Măsurile educative. Pedepse. Aplicarea legii penale mai favorabile. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac

Prin natura, regimul de executare şi finalităţile măsurilor educative, acestea sunt de plano mai favorabile decât pedepsele. În acelaşi timp, însă, nu se poate ignora faptul că atât măsurile educative ale internării într-un centru educativ şi internării într-un centru de detenţie, cât şi pedeapsa închisorii implică o componentă comună –privarea de libertate a persoanei vizate.

Atunci când o hotărâre de condamnare a fost pronunţată sub imperiul Codului penal din 1969 şi acea hotărâre a fost atacată numai de către inculpatul minor la data faptelor, exigenţele neagravării situaţiei în propria cale de atac reclamă acordarea unei importanţe particulare acestei componente, neputând fi ignorată durata privării de libertate la care s-a oprit instanţa de prim grad şi care nu poate fi majorată în propriul apel.

Nu sunt lipsite de relevanţă nici dispoziţiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora pedeapsa închisorii executabilă aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. Dacă inculpatul nu ar fi promovat apel împotriva sentinţei de condamnare, aceste prevederi îi erau aplicabile şi pedeapsa închisorii era înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu pedeapsa închisorii aplicate. Or, promovarea apelului nu poate să îl aducă pe inculpat într-o situaţie mai grea decât aceea de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi exercitat această cale de atac.

C. pen. din 1969, art. 99 şi urm.

C. pen., art. 5, art. 113 şi urm.

Legea nr. 187/2012, art. 21

C. pr. Pen., art. 418

Prin sentinţa penală nr. 158/22 noiembrie 2013, Tribunalul Mureş, între altele:

-în baza art.345 alin.2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul minor C. Pen.:

-în temeiul art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art.99 şi următoarele din Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, rămasă în forma tentativei.

-în temeiul art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.21 lit. a, b, c Cod penal, cu aplicarea art.99 şi următoarele din Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, rămasă în forma tentativei.

-în temeiul art.192 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 şi următoarele din Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu.

-în temeiul art.33 lit. a Cod penal, a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente şi în consecinţă în baza art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 10 (zece) luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de  4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

-l-a provat pe inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal – adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art.71 alin.1, 2 Cod penal.

-în baza art.88 Cod penal, raportat la art.357 alin.2 lit. a Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive cuprinsă între 23.10.2012 – 26.10.2012.

-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, fiind încarcerat pe teritoriul Poloniei, în Penitenciarul Nr.1 în xxx.

-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.7 alin.1, coroborat cu art.4 alin.1 lit. b din Legea nr.76/2008, raportat la punctele 3 şi 18 din Anexa la Legea nr.76/2008.

-a luat act că partea vătămată F. E. nu a formulat pretenţii civile în cauză, sub forma daunelor materiale sau morale.

-a luat act că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu - Mureş, prin reprezentanţi legali, nu a formulat pretenţii civile în cauză, sub forma daunelor materiale.

-în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului, suma de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei - reprezentând contravaloarea onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu, din cursul urmăririi penale, 200 lei şi din faza de judecată, 200 lei – a dispus să se avanseze din fondul special al Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Mureş.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că în dimineaţa zilei de 09.06.2008 Dispeceratul 112 a fost sesizat telefonic, în jurul orei 05,30, de către martora B. M. din com. Vânători, jud. Mureş, cu privire la faptul că vecina ei, partea vătămată F. E. a fost atacată în casă de mai multe persoane, fiind agresată şi prezentând multiple leziuni.

La faţa locului s-a deplasat o echipă operativă din cadrul Poliţiei mun. Sighişoara, care a întocmit un proces verbal de cercetare la faţa locului.

Din cuprinsul acestui act rezultă că partea vătămată F. E., în vârstă de 74 ani, locuia singură în imobilul de pe str. Principală nr.102 din Vânători.

Verificările făcute au indicat faptul că pe portiţa de intrare în curte există urme care indicau escaladarea ei, fiind identificată şi o cărare de urme în iarba din curte către gardul din plasă de sârmă, pe care, de asemenea, s-au observat urme de escaladare. Accesul în locuinţă se face de pe o terasă din beton, acoperită cu linoleum şi cu două ştergătoare din cânepă. Pe ştergător şi în jurul acestuia, dar şi pe pragul uşii, au fost identificate mai multe pete de culoare brun-roşcată, precum şi o urmă creată prin stratificare cu sânge de talpa goală a unui picior.

