorul pe partea vătămata T.I. care a determinat in mod intenţionat căderea martorului O. M. si in momentul in care a plecat de pe terasa magazinului unde se aflau i-ar fi adresat injurii si cuvinte insultătoare.

Martorii O. G. si O.M. nu au confirmat săvârşirea faptei în împrejurările descrise de inculpat si au precizat ca acesta a lovit victima fără nici un motiv, fără a fi provocat in vreun fel pe partea vătămata.

In cursul judecăţii, înainte de citirea actului de sesizare a instanţei, partea vătămata M.I. s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei dintre care 2000 lei daune materiale si 3000 lei daune morale conform declaraţiei date şedinţa publica din data de 21.10.2013.

Spitalul Judeţean Ploieşti s-a constituit parte civila cu suma de 1548,90 reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata părţii vătămate (f.25 dos ).

Situaţia de fapt astfel reţinută prin rechizitoriu a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: plângerea si declaraţia părţii vătămate, rezoluţii de începere a urmăririi penale, raport de expertiza medico-legala (f.8),acte medicale , proces-verbal de aducere la cunoştinţa a învinuirii si a dreptului la apărare,declaraţii inculpat, fisa de cazier judiciar şi declaraţii martori O. G., O. M., T.V. C. si N. G. C. (f.22-36).

Anterior citirii actului de sesizare a instanţei, inculpatului i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 3201 C.proc pen, conform cărora până la începerea cercetării judecătoreşti, poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte şi că nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, situaţie în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

În şedinţa publica din data de 21.10.2013, inculpatul personal a declarat că recunoaşte în totalitate şi necondiţionat fapta astfel cum a fost reţinuta în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care i-au fost aduse la cunoştinţă şi pe care le-a însuşit conform procedurii instituite de disp. art. 3201C.proc pen.

În dovedirea pretentiilor pe latura civila instanta a incuviintat pentru partea civila si a administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala, in cauza fiind audiata martora S. L., declaratia acesteia fiind consemnata in scris la fila 17 din dosarul cauzei.

Petru inculpat, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri in circumstantiere, acestea fiind depuse la filele 27-32.

Având în vedere faptul ca la data de 01.02.2014 au intrat in vigoare Noul Cod penal si Noul Cod de procedura penala, instanţa, în temeiul art. 386 N.CP.P raportat la dispoz. art.3 şi 7 din Legea nr.255/2013 coroborat cu art.5 NCP privind legea penală mai favorabilă, a dispus, prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2014, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute in sarcina inculpatului, din infracţiunea de  vătămare corporala din fapta de vătămare corporală prevăzută si pedepsita de art.181 alin.1 vechiul Cod penal, în fapta de lovire şi alte violenţe, prevăzută si pedepsita de art.193 alin.2 Noul Cod penal.

La interpelarea instanţei, inculpatul a învederat instanţei ca îşi menţine declaraţia de recunoaştere a faptei precum si solicitarea de a fi judecat în baza probelor administrate in faza de urmărire penala si conform procedurii simplificate instituite art.320 1 din vechiul Cod de proc pen si respectiv art.375 din  Noul Cod proc pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a  reţinut următoarele:

În data de 30.03.2013 in jurul orelor 21.00 partea vătămata T.I. a fost agresat, prin lovire cu pumnul in fata, de catre inculpatul M.I. , in prima faza, pe terasa magazinului SC Florida 93 SRL din comuna Sălciile, motivat de faptul ca partea v

vătămată nu l-a sprijinit pe martorul O.G. aflat in stare de ebrietate, determinând căderea martorului pe terasa magazinului  cu menţiunea ca acţiunea violenta a inculpatului a încetat prin intervenţia martorului O.G..

Pentru a evita confruntarea violenta cu inculpatul, partea vătămata s-a îndepărtat spre centrul comunei, pe DJ 102D, insa a fost urmărit de inculpat, care l-a lovit de mai multe ori cu pumnul in zona capului pana ce victima a căzut la pământ unde a continuat sa fie lovita de către agresor cu picioarele, agresiunea încetând în momentul în care martorul O. G. a intervenit si l-a îndepărtat pe inculpat de la locul săvârşirii faptei si a sesizat ambulanta, întrucât partea vătămata era inconştienta si sângera in zona fetei.

