Anulare act

Dosar nr. xxx/193/2010 - anulare act -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI - JUDEŢUL BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de

Completul compus din:

PREŞEDINTE

GREFIER

SENTINŢA NR.

Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect anulare act, privind pe reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă R. M. şi cu pârâţii H. L., B. M., B. A.-G., B. M.-I., BNP C. H..

Procedura legal îndeplinită, fără citare.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de xxx.2012, situaţie consemnată în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când:

INSTANŢA ,

Deliberând asupra cauzei de faţă :

Prin cererea înregistrată în data de xxx.2010 pe rolul Judecătoriei Botoşani, precizată la termenele din xxx.2011 şi, respectiv, din xxx.2011 (filele 13, 82) reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâţii H. L., B. M., B. A.-G., B. M.-I., R. M. şi BNP C. H., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să dispună anularea declaraţiei autentice prin care a consimţit să primească o cotă de 6/32 din despăgubirile acordate în temeiul Legii nr. 247/2005 (prin Decizia nr. xxx/23.04.2009).

În motivare, reclamanta arată că, împreună cu fiii săi, s-a deplasat la biroul notarial menţionat, pentru eliberarea declaraţiilor necesare stabilirii cotelor cuvenite în urma decesului soţului său. Stabilirea cotelor s-a realizat în prezenţa notarului şi a unui avocat, astfel încât, arată reclamanta, a considerat că sunt cele corecte. Ulterior însă, recitind actele, şi-a dat seama că procentele au fost eronat identificate, în realitate cuvenindu-i-se o cotă superioară.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La solicitarea instanţei, reclamanta a formulat precizări la acţiune (fila 12), arătând că solicită anularea declaraţiilor notariale date la BNP C. H., de părţile din dosar (B. M., H. L., B. M., B. A. G., B. M. I., R. M.), cu argumentul suplimentar că, la data întocmirii acestor acte, notarul public a ignorat împrejurarea că despăgubirile în litigiu au fost acordate pentru un bun comun al soţilor B.

În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.

Pârâta H. L. a formulat întâmpinare (fila 95), arătând că achiesează la pretenţiile reclamantei, cu precizare că părţile s-au aflat în eroare la momentul întocmirii declaraţiilor notariale şi că, în fapt, imobilul pentru care s-au acordat despăgubiri a fost bun comun al părinţilor săi.

La rândul său, pârâta R. M. a formulat apărări scrise (fila 97), învederând că fiecare dintre declaranţi s-a arătat de acord, în faţa notarului, cu procentele şi cu sumele înscrise în declaraţii. Prin urmare (după cum s-a precizat şi la termenele ulterioare – filele 104, 105, 108), a arătat că înţelege să solicite, pe calea cererii reconvenţionale, daune morale în valoare de 10.000 Euro, de la reclamantă şi de la fraţii B. M. şi H. L..

Ceilalţi pârâţi nu au formulat apărări faţă de acţiunea principală ori faţă de cererea reconvenţională.

La cererea reclamantei şi din oficiu, în cauză s-au solicitat relaţii de la BNP C. H. (fila 60 şi urm.), de la Primăria Botoşani (fila 32 şi urm.) şi de la Camera Notarilor Publici Suceava – fila 134.

Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi prevederile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit actelor dosarului (filele 47 şi urm.), părţile aflate în litigiu sunt moştenitorii defunctului B. C., decedat în data de 06.05.2003, în calitate de soţie supravieţuitoare (B. M.), fii (B. M., H. L. şi R. M.) şi, respectiv, nepoţi de fiu predecedat (B. M.-I. şi B. A.-G.).

În favoarea acestora, a fost emisă Decizia nr. xxx/23.04.2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (fila 16), pentru suma de 518.76,41 lei acordată în temeiul Dispoziţiei nr. 1326/2006 a Primăriei Municipiului Botoşani şi, respectiv, al raportului de evaluare întocmit în dosarul intern al comisiei. Analizând dispoziţia invocată, precum şi documentaţia aferentă acesteia (fila 33 şi urm.), instanţa reţine că măsura de reparaţie obţinută de părţi a avut la bază notificarea formulată, în data de 19.06.2001, de către defunctul B. C., pentru imobilul compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 882, situate în str. Calea Naţională nr. 369, bunuri expropriate în anul 1987. Potrivit actului de proprietate aflat la fila 38 din dosar (contract de vânzare-cumpărare nr. 1360/10.06.1974) dar şi Decretului de expropriere nr. 467/19.05.1987 (fila 46), imobilul menţionat s-a aflat în proprietatea comună a soţilor B. C. şi B. M..

În data de xxx.2010, avându-se în vedere solicitarea Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar (fila 66), referitoare la necesitatea transmiterii, de către beneficiari, a unor documente privind cotele în care despăgubirile revin acestora (hotărâre judecătorească sau certificat de moştenitor sau contract de partaj voluntar sau declaraţie de împărţire pe cote), părţile s-au prezentat la BNP C. H., întocmindu-se astfel declaraţiile autentificate sub nr. 790 – fila 67 (pentru B. M. – cota de 8/32), nr. 791, 792, 793 – filele 69, 71, 73 (pentru R. M., H. L. şi B. M. – fiecare cu o cotă de 6/32) şi nr. 794 şi 795 – filele 76, 79 (pentru B. M.-I. şi B. A.-G. – fiecare cu o cotă de 3/32).

