Procedura insolvenţei. Acţiune în anularea transferului patrimonial fraudulos. Termenul pentru introducerea acţiunii. Tardivitate

Procedura insolvenţei. Acţiune în anularea transferului patrimonial fraudulos. Termenul pentru introducerea acţiunii. Tardivitate

Legea nr. 85/2006: art. 79 – art. 84

Potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorului, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale la care se referă art. 79 şi art. 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Termenele pentru introducerea acţiunii în anularea transferurilor frauduloase sunt termene de decădere din exerciţiul dreptului în sens procesual. Primul termen are ca punct de pornire data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 şi are durata de un an, iar al doilea termen, extensiv şi maximal, are ca punct de pornire data deschiderii procedurii insolvenţei asupra debitoarei şi are durata de 16 luni.

Aceste termene nu sunt susceptibile de întrerupere, pentru motive care privesc împiedicarea titularului acţiunii de a introduce o astfel de acţiune, din motive subiective sau obiective. Prin urmare, nici nedepunerea actelor debitorului la dispoziţia practicianului în insolvenţă, nu este prevăzută de lege ca fiind o cauză de împiedicare a introducerii acţiunii şi care să aibă efectul deplasării momentului debutului termenului de exercitare a dreptului la acţiune.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,

Decizia civilă nr. 1732/R din 21 noiembrie 2013, dr. M.B.

Prin sentinţa comercială nr. 1402/27.06.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 563/30/2011/a3, s-a admis acţiunea formulată de SCP M. SPRL Timişoara în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC P. SRL Timişoara împotriva debitoarei SC P. SRL Timişoara reprezentată de curator I.W. şi a pârâţilor SC C. SRL Timişoara şi SC N. SRL Timişoara, s-a dispus anularea operaţiunilor frauduloase efectuate de către debitoarea SC P. SRL constând în factura fiscală nr. 9254673/10.04.2009 în sumă de 2.439,50 lei, prin care au fost înstrăinate în mod fraudulos către SC N. SRL bunuri mobile din patrimoniul societăţii.

S-a dispus anularea operaţiunilor frauduloase efectuate de către SC N. SRL prin care au fost înstrăinate în mod fraudulos către SC C. SRL a aceleaşi bunuri mobile din patrimoniul societăţii.

S-a dispus reîntregirea patrimoniului SC P. SRL cu bunurile mobile.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că potrivit art. 79 şi urm. din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Art. 81 alin. (1) prevede că acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

Din actele depuse de către lichidator la dosar rezultă că la data de 24.02.2011 faţă de debitoarea SC P. SRL a fost deschisă procedura de insolvenţă fiind numit ca administrator judiciar  SCP M. SPRL.

În cursul administrării procedurii, a rezultat că în patrimoniul  debitoarei s-au aflat mai multe bunuri mobile care au fost înstrăinate prin factura fiscală 9234673/10.04.2009 cu suma de 2.439,50 lei către pârâta SC N. SRL, care ulterior le-a înstrăinat la rândul sau către pârâta SC C. SRL cu suma de 64.617 lei.

Excepţia tardivităţii introducerii acţiunii  nu este întemeiată, şi a fost respinsă, întrucât ulterior deschiderii procedurii, debitoarea nu a depus la dosar şi nu a predat  lichidatorului actele societăţii, iar lichidatorul nu a avut cunoştinţă şi nici nu putea să aibă cunoştinţă de aceste înstrăinări succesive.

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte prima înstrăinare, şi anume cea care a făcut obiectul vânzării către SC N. SRL, judecătorul sindic a constatat că preţul este unul neserios şi nejustificat de mic.

Faptul că, administratorul debitoarei nu a depus niciun fel de acte contabile ale societăţii debitoare, că a refuzat să dea explicaţii lichidatorului cu privire la debitoare, datoriile acumulate şi patrimoniul acesteia, că nu s-a prezentat în instanţă deşi a fost legal citat şi că prima vânzarea a fost făcută către o persoana care are acelaşi nume cu administratorul social al debitoarei, iar a doua către o firmă care a fost preluată prin cesionare de către administratorul debitoarei şi anume I.W., fiind făcute în perioada suspectă de trei ani anterior deschiderii procedurii, nu poate duce decât la concluzia ca vânzările sunt frauduloase, fiind făcute în paguba creditorilor înscrişi la masa credală.

Această faptă, de înstrăinare a întregului patrimoniu al debitoarei în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii se încadrează în art. 80 lit. c) şi art. 84 din Legea nr. 85/2006 fiind săvârşită cu intenţia tuturor părţilor implicate în vânzare de a sustrage bunuri de la urmărire de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC C. SRL, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii în anulare.

În motivare, recurenta a arătat că excepţia tardivităţii acţiunii în anulare a actelor de înstrăinare din aprilie 2009 promovată în 12 noiembrie 2012 de către lichidator a fost respinsă în mod greşit întrucât conform art. 81 alin (1) din Legea nr. 85/1996 acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi art. 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

În speţă, faţă de debitoarea SC P. SRL s-a deschis procedura de insolvenţă la data de 24 februarie 2011 aşa cum rezultă chiar din motivarea sentinţei recurate, iar termenul de 18 luni s-a împlinit la data de 24 august 1012, în condiţiile în care acţiunea în anulare a fost promovata la 3 luni după expirarea termenului de prescripţie.