In urma loviturilor cauzate prin fapta inculpatului, partea vătămata T.I. a fost internata la Spitalul Judeţean Ploieşti in perioada 31.03.2013 -05.04.2013, iar din raportul de expertiza medico legala nr 385/01.04.2013 al SML Ploieşti rezulta ca părţii vătămate T.I. i-au fost cauzate leziuni traumatice ce au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Deşi inculpatul M.I. a menţionat faptul ca ar fi agresat partea vătămată , lovindu-l de mai multe ori cu pumnul si piciorul întrucât acesta a determinat in mod intenţionat căderea martorului O. M. si in momentul in care a plecat de pe terasa magazinului unde se aflau i-ar fi adresat injurii si cuvinte insultătoare, martorii O. G. si O.M. nu au confirmat săvârşirea faptei în împrejurările descrise de inculpat si au precizat ca acesta a lovit victima fără nici un motiv, fără a fi provocat in vreun fel pe partea vătămata.

Situaţia de fapt astfel reţinută prin rechizitoriu a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: plângerea si declaraţia părţii vătămate, rezoluţii de începere a urmăririi penale, raport de expertiza medico-legala (f.8),acte medicale, proces-verbal de aducere la cunoştinţa a învinuirii si a dreptului la apărare,declaraţii inculpat, fisa de cazier judiciar şi declaraţii martori O. G., O. M., T. V. C. si N. G. C. (f.22-36).

In cursul judecaţii, în şedinţa publica din data de 21.10.2013, partea vătămata M.I. s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei dintre care 2000 lei daune materiale si 3000 lei daune morale .

Spitalul Judeţean Ploieşti s-a constituit parte civila cu suma de 1548,90 reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata părţii vătămate (f.25 dos ).

În drept, fapta inculpatului M.I. care la data de 30.03.2013 în jurul orelor 21,00 a lovit pe partea vătămata T.I. cu pumnul si piciorul in fata, cauzându-i leziunile descrise in raportul de expertiza medico-legală nr. 385/2013 al SML Ploieşti, care au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin.2 Noul  Cod pen.

În privinţa laturii obiective a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, elementul material al acesteia constă în acţiunea de lovire a părţii vătămate, lovire care să-i cauzeze acesteia o vătămare ce necesită pentru vindecare cel mult 90 zile îngrijiri medicale, ori în cauză, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul si piciorul in zona feţei şi i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale conform raportul de expertiza medico-legală nr 385/01.04.2013  al SML Ploieşti (f.8).

Urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii constă în atingerea adusă dreptului părţii vătămate la integritate fizică si sănătate.

Raportul de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediată ale infracţiunii rezultă din ansamblu probelor administrate în cauză, leziunile provocate părţii vătămate fiind consecinţa loviturilor aplicate de către inculpat.

Referitor la circumstanţa atenuantă a „provocării” invocata de către inculpat instanţa retine ca potrivit dispoz. art.75 lit.a) N.Cod penal, circumstanţa atenuanta a „provocării” consta în „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnităţii persoanei sau prin alta acţiune ilicita grava” însă în speţă, martorii O.G. si O. M., care au asistat la comiterea faptei, nu au confirmat săvârşirea faptei sub imperiul provocării inculpatului de către  partea vătămata în sensul ca aceasta i-ar fi adresat inculpatului injurii si cuvinte jignitoare, declarând faptul ca acesta a lovit partea vătămata fără nici un motiv, fără a fi provocat in vreun fel pe partea vătămata.

Prin urmare, nu s-a dovedit existenta unor acţiuni ale părţii vătămate distrugere , de natura sa cauzeze inculpatului o stare de puternica tulburare sau emoţie încât sa nu se fi putut abţine de la o riposta prin săvârşirea infracţiunii, astfel că instanţa nu a reţinut circumstanţa atenuanta a „provocării”.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă în accepţiunea art. 16 alin. 3 lit. a N.C. Pen., reţinându-se faptul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale si a urmărit producerea acestui rezultat prin lovirea părţii vătămate cu pumnul si piciorul in zona feţei.

