Art 184 c. pen.

Dosar nr.XXXXX/193/2010 art. 184 alin.2,4  din Codul penal

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

Secţia penală

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

PREŞEDINTE -

 GREFIER –

cu participarea procurorului de la Parchetul de pe  lângă Judecătoria Botoşani

SENTINŢA  PENALĂ  NR. XXX

La  ordine pronunţarea  asupra acţiunii penale  privind pe inculpatul R. C. C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută şi pedepsită de art.184 alin.2,4 din Codul penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea  de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când  din lipsă de timp pentru deliberare, instanţa  a amânat pronunţarea la data de astăzi, când:

J U D E C A T A

Prin cererea adresată Judecătoriei Botoşani la data de xx.xx.xxxx petentul H. I.a contestat rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani adoptată în dosarul nr.XXXX/P/2009, rezoluţie  prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R. C. C..

În motivarea plângerii, petentul- parte vătămată a arătat că soluţia procurorului este greşită şi că învinuitului îi aparţine  vina în producerea accidentului de circulaţie a cărui victimă a fost.  În opinia petentului, învinuitul a pierdut controlul asupra direcţiei de mers  fie printr-o manevră bruscă de volan anterioară derapajului, fie printr-o accelerare bruscă; în ambele variante este atrasă culpa învinuitului fiind exclus cazul fortuit aşa cum s-a reţinut de către procuror.

În vederea soluţionării plângerii formulată de petentul H. I. şi care este întemeiată pe dispoziţiile art. 278 ind. 1  alin. 1 din Codul  de procedură penală instanţa a dispus ataşarea dosarului nr.XXXX/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani.

Din examinarea acestui dosar rezultă că prin rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr.XXXX/P/2009 din data de xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. 1  rap. la art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 alin. 1  lit. e Cod procedură penală, art. 47 Cod penal, art. 228 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit. b Cod proc. penală scoaterea de sub urmărire penală a numitului R. C. C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal întrucât este incidentă una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit.

Nemulţumit de soluţia adoptată în cauză, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 Cod procedură penală, plângere ce a fost respinsă prin Ordonanţa nr. XXX/II/2 din xx.xx.xxxx a Prim-procurorului al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani.

Pentru a pronunţa o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, organul de urmărire penală a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de xx.xx.xxxx, R. C. C. conducea autoutilitara marca „VW” cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe DE 58  dinspre mun. Botoşani către mun. Suceava şi, ajuns la km 37+180 m pe raza com. Hudum, într-o zonă cu carosabil umed şi acoperit cu o peliculă cu carburant cu ulei, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a intrat pe sensul opus de mers şi a lovit frontal autoturismul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, care circula către mun. Botoşani. În urma coliziunii, a rezultat vătămarea corporală a ocupanţilor autoturismului marca „Dacia” astfel: partea vătămată H. I.a suferit leziuni pentru vindecarea cărora a necesitat 85-90 zile îngrijiri medicale, martora H. A. a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost suficiente 8-9 zile de îngrijiri medicale iar şoferul I. O. a refuzat examinarea medico-legală.

Ambii şoferi au fost testaţi alcoolscopic, constatându-se că nu se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.

Cu ocazia audierii, învinuitul a menţionat că după ieşirea din mun. Botoşani, la intrarea în com. Hudum, la urcarea în pantă a dealului, a observat venind din sens opus autoturismul marca „Dacia”, iar când a ajuns foarte aproape de acesta, fără să facă nici o manevră, a pierdut controlul volanului, autoutilitara s-a poziţionat perpendicular pe axul drumului şi a lovit cu partea din faţă autoturismul marca „Dacia”. Acuzatul a arătat că după ce a coborât din maşină, a observat că pe carosabil era întinsă o peliculă cu aspect de carburant şi ulei auto.