Uşa de acces în locuinţă a fost găsită deschisă, observându-se că are un sistem de asigurare format dintr-un cârlig metalic care se introducea într-un inel fixat în tocul uşii, în partea interioară. S-a remarcat faptul că un fragment de lemn din uşă, în care era fixat acel cârlig, era rupt, ceea ce indica o forţare a uşii dinspre exterior. De pe uşa de acces au fost ridicate mai multe fragmente de urme papilare: de pe partea exterioară a uşii, la o înălţime de 1,65 m, precum şi la o înălţime de 1,10 m (3 urme); de pe partea interioară a uşii, în zona colţului superior din partea opusă balamalelor, la o înălţime de 1,66 m (două urme); de pe partea exterioară a tocului uşii, în partea stângă, la o înălţime de 1,62 m (o urmă papilară); de pe sticla geamului uşii de acces în locuinţă, din partea stângă, la o înălţime de 1,24 m (o urmă papilară); de pe partea exterioară a uşii, deasupra zarului, la o înălţime de 1,30 m (o urmă papilară).

Atât pe uşă, cât şi pe tocul uşii s-au observat mai mulţi stropi de sânge de formă dinamică, orientaţi descendent; de pe această uşă se pătrunde într-un hol acoperit tot cu linoleum, imediat în spatele uşii observându-se lichid brun roşcat, într-o formă circulară, cu diametrul de cca. 40 cm, stropi ce par a fi de sânge, identificându-se şi pe partea dinspre hol a tocului uşii, dar şi pe peretele din jurul uşii. Urme asemănătoare au fost identificate şi pe uşa care face accesul din hol înspre prima încăpere, dar şi pe jos, în spatele acesteia. Din această primă încăpere se intră prin dreapta în cea de a doua încăpere, între cele două uşi, observându-se multiple urme de sânge (stropi), dar şi urme create cu talpa piciorului gol. Stropi de sânge s-au observat şi pe obiectele de mobilier din această cameră, iar pe masa din bucătărie s-au găsit maieuri de culoare albă, îmbibate cu sânge. În cea de a doua încăpere s-a observat o cărare de urme creată de talpa piciorului gol şi multiple urme de sânge pe fereastra dinspre curte, pe perdea şi pe zidul de lângă fereastră. În casă a fost găsit un portmoneu, în care se aflau mai multe acte dar şi suma de 2.200 lei, acestea erau ţinute într-un loc ascuns, în podul casei.

Având în vedere datele de la faţa locului, precum şi primele informaţii obţinute, s-a confirmat faptul că în noaptea respectivă două persoane ar fi pătruns prin  forţarea uşii în locuinţa părţii vătămate, i-au aplicat mai multe lovituri cu cuţitul, în încercarea de a o determina să le spună unde sunt banii. S-a mai observat şi că existau urme de răvăşire, ceea ce indica căutarea banilor.

S-au făcut investigaţii, stabilindu-se că – din descrierile părţii vătămate – autori ar putea fi numiţii C. T. şi C. P., care în seara anterioară comiterii faptei s-au aflat pe raza com. Vânători.

Din declaraţia părţii vătămate F. E. rezultă că locuia singură şi că la momentul comiterii faptelor, pe lângă uşa de intrare în locuinţă, spre exterior, mai avea aplicată o uşă improvizată din placaj, care se închidea în interior cu un cârlig. În noaptea de 08/09.06.2008 partea vătămată s-a trezit în jurul orei 02,00, pentru a merge să urineze.

A menţionat că avea – în acest scop – o găleată pe care noaptea o lăsa în holul casei, dar pe care atunci a uitat-o pe scările din faţa uşii. A descuiat uşa locuinţei şi apoi cârligul uşii exterioare, ieşind pe mica terasă din faţa uşii. A luat găleata şi a reintrat în casă, fără să fi auzit până în acel moment vreun zgomot suspect. A asigurat uşa exterioară cu cârligul şi a închis şi cealaltă uşă, dar când a vrut s-o blocheze, a auzit un zgomot puternic şi a realizat că cineva trage cu putere de uşa din placaj. Aceasta din urmă a fost smulsă imediat, iar partea vătămată s-a speriat şi nu a mai putut – din cauza tremuratului – să  încuie uşa principală.

Pe geamurile cu care era prevăzută această uşă, a observat că sunt două persoane afară, care împing uşa. Partea vătămată le-a strigat „nu mă omorâţi”, încercând să împingă şi ea uşa pentru a o putea încuia. Nu a reuşit acest lucru şi uşa s-a deschis înspre interior, partea vătămată căzând pe spate, pe holul casei.

A arătat că imediat cele două persoane au început s-o lovească, realizând că este tăiată cu ceva. Nu şi-a  mai dat seama ce s-a întâmplat, pentru că şi-a pierdut cunoştinţa.

A menţionat că nici atunci când forţau uşa şi nici atunci când au lovit-o, cei doi agresori nu spuneau nimic.

