Pensie intretinere

Sentinţă civilă 21 din 12.11.2012


Dosar nr. XXXXX/193/2011 Obiect: pensie de întreţinere

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI – JUDEŢUL BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de

Completul compus din:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

SENTINŢA NR.

Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect pensie de întreţinere, formulată de reclamanta R.E. în contradictoriu cu pârâta H.E..

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de xxx, situaţie consemnată în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de xxx2011, reclamanta R.E. a chemat în judecată pe pârâta H.E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să oblige pe aceasta din urmă la plata unei pensii de întreţinere.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu dispune de nicio sursă de venituri, că are o vârstă înaintată şi că se confruntă cu diferite afecţiuni medicale. Pe de altă parte, pârâta s-a arătat mereu indiferentă, cu toate că a primit un ajutor consistent din partea mamei sale reclamante. Susţine aceasta din urmă că a fost vizitată de fiica sa doar o dată pe an, cu toate că părţile locuiesc în apropiere. În luna august 2011, a trimis o notificare pârâtei, în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă, notificare ce nu a determinat reacţia dorită.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat chemarea pârâtei la interogatoriu.

În drept, s-au invocat prevederile art. 89 din Codul familiei.

Pârâta nu a formulat întâmpinare însă, prezentă fiind în instanţă, la termenul din data de xxx2011 (fila 45), a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei. A argumentat pârâta că ea însăşi este pensionară, că din venitul astfel obţinut îşi ajută fiul şi nepoţii şi că se confruntă cu mai multe afecţiuni medicale, care nu îi permit să-şi viziteze mai des mama şi să o ajute financiar (fila 86).

În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Din oficiu, instanţa a solicitat relaţii de la Casa de Pensii Botoşani, de la Primăria C. şi de la medicul de familie al pârâtei, dispunând totodată efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părţilor (filele 34, 48, 50, 62, 63, 102).

La cererea reclamantei, s-a administrat proba testimonială – fila 25.

Prin concluziile scrise (filele 21, 36, 69), reclamanta şi-a reiterat susţinerile, învederând suplimentar că veniturile fiului său s-au diminuat simţitor în ultima perioadă şi că, prin urmare, nu va mai putea beneficia de sprijinul pe care acesta i l-a acordat până în prezent. Totodată, a arătat că ajutorul de 110 lei primit de la primărie este utilizat pentru taxe şi pentru asigurarea obligatorie. Pe de altă parte, terenul deţinut în proprietate nu este producător de venituri, făcând fără succes, obiectul unor oferte de vânzare.

Analizând actele dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta R.E., născută în data de xx.xx.xxxx(fila 16), are drept fii pe pârâta din cauză – H.E. – şi pe numiţii R.O.şi R.D.. Potrivit informaţiilor comunicate de CJP Botoşani şi de Primăria C. (filele 34, 50), reclamanta nu beneficiază de pensie ori de indemnizaţie din sistemul public de pensii, încasând doar un ajutor social în cuantum lunar de 110 lei. Pe de altă parte, reclamanta se confruntă cu o serie de afecţiuni medicale pentru tratarea cărora, potrivit bonurilor fiscale îndosariate la filele 94-96, avansează circa 45 lei lunar (un total de 1085,91 lei în perioada 2010-2011).

Date fiind circumstanţele astfel prezentate (vârsta înaintată, veniturile reduse şi starea de boală), reclamanta a locuit în ultimii ani în apartamentul fiicei sale R.O., beneficiind de îngrijiri din partea acesteia (filele 25,102). Totodată, reclamanta a primit un sprijin financiar din partea fiului R.D., persoană ale cărei venituri s-au diminuat însă, determinând formularea prezentei acţiuni, în vederea acordării întreţinerii, şi de către cea de a treia fiică.

Reţine instanţa, în ceea ce o priveşte pe pârâtă, că potrivit adresei CJP, aceasta beneficiază de o pensie lunară în cuantum lunar de 760 lei. Pe de altă parte, pârâta figurează în evidenţele medicului de familie cu multiple afecţiuni, fiind pensionată de altfel, încă din anul 1994, pe caz de boală (filele 48, 53) – hipertensiune arterială; sechele infarct miocardic; angină pectorală postinfarct; cataractă congenitală bilaterală operată; psihosindrom organic cerebral de tip distimic. Pentru tratarea acestor afecţiuni, i se eliberează atât reţete compensate cât şi prescripţii simple.

Invocând această stare de fapt precum şi situaţia financiară dificilă a familiei fiului său (situaţie confirmată prin adeverinţa eliberată de AFP Botoşani şi prin concluziile anchetei sociale realizate la domiciliul acestei părţi – filele 52, 66), pârâta a învederat că nu are posibilitatea acordării vreunui sprijin material mamei sale reclamante.

