Obligaţie de a face

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD Operator 2826

DOSAR NR.992/246/2013

SENTINŢA CIVILĂ NR.892/2013

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2013

Judecător :

Grefier:

S-a luat în examinare, acţiunea civilă formulată de reclamantul M A  în contradictoriu cu pârâtul  V N pentru obligaţie de a face.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat L I cu împuternicire avocaţială nr…. (fila 4), lipsă  fiind reclamantul şi pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză conform  art.117 alin.1 şi art.94 pct.1 lit. j din Noul Cod proc.civ. De asemenea, se constată că cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.146/1997 şi art.3 alin.2 teza a II-a din O.G. nr.32/1995.

La interpelarea instanţei, reprezentantul reclamantului, avocat L I estimează durata de soluţionare a cererii la un termen.

Instanţa, având în vedere obiectul cauzei, în temeiul art.238 alin.1 din Noul Cod proc.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.

Având cuvântul, reprezentantul reclamantului, avocat L I, susţine acţiunea astfel cum a fost formulată şi învederează faptul că pârâtul nu s-a opus admiterii acţiunii.

Instanţa, din oficiu, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.

Având cuvântul, reprezentantul reclamantului, avocat L I, susţine că este dovedită calitatea procesual pasivă a pârâtului prin acte de stare civilă şi anexa 24. Solicită interogatoriul pârâtului pentru a dovedi că reclamantul este moştenitorul legal şi încuviinţarea probei cu martori.

La interpelarea instanţei, reprezentantul reclamantului, avocat L I, arată că nu solicită completarea acţiunii cu un alt capăt de cerere.

Instanţa, în temeiul art. 248 alin.1 Noul Cod proc.civ., având în vedere că obiectul acestei cauze este pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, constată că nu se impune a se uni excepţia cu fondul pentru a fi administrate probe şi reţine cauza pentru a soluţiona cu prioritate excepţia invocată.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.03.2013, reclamantul M A domiciliat în …, CNP …, în contradictoriu cu pârâtul V N domiciliat în … a solicitat  ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate  că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în extravilanul comunei …, pe titlu de cumpărare asupra suprafeţei de 0,58 ha teren arabil situat în tarla 181, parcela 881/87 din titlul de proprietate nr…., în baza actului intitulat „Contract de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 25.01.2013 cu pârâtul; hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare; să se  dispună înscrierea dreptului de proprietate în CF după rămânerea definitivă a sentinţei; cu cheltuieli de judecată dacă pârâtul se opune admiterii acţiunii.

În fapt, a arătat că la data de 25.01.2012 a cumpărat de la pârâtul V N terenul situat în extravilanul comunei …, în suprafaţă totală de 0,58 ha prin actul numit „Contract de vânzare-cumpărare” încheiat sub semnătură privată. Prin acest act pârâtul se obligă, în schimbul sumei de 1500 lei, plătiţi integral, să transmită dreptul de proprietate asupra terenului urmând să se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

În continuare, reclamantul susţine că deşi a solicitat pârâtului să se prezinte la notar în vederea întabulării, acesta a avut diferite probleme.

Pârâtul este unicul moştenitor în calitate de fiu după autorul din titlul de proprietate nr…..

În drept a invocat prevederile  art.111, art.112 şi urm Cod proc.civ. art.5 alin.2 Titlul X din Legea nr.247/2005, art.969 şi urm., art.1294 şi urm., art.1073 şi urm., art.1077 şi urm., art.1837 şi urm., art.1846 şi urm. Cod civ., coroborate cu prevederile art.102-189 din Legea nr.71/2011, dispoziţii tranzitorii de punere în aplicare a  cărţii V din Noul Cod Civil, art.1669 Cod civil.

În probaţiune, reclamantul a anexat cererii următoarele înscrisuri: înscris sub semnătură privată intitulat „Convenţie” din data de 25.01.2013 (fila 5), titlul de proprietate nr…. (fila 6), certificat de deces seria…, nr…. (fila 7), certificat de deces seria …, nr…. (fila 8), certificat de naştere nr…. (fila 9), act de identitate al pârâtului (filele 10, 11), certificat de naştere nr…. (fila 11), act de identitate seria …, nr.7… (fila 12), certificat de atestare fiscală nr…. (fila 13).

Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 198 lei, potrivit chitanţei seria …, nr…. din data de 04.04.2013 (fila 20) precum şi cu timbru judiciar în valoare de 3 lei potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.146/1997 şi art.3 alin.2 teza a II-a din O.G. nr.32/1995.

Deşi a fost legal citat, pârâtul nu s-a prezentat şi nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Convenţie” din data de 25.01.2013 (fila 5) este încheiat între pârâtul V N în calitate de promitent-vânzător şi reclamantul M A în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect suprafaţa de 0,58 ha teren arabil situat în extravilanul localităţii …, tarla 181, parcela 881/87, pentru suma de 1500 lei.

Imobilul care face obiectul înscrisului sub semnătură privată, este înscris în titlul de proprietate nr…., cod … (fila 6),  eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din Judeţul Arad, pentru numitul V I decedat  în data de 23.01.2004, potrivit certificatului de deces seria …, nr…. (fila 7).

Astfel cum rezultă din certificatul nr…. eliberat de BCPI Ineu (fila 21), imobilul menţionat nu este înregistrat în cartea funciară.

Reclamantul susţine că pârâtul V N este moştenitor în calitate de fiu al defunctului V I.