În momentul în care s-a trezit era căzută în acelaşi loc, fiind plină de sânge pe faţă şi pe mâini. Observând că uşa locuinţei este deschisă, s-a ridicat repede şi a încuiat-o, reintrând în prima cameră. Atunci a auzit din nou apăsându-se clanţa uşii, iar la puţin timp a văzut pe şoseaua din faţa ferestrei trecând un băiat tânăr, de etnie rromă, pe care l-a recunoscut ca fiind „de-a lui Tercuţa”.

A mai aşteptat şi apoi s-a dus la fereastra din cea de a doua cameră, fereastră care vedea spre şosea, spre E60, şoseaua fiind la aproximativ 3 m de fereastră. A deschis fereastra şi a început să fluture o năframă la fereastră, în speranţa că vreun şofer se va opri şi astfel va putea fi salvată.

A declarat că nu a avut curajul să strige, gândindu-se că agresorii ar putea fi încă prin preajmă. Nu a oprit însă nici o maşină, astfel încât partea vătămată a mai stat cca. 2 ore în casă, menţionând că a suferit cumplit din cauza durerilor provocate de răni. În jurul orei 04,00, a hotărât să iasă din casă, a ieşit pe poartă şi a traversat şoseaua, până la vecina ei martora B. M., care a apelat serviciul de urgenţă 112.

În legătură cu spaţiul prin care agresorii ar fi pătruns în curte, partea vătămată a arătat că aceştia au venit cel mai probabil prin partea din spate a curţii, pentru că din acea direcţie i-a auzit venind în momentul imediat anterior spargerii uşii.

A declarat că poarta principală era luminată, fiind chiar la marginea şoselei.

Partea vătămată a mai menţionat că avea în curte o căţea cu un pui, nu a auzit-o lătrând, dar ulterior puiul a fost găsit mort şi mâncat parţial. Atunci şi-a amintit că în momentul în care a ieşit pentru a aduce în casă găleata, a văzut căţeaua în apropierea scărilor şi şi-a  dat seama că mănâncă ceva.  S-a gândit că agresorii au omorât şi tăiat căţelul şi i l-au dat căţelei să-l mănânce, pentru a nu lătra.

Partea vătămată F. E. a menţionat că nu a constatat lipsa din casă sau din curte a vreunui bun sau a banilor. Ulterior, şi-a amintit că de fapt, noaptea recunoscuse pe unul din agresori, ca fiind „un ţigan de al lui Tercuţa”.

Notăm că mama numitului C. T. se numeşte T.

A fost audiată – în calitate de martor – numita B. M., vecina la care a fugit prima dată partea vătămată în noaptea respectivă.

Aceasta a arătat că F. E. a bătut la uşa casei ei în jurul orei 04,30, observând că este plină de sânge pe faţă şi având la ochiul stâng un prosop; i-a spus că în acea noapte intraseră peste ea „doi ţigani care au bătut-o şi i-au scos un ochi”. I-a mai zis că-i cunoaşte din vedere pe cei doi agresori, însă nu le ştie numele. Martora B. M. a menţionat că ulterior identificării autorilor, s-a speriat atât de tare, încât de atunci nu mai doarme la ea acasă, în fiecare seară mergând să doarmă la rudele ei în Sighişoara.

La data de 09.06.2008 C. P. a fost audiat în faza actelor premergătoare, arătând că în ziua de 08.06.2008, în jurul orelor 15,30-16,00 a plecat cu părinţii lui din localitatea Comana, jud. Braşov, deplasându-se în localitatea Vânători, jud. Mureş la concubinul surorii sale C. T., unde au ajuns în jurul orelor 17,00. După aproximativ o oră părinţii lui s-au întors în localitatea Comana.

Împreună cu C. T. au plecat în sat, unde acuzatul a vândut un telefon mobil unui necunoscut contra sumei de 20 lei, iar din banii obţinuţi şi cu încă 10 lei pe care îi avea Traian au cumpărat băuturi alcoolice, 3 sau 4 sticle de plastic cu bere şi o sticlă de lichior.

În jurul orelor 20,30 s-au deplasat la locuinţa verişoarelor lui C. T. unde au consumat băuturile alcoolice achiziţionate, după care mai târziu s-au întors la domiciliul lui C. T.

În urma discuţiilor purtate cu C. T., acesta i-a spus că ştie o femeie din sat care are bani mulţi şi i-a propus să meargă „peste ea”. Au luat două cuţite din casă şi au plecat spre centrul comunei Vânători, la femeia despre care ştiau că are bani, cu scopul de a intra peste ea şi a-i lua banii. 