Nici o parte interesată nu a solicitat acordarea unei facilitaţi procedurale.

Motivarea administratorului judiciar precum că o anumită persoană fizică ar fi depus după expirarea acestui termen de 18 luni de la data deschiderii procedurii anumite acte este atât lipsită de relevanţă dar mai ales necredibilă

Prin urmare acţiunea în anulare este prescrisă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, SCP M. SPRL Timişoara în calitate de administrator judiciar al SC P. SRL Timişoara, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi nelegal şi menţinerea sentinţei atacate.

În motivare, a arătat că în prezenta speţă nu se impune admiterea excepţiei tardivităţii şi în consecinţă a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii în anulare, pe motivul că s-a depus acţiunea în anulare a vânzării bunurilor mobile după expirarea termenului prevăzut de art. 81 Legea nr. 85/2006 deoarece SCP M. SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC P. SRL, a luat la cunoştinţă de faptul că în patrimoniul debitoarei au fost bunuri mobile, la data primirii de la administratorul social al SC P. SRL a documentelor contabile, fapt realizat în data 06.11.2012, iar în 22.11.2012 administratorul judiciar a depus acţiunea in anulare.

Examinând recursul pârâtei SC C. SRL Timişoara cu precădere prin prisma motivului de recurs privind excepţia tardivităţii acţiunii în anulare a transferurilor frauduloase, acţiune formulată de către administratorul judiciar al debitoarei SC P. SRL şi a SC N. SRL, Curtea a constatat că critica este întemeiată, iar recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed.

Prin acţiunea introductivă de primă instanţă, administratorul judiciar SCP M. SPRL al debitoarei SC P. SRL în contradictoriu cu debitoarea şi cu dobânditorul subsecvenţi SC N. SRL şi SC C. SRL, a solicitat anulara operaţiunilor frauduloase şi anume: a înstrăinării de către debitoare către pârâta SC N. SRL a bunurilor mobile; a înstrăinării de către pârâta SC N. SRL a aceloraşi bunuri către pârâta SC C. SRL Timişoara şi reîntregirea patrimoniului debitoarei, indicând ca temei de drept articolul 79 şi 80 alin. (1) lit. c), respectiv art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Prima instanţă, a admis acţiunea astfel formulată şi a dispus anularea transferurilor frauduloase mai sus arătate, cu consecinţa întoarcerii în patrimoniul debitoarei a bunurilor ce au făcut obiectul acestor operaţiuni. De asemenea, prima instanţă, confruntată cu excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, a dispus respingerea acesteia pentru motivul că debitoarea nu a depus la dosar şi nu a predat lichidatorului actele societăţii debitoare, iar lichidatorul nu a avut cunoştinţă şi nici nu putea să aibă cunoştinţă de aceste înstrăinări succesive.

Hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală sub aspectul respingerii tardivităţii acţiunii în anularea transferurilor frauduloase, deoarece nu a observat că potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorului, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale la care se referă articolul 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Curtea relevă că termenele pentru introducerea acţiunii în anularea transferurilor frauduloase sunt termene de decădere din exerciţiul dreptului în sens procesual. Primul termen are ca punct de pornire data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 şi are durata de un an, iar al doilea termen, extensiv şi maximal, are ca punct de pornire data deschiderii procedurii insolvenţei asupra debitoarei şi are durata de 16 luni.

Aceste termene nu sunt susceptibile de întrerupere, pentru motive care privesc împiedicarea titularului acţiunii de a introduce o astfel de acţiune, din motive subiective sau obiective. Prin urmare, nici nedepunerea actelor debitorului la dispoziţia practicianului în insolvenţă, nu este prevăzută de lege ca fiind o cauză de împiedicare a introducerii acţiunii şi care să aibă efectul deplasării momentului debutului termenului de exercitare a dreptului la acţiune.

Curtea a examinat în continuare, excepţia tardivităţii prin prisma termenului de introducere a acţiunii cel mai lung prevăzut de art. 81 alin. (1), şi anume cel de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Astfel, a constatat că procedura insolvenţei a fost deschisă împotriva debitoarei la data de 24.02.2011.

Acţiunea în anularea transferurilor frauduloase a fost înregistrată la tribunal la data de 20.11.2012.

Termenul de 16 luni pentru  introducerea acestei acţiuni se situează în intervalul de timp cuprins între 25.02.2011  şi 24.06.2012.

Rezultă că introducerea acţiunii la data de 20.11.2012 a fost efectuată cu depăşirea termenului de exercitare a dreptului la acţiune de 16 luni prevăzut de art.  81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Constatând că recursul este întemeiat sub aspectul acestui motiv, Curtea este dispensată de a mai cerceta celelalte excepţii şi susţineri în fond.

Astfel fiind, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul astfel declarat, a modificat hotărârea atacată în sensul că a respins acţiunea în anulare a transferurilor frauduloase formulată de practicianul în insolvenţă SCP M. SPRL.

Domenii speta

Spete similare