În cauză s-a efectuat şi expertiză tehnică auto în care s-a stabilit că autoutilitara condusă de către învinuit circula cu o viteză de 39,6 km/h, iar autoturismul marca „Dacia” cu o viteză de 47,8 km/h.

În ceea ce priveşte cauzele  care au dus la producerea accidentului, expertul a menţionat că învinuitul R. C. C. nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, carosabil umed, acoperit cu o peliculă de combustibil şi ulei; intrarea autoutilitarei în fenomenul de derapaj a fost posibilă poate datorită conducătorului auto care poate s-a aplecat să ridice ceva de jos; de asemenea, factorii de mediu au contribuit la apariţia fenomenului de derapaj şi, implicit, a accidentului.

Cu privire la vătămările cauzate martorilor I. O. şi H. A. s-a constatat că primul nu a fost examinat medico-legal, iar cea de-a doua martoră a necesitat mai puţin de 10 zile îngrijire medicală pentru vindecare, ceea ce face fapta învinuitului să nu cadă sub incidenţa legii penale.

Procurorul a reţinut că dintre posibilele cauze  reţinut în raportul de expertiză, influenţă în producerea accidentului a avut-o doar cea reprezentantă de condiţiile de mediu. Potrivit parchetului neadaptarea vitezei la condiţiile de drum nu poate fi reţinută  deoarece  învinuitul circula cu o viteză de aproximativ 39, 6 km pe oră pe un sector de drum în care era permisă deplasarea cu până la 50 Km / h  iar drumul era drept, cu un trafic redus. În ce priveşte pelicula care acoperea carosabilul, s-a constatat că era foarte greu de văzut în condiţiile unui carosabil umed, a căderii de precipitaţii şi în condiţiile în care nu era semnalizată în vreun fel. S-a apreciat că motivul derapării autoutilitarei şi al producerii accidentului este reprezentat numai de factori externi comportamentului conducătorului auto respectiv pelicula de combustibil - ulei care acoperea şoseaua şi factorilor de mediu (cer noros şi precipitaţii sub formă de ploaie care nu au permis nici unuia din cei implicaţi să observe respectiva peliculă pe carosabil ). Apariţia intempestivă pe şosea a acelei pelicule de mari dimensiuni a fost absolut imprevizibilă pentru participanţii la trafic  astfel că s-a constatat existenţa cazului fortuit, cauză care înlătură caracterul penale al faptei.

Investită cu soluţionarea plângerii formulate de partea vătămată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, Judecătoria Botoşani  a dispus prin încheierea din xx.xx.xxxx admiterea plângerii petentului  şi în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c din Codul de procedură penală  desfiinţarea rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. XXXX/P/2009 din xx.xx.xxxx şi a ordonanţei de respingere a plângerii nr. XXX/II/2 din xx.xx.xxxx ale  Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani,  reţinând cauza spre judecare pentru săvârşirea de către numitul R. C. C. a infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184  alin. 2 şi 4 Cod penal, parte vătămată fiind H. I..

La adoptarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere  modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit de autor, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă ori care se putea produce, persoana şi conduita învinuitului.

Instanţa a apreciat că situaţia de fapt a fost corect stabilită, dar parchetul ar fi trebuit să pună în mişcare acţiunea penală şi să-l trimită în judecată pe învinuit  pentru fapta săvârşită, nefiind aplicabile în cauză disp. art 18 ind. 1 din codul penal  referitoare la lipsa pericolului social. De asemenea, în opinia instanţei nu există caz fortuit, conducătorul auto  trebuind să prevadă intervenţia forţei străine  (împrejurării) care a produs rezultatul.

În consecinţă, dosarul  a fost reţinut spre judecare, apreciindu-se că probele existente la dosar sunt suficiente  pentru soluţionarea cauzei.

După admiterea plângerii, dosarul a fost reînregistrat pe rol sub nr. XXXXX/193/2010 fiind repartizat spre soluţionare unui alt complet de judecată, în urma admiterii cererii de abţinere formulată de judecătorul investit iniţial cu soluţionarea cauzei.