După ce au ajuns la casa unde locuia femeia, au sărit gardul şi au intrat în curtea părţii vătămate, ajungând până la uşa locuinţei. Au forţat uşa, iar când au intrat s-au trezit faţă în faţă cu partea vătămată. Au scos ambii cuţitele, au imobilizat-o şi, punându-i cuţitul la gât, i-au cerut să le dea bani. La refuzul părţii vătămate, au trântit-o pe jos, începând s-o lovească ambii cu picioarele, dar şi cu cuţitele. C. P. a propus apoi să caute bani prin casă, dar întrucât Traian era plin de sânge de la victimă, cei doi s-au speriat şi au hotărât să fugă de acolo.  Pe drum au aruncat cuţitele şi la un izvor s-au oprit şi s-au spălat de sânge.

La data de 24.10.2012 acuzatul C. P. a fost audiat în calitate de învinuit, arătând că-şi menţine declaraţia dată în faza actelor premergătoare, prin care a recunoscut comiterea faptelor. Astfel, acesta a arătat că la data de 08.06.2008, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu C. T., s-a deplasat către centrul comunei Vânători, unde a vândut un telefon mobil unei persoane necunoscute. La C. T. acasă, acesta i-a spus că în sat este o femeie care ar avea rachiu de cazan, însă nu mai poate preciza dacă acesta i-a spus că partea vătămată ar avea bani în casă.

Acuzatul a declarat că avea asupra sa un cuţit, întrucât împreună cu C. T. fugise anterior după nişte cetăţeni de etnie rromă. De la C. T., au plecat către centrul comunei Vânători, însă datorită orei înaintate, nu au mai găsit nici un bar deschis. Cei doi au luat hotărârea să meargă către casa părţii vătămate, pentru a cumpăra alcool.

Deşi în faza actelor premergătoare C. P. a recunoscut că în momentul în care au deschis prima uşă, au tăbărât amândoi asupra părţii vătămate, trântind-o la podea, recunoscând totodată că a tăiat-o la mână şi a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată, cu ocazia audierii în calitate de învinuit, la data de 24.10.2012,  acesta nu a mai recunoscut acest lucru, ci doar faptul că în momentul în care au pătruns în casă, au trântit partea vătămată la pământ, după care, C. T. ar fi strigat „hai să fugim, că am dat de belele”. Aceştia au fugit fără a folosi cuţitele pe care le aveau asupra lor şi fără a folosi violenţa. Acuzatul a motivat această schimbare a declaraţiei, prin faptul că, fiind foarte întuneric şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, nu a văzut ca numitul C. T. să fi lovit partea vătămată cu cuţitul.

În cauză a mai fost audiat în calitate de martor şi numitul C. T., care la termenul de judecată din 22.11.2013 a menţionat că nu mai ţine minte cele întâmplate şi că îşi menţine declaraţiile date în prezenta cauză.

În declaraţiile anterioare date C. T. a arătat că, în data de 08.06.2008 C. P. – fratele concubinei sale -  a venit la el acasă, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 23,00. Întrucât li s-a terminat băutura, au hotărât să meargă în sat pentru a face rost de asemenea băuturi. Trecând pe lângă casa părţii vătămate, C. T. i-a propus acuzatului C. P. să sară gardul şi să fure de la ea nişte vin. T. cunoştea faptul că partea vătămată avea vin, pentru că o mai ajutase pe această prin gospodărie şi primea de la ea băutură.

A declarat că iniţial au sărit gardul prin spatele casei, dar, din cauza şurii, nu au putut pătrunde în curte. Au ieşit la drum şi au sărit peste poarta de intrare, lângă zidul casei. Au găsit un flacon cu 2 l cu vin într-o cămăruţă de lângă intrare şi au început să bea acolo, P. propunându-i să intre în casă şi să-i ia femeii banii.

C. T. a acceptat şi cei doi au început să împingă uşa de intrare în locuinţă, aceasta fiind încuiată. Au reuşit s-o deschidă şi atunci au observat că partea vătămată era în spatele uşii, împingând şi ea de uşă pentru a-i împiedica să intre.

Odată pătrunşi în locuinţă, P. a scos din buzunar un cuţit, T. făcând şi el acelaşi lucru, după care au început s-o lovească pe partea vătămată cu cuţitele.

C. T. a arătat că  el a lovit-o o singură dată cu cuţitul, probabil în palmă, după care a lovit-o cu piciorul şi cu pumnul, nu mai reţine în ce zone ale corpului. În acest timp, P. o lovea în continuare atât cu cuţitul, dar şi cu pumnii şi picioarele.