În speţa de faţă, reclamanta a contestat aceste cote, solicitând desfiinţarea declaraţiilor menţionate, cu argumentul că imobilele pentru care s-au acordat despăgubirile erau bunuri comune, iar nu bunuri proprii ale defunctului B. C..

După cum s-a arătat, aceste susţineri s-au dovedit a fi întemeiate, fiind probate prin chiar actul de proprietate aflat în dosarul de despăgubire. În atare situaţie, este de admis că, într-adevăr, suma acordată drept echivalent al bunului comun ar fi revenit în cote de câte 1 (16/32) defunctului B. C. şi, respectiv, soţiei supravieţuitoare B. M.. La rândul său, cota proprie defunctului se cuvine soţiei (1/4 din 1 = 1/8 = 3/32) şi celor patru copii, direct sau prin descendenţii acestora (1/4 din 3 din 1 = 4/32). În concluzie, prin raportare la întregul imobil (echivalent bănesc al acestuia), reclamantei i se cuvine o cotă de 20/32, pârâţilor R. M., H. L. şi B. M. – o cotă de 3/32, iar pârâţilor B. M.-I. şi B. A.-G. – câte 1 din 3/32 (=3/64).  Aceste cote nu corespund celor indicate în declaraţiile notariale criticate în speţă.

Mai reţine instanţa că părţile nu pot schimba, prin voinţa proprie, cotele legale de moştenire, stabilite prin art. 669 Cod civil şi, respectiv, prin art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1994, că în speţă nu s-a răsturnat prezumţia de contribuţie egală a soţilor B. la dobândirea imobilului restituit prin echivalent şi că, pe de altă parte, nu s-a probat nici înstrăinarea, de către reclamanta B. M., a dreptului propriu asupra bunului menţionat.

În cele din urmă, se observă că deşi cererea de despăgubire a fost formulată exclusiv de către defunct, aceasta a privit bunurile comune în întregul lor, iar nu fracţiunea proprie, astfel încât, inclusiv soluţia de admitere a autorităţilor competente s-a realizat şi în consideraţia mandatului legal tacit din partea soţiei B. M.. Inexistenţa ori ignorarea acestui mandat ar fi condus la acordarea a doar jumătate din despăgubirile deja primite de către părţi. Este de adăugat, în acest context, că în literatura şi în practica de specialitate, s-a admis în mod constant că regula unanimităţii nu funcţionează în cazul proprietăţii comune a soţilor, codevălmaşul putând solicita singur retrocedarea unui teren expropriat, întrucât cererea are drept scop mărirea patrimoniului comun, profitând implicit şi celuilalt soţ (F. A. B. ş.a,. Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv. Legea 10/2001 comentată şi adnotată, vol. I, Ediţia a II-a, Bucureşti 2002, Ed. Rosetti, p. 209, Decizia nr. 5065/09.06.2005 a ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală).

Cu aceste argumente, instanţa urmează a admite acţiunea principală şi a proceda la anularea declaraţiilor contestate în speţă, anume Declaraţiile nr. xx, xx, xx, xx, xx şi xx din data de 14.05.2010, cu menţiunea că, de vreme ce fiecare dintre aceste acte priveşte o anume cotă din întreg, determinându-se reciproc, reclamanta are interesul desfiinţării nu doar a declaraţiei proprii, ci şi a declaraţiilor tuturor celorlalţi comoştenitori.

În privinţa cererii reconvenţionale formulate de pârâta-reclamantă R. M., având drept obiect acordarea de despăgubiri morale, instanţa urmează a pronunţa o soluţie de respingere, reţinând că demersul reclamantei apare justificat, neconstituindu-se într-un fapt ilicit, şi că, pe de altă parte, în speţă nu s-a făcut dovada prejudiciului pretins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea principală având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta B. M., domiciliată în Botoşani, str. R. nr. , bl. , în contradictoriu cu pârâţii H. L., domiciliată în Botoşani, str. R. nr. , bl. , et. , ap. , B. M., cu acelaşi domiciliu, B. A.-G., B. M.-I., ambii domiciliaţi în sat C., com. B., jud. Botoşani, R. M., cu domiciliul în Botoşani, nr. , bl. , et. , ap. 6, şi BNP C. H., având sediul în Botoşani, str. C. nr. , bl. , sc. , parter.

Anulează declaraţiile notariale contestate în speţă – xx/2010, xx/2010 şi xx/2010 – autentificate la BNP C. H. Botoşani.

Respinge cererea reconvenţională având ca obiect despăgubiri morale, formulată de pârâta-reclamantă R. M., în contradictoriu cu pârâţii B. M., B. M. şi H. L..

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xxx.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare