Evaziune fiscală

Sentinţa penală nr. 176 din 15 mai 2012 – Tribunalul Arad

În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpatul B.D., împreună cu numitul N.A.A. au dobândit calitatea de asociaţi ai SC F.C. SRL Arad, cu sediul social declarat în Arad, în data de 26 iunie 2009, societate ce a fost preluată de la foştii asociaţi P.E. şi R.V.(filele 69, 70 dosar urmărire penală), inculpatul dobândind şi calitatea de administrator al societăţii.

În data de 25 iunie 2009 între SC F.C. SRL, în calitate de locatar şi SC I-S D&D SRL în calitate de locator, a fost încheiat un contract de închiriere (fila 63 urmărire penală), societatea inculpatului închiriind un spaţiu cu o suprafaţă de 10 m.p. în cadrul complexului de birouri din Arad, str. C. Coposu, nr. 24C.

În data de 05.01.2010, organele de inspecţie fiscală s-au deplasat la sediul social declarat de învinuit – Arad, Parc Corneliu Coposu nr. 24, unde s-a luat legătura cu reprezentantul legal al SC I.S. D&D SRL – D.C., care, în nota explicativă, a spus că societatea învinuitului nu a funcţionat niciodată la sediul din Arad, Parc Corneliu Coposu nr. 24 şi, deşi a fost încheiat un contract de închiriere pentru acel spaţiu şi că societatea inculpatului nu a funcţionat la adresa respectivă.

În zilele de 17.12.2009, 15.01.2010, 18.01.20101, organele de inspecţie fiscală s-au deplasat la sediul societăţii inculpatului în vederea efectuării unui control încrucişat, ca urmare a adresei M.F.P. – AFP a municipiului Arad nr. 21817/16.12.2009, înregistrată la AIF – Arad sub nr. 14041/16.12.2009. Controlul avea ca obiect verificarea realităţii unor operaţiuni economice dintre societatea inculpatului şi SC F.T. SRL, respectiv operaţiuni de vânzare de marfă, efectuate conform facturilor nr. 001223/06.10.2009 – în valoare de 11.600,2 lei si nr. 001224/20.10.2009 – în valoare de 12.216,01 lei, întocmite de către SC F.T. SRL către SC F. C. SRL.

Deplasându-se la sediul societăţii, organele de inspecţie fiscală nu au putut lua legătura cu nici un reprezentant al societăţii, drept urmare s-au întocmit invitaţii pe adresa de domiciliu a administratorului şi pe sediul declarat al societăţii, conform dispoziţiilor art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 – invitaţiile nr. 14142 şi 14143/18.12.2009, nr. 38 şi 39/04.01.2010, nr. 212 şi 213/08.01.2010.

Inculpatul nu a confirmat primirea invitaţiilor şi nu s-a prezentat în faţa organelor fiscale, astfel că inspecţia nu a putut fi efectuată.

Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală (fila 62), cât şi în faţa instanţei (fila 27), inculpatul a recunoscut că prin intermediul unei persoane pe care o cunoştea sub numele de S.D., persoană ce nu a putut fi identificată, potrivit afirmaţiilor acestuia această persoană fiind plecată în Germania, a preluat, împreună cu numitul N.A., societatea mai sus arătată, în schimbul sumei de 250 euro, negând însă că a încheiat vreun contract de închiriere în numele societăţii.

Verificându-se susţinerile inculpatului, în cauză a fost audiat martorul C.D. (fila 35) care a semnat contractul de închiriere în numele SC I.S. D&D SRL, martorul afirmând că nu cunoaşte pe inculpat, contractul de închiriere fiind semnat pentru SC F.C. SRL de către o altă persoană.

În aceste condiţii, instanţa a dat deplină credibilitate declaraţiei date de inculpat, urmând să fie înlăturată declaraţia martorei P.E. (fila 81), fostă asociată, martoră ce afirmă că nu s-a ocupat personal de formalităţile de cesionare a părţilor sociale, dar că îl cunoaşte pe inculpat ca fiind persoana căreia i-a cesionat părţile sociale.