A menţionat că femeia a căzut în spaţiul din spatele uşii, dar că văzând-o plină de sânge şi fiind sânge şi pe el, T. i-a spus celuilalt să fugă, P. cerându-i să mai rămână să caute bani. C. T. a plecat însă de acolo, menţionând că după câţiva metri l-a observat şi pe P. venind după el. Cei doi s-au deplasat la un izvor unde s-au spălat de sânge, după care s-au dus acasă la C. T.

C. T. a mai arătat că înainte de a ajunge la izvor, P. a aruncat cuţitul într-o grădină a numitului M. În ceea ce priveşte cuţitul său a declarat că a plecat cu el din casa părţii vătămate dar nu mai ştie ce a făcut cu el, probabil l-a pierdut. A afirmat că era vorba de un cuţit tip briceag, a cărui lamă se închide.

La data de 09.06.2008, C. P. a condus organele de poliţie până în locul în care arătase că a aruncat cuţitul folosit la comiterea faptelor. Acesta se afla în grădina numitului M. D. din xxx. Cuţitul a fost ridicat pe bază de proces verbal, stabilindu-se că avea dimensiunile: 19 cm lungimea lamei, 3 cm lăţimea maximă şi 11 cm lungimea mânerului.

În cauză, au fost efectuate două rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică de natură dactiloscopică, verificându-se urmele papilare identificate la faţa locului. În acest context, în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.164.401 din 23.06.2008, s-a stabilit că urma papilară ridicată de pe geamul uşii de acces în locuinţă a fost creată de impresiunea papilară a degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului C. P., iar cele două fragmente de urme papilare ridicate de pe rama interioară a uşii de acces în locuinţă au fost create de impresiunea papilară a degetelor inelar şi mic de la mâna dreaptă a numitului C. T. - raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.164.387 din 23.06.2008.

Partea vătămată F. E. a fost examinată de către medicul legist din cadrul I.M.L. Tg.Mureş, ocazie cu care au fost identificate 8 plăgi tăiate la nivelul feţei, cervical, dar şi la nivelul braţelor drept şi stâng. Au mai fost identificate hematoame la nivelul ochiului stâng şi plăgi contuze la nivelul picioarelor sau al mâinilor. S-a arătat că plăgile tăiate s-au putut produce prin corp tăietor-înţepător de tipul cuţitului iar celelalte cu corp dur, iar aspectele constatate sunt descrise în raportul medico legale de constatare nr.1954/13.06.2008.

La data de 24.07.2008 partea vătămată a fost reexaminată, întocmindu-se raportul de expertiză medico-legală nr.2532/29.07.2008, în care s-a stabilit că partea vătămată prezintă sechele după traumatism ocular stâng cu anoftalmie ochi stâng. S-a apreciat că pentru vindecare necesită 45-50 zile de îngrijiri medicale, victima prezentând însă infirmitate fizică permanentă, ca urmare a operaţiunii de eviscerare a globului ocular stg. S-a mai arătat că leziunea traumatică descrisă pe regiunea cervicală stg., produsă prin lovire directă cu corp tăietor-înţepător a reprezentat atingerea unei zone vitale.

În drept, fapta inculpatului minor C. P., care în noaptea de 08/09 iunie 2008:

a.) a aplicat – în vederea săvârşirii şi apoi a ascunderii unei tâlhării – mai multe lovituri cu cuţitul, cu pumnii şi cu picioarele părţii vătămate F. E., cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care însă nu s-a produs, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, rămasă în forma tentativei, prevăzută şi pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit. d Cod penal,

b.) a încercat să sustragă bani - împreună cu numitul C. T. - din locuinţa părţii vătămate F. E., pe timp de noapte şi prin agresarea acesteia, inclusiv cu un cuţit cu care venise, nereuşind să găsească banii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, rămasă în forma tentativei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2 ind. 1 lit. a, b, c Cod penal,

c.) a pătruns, împreună cu numitul C. T., fără drept, înarmat cu un cuţit şi pe timp de noapte, în curtea părţii vătămate F. E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de art.192 alin.1, 2 Cod penal.

Pornind de la data comiterii infracţiunilor şi anume noaptea de 08/09 iunie 2008, raportat la data naşterii inculpatului C. P., respectiv 24 februarie 1991, faţă de inculpat sunt aplicabile prevederile art.99 şi următoarele din Cod penal, în condiţiile în care acuzatul la momentul săvârşirii infracţiunilor avea vârsta de sub 18 ani.

De asemenea, prima instanţă a mai remarcat că inculpatul a comis infracţiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, adică în condiţiile concursului real eterogen de infracţiuni, reglementat de prevederile art.33 lit.a Cod penal şi prin urmare, în privinţa situaţiei juridice a acestuia sunt aplicabile dispoziţiile legale arătate.