Instanţa a reţinut că în cauză este îndeplinită condiţia de procedibilitate constând în necesitatea existenţei plângerii prealabile prevăzută de disp. art. 193 alin. 3 N.C.p., respectiv prin plângerea formulata de partea vătămată T.I. şi adresată organelor de poliţie s-a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului (f. 6 d.u.p).

Deşi fapta pentru care a fost trimis in judecata inculpatul M.I. a fost săvârşită sub imperiul vechiului Cod penal, respectiv la data de 30.03.2013, instanţa a  retinut faptul ca la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal si Noul Cod de procedura penala cu menţiunea ca în situaţia în care noua lege penala este mai favorabila aceasta se va aplica si inculpatului conform prevederilor art.5 din Noul Cod penal iar aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine interdicţiei de a se crea „lex tertia".

Lex tertia reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, deoarece presupune combinarea condiţiilor de existenţa ale unei instituţii dintr-o lege cu efectele aceleiaşi instituţii dintr-o altă lege.

Astfel, a nu crea lex tertia presupune ca în cadrul aceleiaşi instituţii să nu combini două legi.

De exemplu: la stabilirea limitelor pedepsei nu poţi să ai în vedere încadrarea juridică din Codul vechi şi o circumstanţă atenuantă din Codul nou pentru că stabilirea limitelor pedepsei este o instituţie autonomă în care legea aplicabila trebuie să fie una singură şi aceeaşi.

În schimb, în cazul altor instituţii a căror aplicare este independentă, principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat separat pentru fiecare dintre acestea, ca în cazul pluralităţii de infracţiuni, individualizării executării pedepsei, măsurilor educative etc.

Dacă nu s-ar proceda aşa, ar însemna ca în aceste privinţe, fie legea veche să ultraactiveze, fie cea nouă să retroactiveze în defavoarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei enumerate de art. 74 N. C.pen. şi anume: împrejurările si modul de comitere a infracţiunii, precum si mijloacele folosite , starea de pericol creata pentru valoarea ocrotită, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii,  motivul săvârşirii infracţiunii si scopul urmărit, natura si frecventa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita acestuia după săvârşirea infracţiunii si în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familiala si sociala, limitele de pedeapsă ale infracţiunii săvârşite dar şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social al acestei infracţiuni este relativ ridicat prin prisma faptului că această faptă a fost incriminată de legiuitor în vederea protejări dreptului la integritate fizică şi mentală a persoanelor, iar inculpatul a nesocotit dispoziţiile legale ce apără această valoare socială prin comiterea infracţiunii.

Relativ la infracţiunea prev. de art. 193 lin. 2 Noul cod pen pentru săvârşirea căreia inculpatul a fost trimis in judecata, instanţa reţine că pedeapsa prevăzută de N.C.P. este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda. Instanţa a făcut aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Noul Cod proc pen în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsa, minimul de pedeapsă situându-se, în urma reducerii cu o treime, la 4 luni şi 3 an si 5 luni iar în privinţa amenzii penale , limitele acesteia se vor reduce cu ¼ .

Având în vedere criteriile generale de individualizare a faptei, instanţa reţine faptul că inculpatul a lovit partea vătămata cel mai probabil din exces de zel si a continuat să o lovească cu picioarele chiar si atunci când aceasta era căzută la pământ pana când a devenit inconştientă ceea denota o anumita periculozitate a inculpatului mai ales ca leziunile cauzate părţii vătămate sunt de o gravitate mare implicând o perioada mare de vindecare de 30 de zile si un program de recuperare.

Totodată instanţa va avea in vedere si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale conform fisei de cazier judiciar (f.9) deşi aceasta reprezintă o stare de normalitate, ca îşi câştigă existenta prin mijloace oneste  fiind încadrat în munca, ca are întemeiată o familie precum si faptul ca avut o atitudine sinceră în ceea ce priveşte fapta, respectiv a recunoscut că a lovit partea vătămată cu pumnii si picioarele in zona feţei fără a ignora susţinerea nereala a inculpatului in sensul existentei unei pretinse provocări determinate de partea vătămată.