Reţinând astfel, respectiv că inculpatul nu a încheiat contractul de închiriere în numele societăţii, instanţa a apreciat că lipseşte atât latura subiectivă sub forma intenţiei, cât şi latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, astfel că a dispus achitarea inculpatului potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, inculpatul neefectuând nici o operaţiune de declarare fictivă sau inexactă a sediului societăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă DGFP Arad.

Prin decizia penală nr. 116/A din 19 septembrie 2002 Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins apelul declarat de partea vătămată D.G.F.P. Arad împotriva sentinţei penale nr. 176 din 15.05.2012, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar 6175/108/2011, ca nefondat. Curtea a apreciat că prima instanţă în mod corect a reţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a făcut plângerea.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, Curtea a constatat faptul că inculpatul, în calitatea de administrator ai  S.C. Fruit Cool S.R.L., cu sediul in Arad, Parc Corneliu Coposu, nr. 24, este acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziunea fiscală în modalitatea prev. de art. 9 lit. f cod  din Legea 251/2005.

Pentru efectuarea controlului fiscal a fost invitat inculpatul,  la DGFP Arad în vederea efectuării unui control, dar invitaţiile emise au fost returnate, nesemnate de către inculpat, urmare a verificărilor constatându-se că societatea nu funcţiona la sediul declarat.

Din lecturarea înscrisurilor emise de Oficiul Registrului Comerţului cu privire la istoricul societăţii, Curtea a observat faptul că, sediul societăţii era expirat de la data de  25.09.2009, societatea având deschis un punct de lucru pe strada Petru Rareş, nr. 129, valabil până în data de 01.05.2010. Potrivit art. 9 alin 1 lit. f  din legea 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, sustragerea de la efectuarea de verificări financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă sau inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Cu privire starea de fapt organele de control fiscal susţin că sunt îndeplinite condiţiile reţinerii infracţiunii în modalitatea efectuării de către acesta de declaraţii fictive cu privire la sediu fiscal, însă, în condiţiile în care la momentul controlului acesta era expirat, se reţine că infracţiunea ar putea fi reţinută numai sub modalitatea nedeclarării sediului.

Este adevărat faptul că s-a demarat un control fiscal, însă acesta a fost iniţiat la în cursul lunii decembrie 2009, când societatea avea sediul expirat. 

Curtea a constatat că textul de lege condiţionează tragerea la răspundere penală de săvârşirea faptei sus-menţionate cu intenţie directă, calificată prin scop, fiind necesar ca acţiunile sau inacţiunile ce constituie element material al laturii obiective a acestor fapte să fie săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.Pentru a stabili că există un refuz nejustificat de prezentare a documentelor contabile trebuie să existe dovada că persoana a primit înştiinţarea, însă în cauză înştiinţările au fost returnate cu menţiunea că destinatarul s-a mutat de la acea adresă. De asemenea, împrejurarea că în privinţa societăţii, contractul de închiriere a ajuns la termen şi societatea nu mai poate avea sediul în Arad, Str. Parc Corneliu Coposu, nr. 24. nu reprezintă o declarare fictivă a sediului, cât timp contractul a fost în fiinţă, sediul era real şi legal, iar în prezent societatea nu mai are un sediu, iar această împrejurare nu e dovedită ca fiind în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor contabile.

În ce îl priveşte pe inculpat, acesta nu a efectuat nici o operaţiunea comercială prin acea societate, inculpatul arătând în declaraţia dată că a acceptat să devină asociatul şi administratorul societăţii primind suma de 250 Euro pentru aceasta de la numitul S.D., persoană ce nu a putut fi identificată.

Probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii nu conduc la concluzia certă că intimatul se sustrage, cu intenţie, de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, astfel că nu este răsturnată prezumţia de nevinovăţie, dubiul existent profitând intimatului, în baza art. 1, art. 52 şi art. 66 Cod procedură  penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată ANAF prin DGFP Arad şi prin decizia penală nr.377 din 4 februarie 2013  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondată calea de atac exercitată.

Domenii speta

Spete similare