La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, pentru faptele penale reţinute, instanţa a urmărit criteriile prevăzute de art.72 Cod penal şi anume:

- gradul de pericol social concret al infracţiunilor, concretizat în împrejurări care compun conţinutul constitutiv al infracţiunilor de omor deosebit de grav, rămasă în forma tentativei, tâlhărie rămasă în forma tentativei şi violare de domiciliu dar şi extrinseci acestora, cum sunt, în esenţă: acţiunea susţinută a inculpatului în realizarea rezultatului, locul săvârşirii acţiunii infracţionale, urmările cauzate, toate imprimând activităţii infracţionale un grad ridicat de pericol social.

Periculozitatea faptelor săvârşite de inculpat mai este subliniată şi de minuţiozitatea cu acestea au fost pregătite şi, în final, executate. Nu lipsită de relevanţă este şi împrejurarea că inculpatul, pentru a se asigura de reuşita activităţii sale infracţionale şi de a surprinde victima cât mai nepregătită, a procedat - împreună cu numitul C. T. – la omorârea şi tăierea unui căţel şi aruncarea leşului în faţa câinelui, care păzea gospodăria părţii vătămate, tocmai pentru ca acesta să fie „ocupat” şi să nu latre, eliminând astfel şi aceea minimă rezistenţă care putea să oprească activitatea lor şi care reprezenta un obstacol în ducerea la îndeplinire a intenţiilor sale.

- atitudinea inculpatului faţă de valorile umane fundamentale subiective care, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, nu a ezitat să adopte o conduită extrem de violentă faţă de partea vătămată, în propria locuinţă a acesteia, pe timp de noapte, folosindu-se în acest sens de propriile forţe, precum şi de un corp contondent. În aceeaşi ordine de idei, nu lipsit de relevanţă este şi împrejurarea că partea vătămată era o persoană în vârstă de sex feminin care locuia singură, iar în momentul desfăşurării ilicitului penal, a fost lipsită de orice apărare faţă de activitatea ilicită agresivă iniţiată şi desfăşurată împotriva ei de acuzat, ceea ce denotă un dispreţ total şi profund faţă de valorile umane. 

Într-o societate civilizată un asemenea comportament agresiv nu este compatibil cu normele de convieţuire şi nu trebuie, sub nicio formă, ca tratamentul penal aplicat să creeze inculpatului impresia că asemenea fapte sunt tolerate, ci din contră inculpatul, care deşi era minor la acel moment, trebuie să conştientizeze şi să înţeleagă pe deplin consecinţele unei asemenea activităţii agresive şi în viitor să adopte o conduită care să îl ţină departe, în orice conjunctură, de orice ilicit penal;

- dispoziţiile părţii generale a Codului penal, raportat şi la prevederile art.33 lit. a Cod penal, conţinutul referatului de evaluare întocmit în cauză;

- circumstanţele personale ale  inculpatului, care este adevărat că la momentul comiterii faptelor se afla la prima confruntare cu legea penală, însă, în prezent, este condamnat şi execută o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea unei alte infracţiuni, de asemenea comisă cu violenţă, pe teritoriul unui stat străin, fiind încarcerat în Polonia.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, instanţa a considerat că:

a.) o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, rămasă în forma tentativei, prevăzută şi pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art.99 şi următoarele din Cod penal,

b.) o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, rămasă în forma tentativei, prevăzută şi pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2 ind 1. lit. a, b, c Cod penal, cu aplicarea art.99 şi următoarele din Cod penal şi

c.) o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art.192 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 şi următoarele din Cod penal,

stabilite în sarcina inculpatului minor C. P., vor reprezenta tratamente penale juste, în contextul dat, realizându-se totodată şi scopul sancţiunii penale înserat în economia art.52 Cod penal, fiind respectat şi principiul proporţionalităţii directe, referitor la gravitatea faptelor penale oglindită în cuantumul pedepselor stabilite.

Cât priveşte sporul de contopire acordat, instanţa a considerat că acesta reprezintă un echivalent suficient al pedepselor care nu se mai execută ca şi efect al reţinerii situaţiei pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului real eterogen de infracţiuni - întrucât, pe de o parte, nu trebuie creată inculpatului senzaţia de impunitate faţă de celelalte pedepse la care a fost condamnat, dar pe care nu le va mai executa ca urmare a contopirii acestora în pedeapsa cea mai grea, iar pe de altă parte, acuzatul a demonstrat o perseverenţă  infracţională, prin aceea că a comis trei infracţiuni şi inculpatul trebuie să înţeleagă pe deplin consecinţele de ordin juridic, ale angajării sale în câmpul infracţional.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.P.