Pentru considerentele de mai sus, având în vedere disp. art. 52 alin. 2 C.p., respectiv scopul pedepsei constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, precum şi pentru reeducarea condamnatului care a sfidat regulile de drept şi de convieţuire socială prin săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, instanţa,  urmează a-l condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor vechiului Cod penal care sunt mai favorabile si  a constatat că scopul educativ preventiv al acesteia poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, inculpatul realizând pericolul faptei sale, şi văzând ca sunt îndeplinite şi condiţiile cerute de art. 81 CP, va suspenda condiţionat executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare de 3 ani  l calculat cf. art. 82 CP.

În temeiul art. 359 CPP, instanţa a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 CP privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

 Referitor la latura civilă, partea vătămata T.I., s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 5000 lei dintre care 2000 lei daune materiale si 3000 lei daune morale .

In dovedirea prejudiciului material partea civila a depus înscrisuri , respectiv bilete autobuz şi chitanţa nr.032373/09.04.2013 în valoare totala de 350 lei. Diferenţa pana la 2000 lei nu a fost dovedita de către partea civila nici prin declaraţia martorei S.L. întrucât aceasta nu avea cunoştinţă despre cuantumul cheltuielilor pe care le-a implicat recuperarea părţii civile

Este neîndoielnic ca agresiunea săvârşită împotriva părţii vătămate i-a cauzat nu numai o suferinţa psihică, dar şi fizică ori nimănui nu-i este permis să atenteze la viaţa şi sănătatea altei persoane într-un mod nejustificat, toate aceste agresiuni creând un disconfort, o tulburare de ritm în viata persoanei vătămate.

Astfel, prejudiciu moral reprezintă consecinţa negativă nesusceptibila de evaluare pecuniara, care rezulta din lezarea unui drept sau interes nepatrimonial (cum ar fi dreptul la viata, la integritate corporala, la sănătate, la onoare, etc.) si constă în durerile fizice sau psihice cauzate prin vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii iar dreptul la reparaţii pentru prejudiciul corporal este o sancţiune a principiului inviolabilităţii corpului uman iar principalul temei legal îl constituie art 1357 şi următoarele din Codul civil.

Identificarea unor criterii ştiinţifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizaţiilor destinate reparării prejudiciilor morale nu este posibila, întrucât este o incompatibilitate intre caracterul moral(nepatrimonial) al daunelor si caracterul bănesc(patrimonial) al despăgubirii(indemnizaţiei), motiv pentru care nici legiuitorul, nici hotărârea judecătorească nu stabileşte vreun criteriu în raport de care trebuie stabilit cuantumul daunelor morale.

Având în vedere gravitatea leziunilor provocate parţii vătămate şi care au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale, acesta fiind internat o perioada destul de lunga într-o unitatea spitaliceasca fiind in imposibilitatea de a-si desfăşura activităţile sociale la care obişnuia să participe anterior agresiunii, va admite in parte acţiunea civilă, apreciază că suma de 3000 lei, pretinsa de către partea civila, este suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă, care include prejudiciul de agrement, precum şi durerile fizice şi psihice ale părţii vătămate ca urmare a leziunilor cauzate.

În consecinţă, în baza art. 19, art.25 rap. la art. 397 N C.p.p., art.1357 Cod civil şi având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă, instanţa urmează să admită in parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T. I.şi să oblige inculpatul M.I. la plata sumei de 3350 lei dintre care 350 lei daune materiale iar 3000 lei daune morale.

Totodată in temeiul art.274 alin.1, C.proc.pen., instanţa a obligat pe inculpatul M.I. la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile, respectiv onorariu avocat.

În baza art.19 N C.p.pen. rap. la art. 397 N C.p.p. si corob.cu art.313 din Legea nr.95/2006, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti si a obligat inculpatul M.I., la plata sumei de 1548,90 lei către partea civila Spitalul Judeţean de Urgenta suma reprezentând despăgubiri civile, respectiv cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii civile T.I. astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 16-22 din dosarul cauzei.

În temeiul art.274 N.Cod de proc. pen. a obligat  inculpatul la  plata sumei la 400 lei reprezentând cheltuieli  judiciare avansate de stat .

Domenii speta

Spete similare