Potrivit dispoziţiilor art. 516 şi 519 Cod civil (dispoziţii incidente în speţă, în virtutea regulilor de aplicare stabilite prin art. 6 alin. 6 din acelaşi act normativ), obligaţia legală de întreţinere există şi între rudele în linie dreaptă, descendenţii fiind ţinuţi a acorda întreţinere înaintea ascendenţilor. Obligaţia în discuţie funcţionează însă numai dacă sunt întrunite condiţiile cerute de lege (art. 513), între acestea numărându-se şi regula potrivit căreia are drept la întreţinere numai cel care se află în stare de nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale (art. 524).

După cum s-a arătat în cele ce preced, vârsta avansată şi starea de sănătate a reclamantei exclud posibilitatea întreţinerii acesteia din propria muncă ori din veniturile obţinute ca urmare a prestării unor activităţi în perioada activă a vieţii (din pensie). Totodată, apare evident că ajutorul social în sumă de 110 lei nu este în măsură a acoperi cheltuielile inerente traiului zilnic. Cu toate acestea, se reţine că reclamanta deţine în proprietate un imobil locuinţă şi terenuri în suprafaţă totală de 1,92 ha, imobile care deşi nu produc momentan venituri, ar fi susceptibile de valorificare. Astfel, este de apreciat că reclamantei nu îi este necesară, pentru folosinţa proprie, întreaga suprafaţă de circa 2 ha şi că o parte din acest teren ar putea constitui obiect al unor contracte de locaţiune/arendă ori chiar al unor vânzări. De altfel, mandatarul reclamantei a afirmat şi a dovedit intenţia de vânzare a terenului în discuţie – filele 83, 85, împrejurare aptă să confirme concluzia anterioară a instanţei.

Se mai reţine, în acelaşi context, că potrivit anunţurilor publicitare aflate la filele 83-85, reclamanta s-a oferit să înstrăineze terenul contra unui preţ de 10 Euro/mp – intravilan şi, respectiv, de 7 Euro/mp – extravilan. Valoarea în discuţie depăşeşte însă, în mod consistent, preţul pieţei specifice localităţii C., aşa cum rezultă acesta din expertiza camerei Notarilor Publici Suceava, pe anii 2010-2011, anume maxim 0,3 Euro/mp, în extravilan. Se poate susţine, în aceste condiţii, chiar reţinând eventuale fluctuaţii ale pieţei imobiliare, că ofertele menţionate nu sunt apte, prin ele însele, a atrage potenţialii clienţi şi a determina, în mod real, valorificarea bunurilor reclamantei. Ca atare, este de apreciat că valorificarea bunurilor nu este imposibilă şi că, în fapt, această din urmă parte nu a dorit, în chip serios, vânzarea terenului şi obţinerea unui preţ care, fără a fi pe deplin mulţumitor, ar putea servi totuşi întreţinerii sale. Este de observat, în concret, că înstrăinarea unei suprafeţe de 10.000 mp extravilan, la preţul indicat în expertiza notarială, ar aduce reclamantei suma de 12.600 lei, adică un venit în măsură să ofere, pentru o perioadă, un trai decent.

În altă ordine de idei, instanţa observă că potrivit dispoziţiilor art. 527 Cod civil, poate fi obligat la întreţinere numai cel ce are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

În ceea ce o priveşte pe pârâta din cauză, este de admis că, de vreme ce a fost pensionată pe caz de boală, nu mai are posibilitatea obţinerii altor venituri decât cele din pensie. Pe de altă parte, deşi câştigul de 760 lei este net superior venitului părţii adverse, nu este de ignorat împrejurarea că pârâta se confruntă cu probleme de sănătate mult mai grave (cardiologice, de vedere şi de ordin psihic), probleme care reclamă nu doar tratament medicamentos permanent, ci şi un stil de viaţă cu restricţii costisitoare. Mai este de spus, în acelaşi context, că pârâta deţine în proprietate (în indiviziune) un singur imobil – apartamentul în care locuieşte familia fiului său (fila 66) - şi că în stabilirea posibilităţilor debitorului întreţinerii, se au în vedere doar propriile venituri/bunuri. Ca atare, eventualele resurse al soţului rămân nerelevante speţei.

În condiţiile date, instanţa apreciază că cel puţin pentru moment, acordarea pensiei de întreţinere solicitate ar crea pârâtei o situaţie dificilă, fără ca aceasta să se justifice obiectiv, anume prin dovedirea, de către reclamantă, a inexistenţei oricăror resurse proprii.

Faţă de aspectele de drept şi de fapt expuse, instanţa apreciază că pretenţiile deduse judecăţii nu sunt întemeiate, în speţă impunându-se o soluţie de respingere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta R.E., cu domiciliul ales în B., , în contradictoriu cu pârâta H.E., domiciliată în Bt.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,