În motivarea apelului, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Tribunalului Mureş sub aspectul individualizării sancţiunii care i-a fost aplicată, considerând că pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare este prea grea în raport cu gravitatea infracţiunilor comise, persoana inculpatului şi gradul său de contribuţie la săvârşirea acestor infracţiuni.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 8125/102/2012 al Tribunalului Mureş, a motivelor invocate, a concluziilor apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

Constatăm, pentru început că este la adăpost de orice critică hotărârea primei instanţe, în ceea ce priveşte analiza detaliată a probelor, constatarea vinovăţiei inculpatului pentru săvârşirea celor trei infracţiuni deduse judecăţii; deducerea duratei arestării preventive; aplicarea dispoziţiilor art. 7, art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008; constatările privind situaţia inculpatului arestat pe teritoriul Poloniei şi absenţa acţiunii civile în procesul penal.

Cu toate acestea, apelul promovat în cauză de către inculpatul C. P. împotriva sentinţei Tribunalului Mureş este fondat şi aspecte legate cu prioritate de intervenţia legii penale mai favorabile determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a  C. pr. Pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele desfiinţării în parte a hotărârii penale apelate şi rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:

În urma reexaminării materialului probator administrat în cauză, în acord cu instanţa de prim grad, constatăm şi noi că în noaptea de 8/9 iunie 2008, inculpatul C. P. a aplicat – în vederea săvârşirii şi apoi a ascunderii unei tâlhării – mai multe lovituri cu cuţitul, cu pumnii şi cu picioarele persoanei vătămate F. E., cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care însă nu s-a produs.

La aceeaşi noapte, inculpatul a pătruns, împreună cu numitul C. T., fără drept, înarmat cu un cuţit şi pe timp de noapte, în locuinţa persoanei vătămate F. E., de unde au încercat să sustragă bani, prin agresarea fizică  a victimei, inclusiv cu un cuţit cu care veniseră. Nu au reuşit să găsească bani, dar prin agresiunile exercitate împotriva victimei, acesteia i-au fost cauzate leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale şi o infirmitate permanentă.

În acest context, există atât fapta de omor săvârşită pentru a înlesni comiterea altei infracţiuni, respectiv a infracţiunii de tâlhărie, rămasă în forma de tentativă, cât şi tentativa la infracţiunea de tâlhărie calificată comisă în timpul nopţii, prin violare de domiciliu şi care a cauzat victimei o vătămare corporală; faptele au fost comise de inculpatul C. P. şi au fost săvârşite cu forma de vinovăţie specifică, a intenţiei directe.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor şi tratamentul sancţionator al inculpatului minor, intrarea în vigoare a noului Cod penal pe durata procedurilor în apel atrage următoarele observaţii:

a) Cauza de agravare a omorului, cuprinsă în art. 176 lit. d C. pen. din 1969 (omorul comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării), reţinută în sarcina inculpatului, este preluată de cauza de calificare a omorului conţinută de art. 189 lit. d C. pen. (omorul săvârşit pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni). Pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru săvârşirea omorului în aceste împrejurări este identică cu cea prevăzută de art. 176 C. pen. din 1969.

Tâlhăria calificată săvârşită prin folosirea unei arme, în timpul nopţii şi într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia îşi are corespondentul în actualul Cod penal, în art. 234 alin. 1 lit. a, d şi f C. pen., iar cauzarea unei vătămări corporale victimei constituie motiv de calificare a tâlhăriei prevăzut de art. 234 alin. 3 C. pen., pedeapsa pentru tâlhăria calificată fiind în noua lege închisoare de la 5 la 12 ani, inferioară faţă de limitele speciale ale închisorii de la 7 la 20 de ani prevăzute de art. 211 alin. 2 ind. 1 C. pen. din 1969.

În acelaşi timp, tâlhăria incriminată de art. 234 alin. 1 lit. f C. pen., chiar dacă a rămas doar în formă de tentativă, absoarbe violarea de domiciliu, iar săvârşirea faptei de două persoane împreună nu mai constituie cauză de calificare a tâlhăriei în actuala reglementare.

Totodată, în prezenta cauză, la data faptelor inculpatul C. P. era minor. Dispoziţiile privind minoritatea cuprinse în noul Cod penal sunt mai favorabile decât cele conţinute de Codul penal din 1969, deoarece pentru infracţiunile săvârşite de minori singurele sancţiuni aplicabile sunt măsurile educative, iar natura şi regimul de executare al acestora se axează în principal pe reinserţia socială a minorului.