În drept, potrivit art.106 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36 din 12 mai 1995 şi art.118 din Noul Cod de procedură civilă succesiunea poate fi dezbătută de către notarul public sau instanţa de judecată.

Întrucât, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei probe din care să rezulte că succesiunea după defunctul V I a fost dezbătută la notarul public sau de către instanţa de judecată, şi nici nu a formulat în prezenta cauză un capăt distinct de cerere prin care să solicite dezbaterea succesiunii defunctului pe calea unei acţiuni oblice, instanţa nu poate reţine calitatea pârâtului de moştenitor al defunctului.

În consecinţă, instanţa constată că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul Vesa Nicolae este proprietarul imobilului cu privire la care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată menţionat.

Din dispoziţiile art.6 alin.2 şi 3 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, art.3, 4 şi art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 se desprinde regula că pentru actul juridic civil se aplică legea în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privinţa condiţiilor de validitate şi, pe cale de consecinţă a nulităţii, ci şi pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după intrarea în vigoare a unei noi legi), pentru executarea obligaţiilor asumate de părţi, pentru încetarea actului juridic. Având în vedere aceste prevederi legale, întrucât înscrisul sub semnătură privată intitulat „Convenţie” este încheiat în data de 25.01.2013, instanţa constată că prevederile Codului civil din 2009 sunt aplicabile în prezenta cauză.

Potrivit art.1279 alin.3 Cod civil din 2009, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Această dispoziţie legală are caracter general, în sensul că are vocaţia să se aplice promisiunii de a încheia orice contract, mai puţin în cazul promisiunii de a se încheia un contract real, precum şi în cazurile în care printr-o dispoziţie legală se prevede altfel.

Există însă şi o aplicaţie particulară, anume art. 1669 alin.1 Cod civil din 2009, în temeiul căruia, când una din părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.

Art. 1669 alin.1 din Noul Cod civil reglementează posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de contract în cazul promisiunii bilaterale de vânzare şi al promisiunii unilaterale de vânzare sau, după caz, de cumpărare, în măsura în care una dintre părţi refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, iar toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.

Din reglementările legale enunţate rezultă că, pentru admisibilitatea unei atare acţiuni, trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii, şi anume, să existe un antecontract valabil încheiat; antecontractul să fie dovedit potrivit dreptului comun; una din părţi să refuze autentificarea actului; reclamantul să-şi fi îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontract; promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului, iar promitentul cumpărător să nu fie incapabil a dobândi acel bun la data pronunţării sentinţei.

Astfel, în ipoteza refuzului promitentului-vânzător de a încheia contractul în formă autentică, promitentul-cumpărător poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Însă, întrucât această hotărâre are caracter constitutiv de drepturi, condiţia esenţială pentru pronunţarea ei este ca, la momentul judecăţii, promitentul vânzător să fie proprietar asupra bunului care face obiectul promisiunii.

Chiar dacă reclamantul nu a prezentat probe din care să rezulte că pârâtul este proprietarul imobilelor cu privire la care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, instanţa reţine că înscrisul reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, respectiv un antecontract valabil încheiat.

Astfel, există posibilitatea legală pentru părţi ca orice contract să fie precedat de o promisiune de a contracta, iar faptul că promisiunea priveşte lucruri care, la momentul încheierii convenţiei, nu s-ar afla în patrimoniul promitentului, nu constituie motiv pentru a se constata nulitatea ei.

 Nu există nici o dispoziţie legală care să prevadă că promisiunea de vânzare a unui bun imobil, făcută de un neproprietar nu ar fi valabilă. Această soluţie îşi are raţiunea în faptul că persoana neproprietară are posibilitatea să dobândească proprietatea bunului oferit spre vânzare, de la adevăratul proprietar, iar apoi să fie în măsură a perfecta vânzarea.

Astfel, instanţa constată că antecontractul de vânzare-cumpărare are ca obiect o obligaţie de a face, de a încheia în viitor un contract autentic de vânzare-cumpărare, susceptibil de a transfera proprietatea de la vânzător la cumpărător.  Instanţa poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, doar dacă se face dovada că imobilul se găseşte în patrimoniul vânzătorului la momentul judecăţii şi nu există alte impedimente legale.

Întrucât reclamantul este cel care declanşează procedura judiciară, lui îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea lui procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului. Această obligaţie îşi are temeiul în art.194 Noul Cod proc.civ, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente obiectul precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia reclamantului.

Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi, a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie, reclamantul justifică îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea împotriva pârâtului.

Acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare se poate opune doar adevăratului proprietar, consecinţa fiind că numai acesta poate avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune cu un astfel de obiect. Cum reclamantul nu a prezentat probe cu privire la calitatea de moştenitor a pârâtului, respectiv nu a dovedit că pârâtul este proprietarul imobilului la momentul judecăţii, instanţa constată că reclamantul nu a justificat legitimarea procesuală pasivă a lui V N, chemat în judecată în calitate de pârât.

Pentru considerentele arătate, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului V N şi, în consecinţă, va respinge acţiunea formulată de reclamantul M A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului V N şi, în consecinţă,

Respinge acţiunea formulată de reclamantul M A domiciliat în …, în contradictoriu cu pârâtul V N domiciliat în ….

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

În caz de exercitare a căii de atac, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.06.2013.

Preşedinte Grefier

Red/Tehnored/

4 ex./2 com.

Se comunică:

-reclamantului: M A domiciliat în …

-pârâtului: V N domiciliat în …

Domenii speta

Spete similare