În aceste circumstanţe, prin încheierea de şedinţă din 14 marie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează:

-din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.1, art.176 alin.1 lit.d Cod penal din 1969, art.99 şi urm.  Cod penal din 1969 în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art.188, art.189 alin.1 lit. d Cod penal, art.113 şi urm. Cod penal  şi art.5 Cod penal,

-din tentativa la tâlhărie, prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal din 1969 şi infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1,2  cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal din 1969 în tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 raportat la art.233, art. 234 alin.1 lit. a,d,f, alin.3 Cod penal cu reţinerea art.113 şi urm. Cod penal şi art.5 Cod penal.

b) În rejudecare, la alegerea naturii şi determinarea duratei măsurii educative aplicabile inculpatului, am avut în vedere condiţiile prevăzute de art. 114 alin. 2 lit. b C. pen.  şi am ţinut seama de criteriile prescrise de art. 74 C. pen., precum şi de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

În acest sens, observăm mai întâi că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile de omor calificat şi tâlhărie calificată (în sensul dat noţiunii de pedeapsă prevăzută de lege de art. 187 C. pen.), este închisoare de 7 ani sau mai mare. Apoi, remarcăm că infracţiunile săvârşite de inculpat prezintă o gravitate deosebită din cauza circumstanţelor de loc şi de timp în care au fost comise, împrejurărilor concrete ale săvârşirii lor, astfel cum corect le-a surprins prima instanţă, gravitatea urmărilor pricinuite, contribuţia decisivă a inculpatului la comiterea activităţii infracţionale, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunilor şi gradul redus de educaţie a acestuia.

În considerarea acestor idei, vom aplica inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 4 ani şi 6 luni, măsură care răspunde principiului proporţionalităţii şi satisface în concret nevoile reinserţiei sociale, această instanţă neidentificând nici un motiv pentru aplicarea unei măsuri educative de o natură şi cu un conţinut mai uşoare.

Impunerea măsurii educative a internării într-un centru de detenţie într-o durată mai redusă decât minimul prevăzut de art. 125 alin. 2 teza a II-a C pen. este justificată în cauză de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac. Este adevărat că prin natura, regimul de executare şi finalităţile măsurilor educative, acestea sunt de plano mai favorabile decât pedepsele. În acelaşi timp, însă, nu se poate ignora faptul că atât măsurile educative ale internării într-un centru educativ şi internării într-un centru de detenţie, cât şi pedeapsa închisorii implică o componentă comună –privarea de libertate a persoanei vizate. Atunci când hotărârea de condamnare a fost pronunţată sub imperiul Codului penal din 1969 şi acea hotărâre a fost atacată numai de către inculpatul minor la data faptelor, cum este cazul în speţă, exigenţele neagravării situaţiei în propria cale de atac reclamă acordarea unei importanţe particulare acestei componente, neputând fi ignorată durata privării de libertate la care s-a oprit instanţa de prim grad şi care nu poate fi majorată în propriul apel. În plus, nu sunt lipsite de relevanţă nici dispoziţiile art. 21 alin. 1 din legea nr. 187/2012 potrivit cărora pedeapsa închisorii executabilă aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. Dacă inculpatul C. P. nu ar fi promovat apel împotriva sentinţei penale nr. 158/22 noiembrie 2013, aceste prevederi îi erau aplicabile şi pedeapsa închisorii era înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 4 ani şi 6 luni închisoare. Or, promovarea apelului nu poate să îl aducă pe inculpat într-o situaţie mai grea decât aceea de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi exercitat această cale de atac.

c) În temeiul art. 114 C. pen., minorului care a săvârşit o infracţiune i se pot aplica doar măsuri educative, nu şi pedepse, iar potrivit art. 133 C. pen., măsurile educative nu atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi. În lumina acestor dispoziţii, minorului care a săvârşit o infracţiune nu i se pot impune pedepse accesorii şi complementare. Astfel, în rejudecare, vom înlătura din hotărârea atacată dispoziţiile privind aplicarea pedepsei accesorii şi obligarea inculpatului la plata onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu.

d) Exceptând dispoziţiile exprese cuprinse în Legea nr. 255/2013, normele procesual penale sunt de imediată aplicate. În legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu există dispoziţii tranzitorii referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare.

Conform art. 274 alin. 1 C. pr. pen., „în caz de …, condamnare…., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu…”. În aplicarea acestor prevederi, în rejudecare, vom înlătura din hotărârea apelată obligarea inculpatului la plata sumelor de 200 lei şi 200 lei, reprezentând onorariile avocaţilor care i s-au desemnat din oficiu, inculpatul rămânând totuşi obligat, potrivit art. 274 alin. 1 şi 2 C. pr. pen., să suporte celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad, în cuantum de 2.000 lei, sumă care acoperă suportul tehnic şi de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale şi procedurale necesare cauzei.

Domenii speta

Spete similare