În cursul judecăţii s-a procedat de către instanţă la audierea părţii vătămate H. I. ( ce a fost asistat pe parcursul procesului de avocat ales S. M. )  şi  a inculpatului ( ce a fost asistat de avocat ales P. B.).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma totală de 80.000 lei  reprezentând daune materiale (30.000 lei) şi daune morale, conform cererii formulată şi în scris care se află la filele 65, 66 dosar. Cu ocazia audierii, H. I.  a relatat împrejurările în care s-a produs accidentul de circulaţie şi a precizat care au fost consecinţele pe care le-a avut evenimentul rutier asupra stării sale de sănătate.

În dovedirea acţiunii civile formulate, partea civilă a depus la dosar înscrisuri, în special acte medicale, a solicitat proba cu martorii C. D. şi D. I. şi proba cu o expertiză medico- legală prin care să se stabilească numărul real al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite şi dacă victima a rămas cu sechele sau cu o infirmitate fizică permanentă.  Probele au fost admise de instanţa de judecată care a considerat că sunt utile şi concludente cauzei, fiind necesare pentru stabilirea consecinţelor accidentului de circulaţie şi a prejudiciului real suferit de victimă. Expertiza medico- legală a fost întocmită de Serviciul  de Medicină Legală Botoşani după care, la solicitarea inculpatului, s-a admis efectuarea unui raport de expertiză medico- legală de către organul ierarhic superior. Astfel, s-a întocmit  o nouă expertiză de către  IML Iaşi  la data de xx.xx.xxxx, lucrare ce a  fost avizată de Comisia de Avizare şi control a actelor medicale din cadrul aceluiaşi institut.

Inculpatul R. C. C. a fost audiat la termenul din xx.xx.xxxx când, în prezenţa avocatului ales, a prezentat în detaliu împrejurările producerii accidentului în care a fost implicat. În opinia inculpatului el nu a avut nici o culpă în producerea accidentului susţinând că deraparea autovehiculului s-a datorat acelei pete de ulei ce se afla pe carosabil şi pe care nu a avut posibilitatea de a o observa.  Inculpatul a precizat că circula cu o viteză de circa 40 km /h, carosabilul era umed întrucât tocmai plouase. Datorită condiţiilor atmosferice, acea pată de ulei a devenit foarte alunecoasă determinând derapajul,  mai ales că autoutilitara cu care se deplasa avea tracţiune pe spate. În aceste condiţii inculpatul a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, maşina a intrat pe sensul opus şi a impactat autoturismul care  se deplasa din sensul contrar şi în care se găsea şi partea vătămată H. I..

În apărare, inculpatul a solicitat proba cu martori şi proba cu expertiză criminalistică prin care să se stabilească dinamica produceri accidentului în care a fost implicat autovehiculul condus de numitul R. C. C., viteza de deplasare a celor două autovehicule înainte şi în momentul impactului şi cauzele care au generat producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală a părţii vătămate. Considerată esenţială pentru stabilirea condiţiilor procedurii evenimentului rutier ce face obiectul cercetărilor instanţa a admis proba, solicitarea de efectuare a expertizei fiind adresată Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi. Institutul a efectuat raportul de expertiză criminalistică nr. XX din xx.xx.xxxx ( filele 154- 165 dosar) prin care s-au răspuns obiectivelor stabilite de instanţa de judecată.

În cauză au fost formulate acţiuni civile de către Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani, unitate în care victima H. I.  a fost internată pentru tratarea leziunilor şi care a solicitat să i se plătească cheltuielile de spitalizare însumând 4077,88 lei şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani care a solicitat plata sumei de 415,70 lei reprezentând costul transportului şi asistenţei sanitare acordată victimei.

În cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabil civilmente SC X SRL Botoşani, societate  la care era angajat inculpatul la data comiterii faptei şi în interesul căreia efectua transportul la momentul producerii evenimentului rutier. Societatea a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  invocând disp. art. 54 din Lg. 136/1995 referitoare la răspunderea asiguratorului pentru prejudiciul cauzat prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate. Societatea nu se consideră vinovată de producerea accidentului de circulaţie şi de aceea a considerat că nu poate avea calitate de partea responsabil civilmente.

Excepţia a fost pusă în discuţia părţilor iar la termenul din xx.xx.xxxx a fost respinsă de instanţa de judecată care a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art . 1000 alin. 3 Cod civil raportat la art. 24 alin. 3 din Codul  de procedură penală. A fost avută în vedere relaţia de prepuşenie dintre părţi, din probatoriul dosarului rezultând că la momentul efectuării deplasării inculpatul R. C. C. se afla în timpul programului de lucru şi a acţionat în calitate de angajat al SC XSRL Botoşani.

 În conformitate cu dispoziţiile art.54 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările s-a dispus citarea în cauză în calitatea de asigurator de răspundere civilă a BCR Asigurări SA Bucureşti, societate la care era asigurată autoutilitara  condusă de inculpat şi care a fost implicată în accident. Devenită ulterior Omniasig Viena Insurance Group, societatea de asigurare  a formulat note scrise prin care  a solicitat ca instanţa să analizeze prezenţii civile formulate în cauză în lumina probatoriului administrat, fiind necesar ca orice pretenţie civilă să fie temeinic dovedită în condiţiile legii civile. În concret, s-a solicitat de către asigurator să se aibă în vedere veniturile medii nete realizate de partea vătămată, probate cu documente justificative, cheltuielile efective prilejuite de accident ( tratament, spitalizare, cheltuieli cu alimentaţia suplimentară, conform prescripţiilor medicale şi probate cu înscrisuri) şi cheltuielile cu îngrijirea părţii vătămate pe perioada incapacităţii de muncă, dacă există o recomandare medicală în acest sens. În opinia asiguratorului cheltuielile pretinse de H. I.  nu sunt dovedite în totalitate, ci doar în mică parte cu precizarea că sunt exceptate de la obligativitatea acordării despăgubirii sumele care sunt suportate din fondurile de asigurări sociale potrivit reglementărilor în vigoare.

În ce priveşte daunele morale solicitate de victima accidentului se consideră de către societatea de asigurare că sunt exagerate şi că la acordarea lor trebuie avute în vedere suferinţele fizice sau psihice ale victimei ce se raportează şi la situaţia economică a acesteia  pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei.

Din examinarea materialului probator aflat la dosar ce este alcătuit din declaraţiile părţii vătămate, depoziţiile inculpatului, proces verbal de cercetare la faţa locului, raport de expertiză tehnică- criminalistică, rapoarte de expertiză medico- legale, declaraţiile martorilor I. O., H. A., înscrisuri, documente medicale, instanţa reţine ca fiind dovedită situaţia de fapt cea a fost prezentată şi de parchet în rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală. În ce priveşte împrejurările producerii accidentului soldat cu vătămarea corporală a numitului H. I.  se consideră de către instanţă că nu există cazul fortuit aşa cum a fost reţinut de procuror şi că accidentul s-a datorat culpei exclusive a conducătorului auto al autoutilitarei aparţinând SC X SRL Botoşani.

Din probele administrate rezultă că în după-amiaza zile de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 18:50, numitul R. C. C. se deplasa  pe drumul european 58, în direcţia Botoşani- Suceava la volanul unei autoutilitare marca VW LT- 35 înmatriculată sub nr. XX-XX-XXX. În acelaşi timp, din sensul Botoşani – Suceava  se deplasa autoturismul marca Dacia 1310 condus de numitul I. O., înmatriculat cu nr. XX-XX-XXX în care se aflau numitul H. I. pe scaunul din dreapta faţă şi numita H. A. pe bancheta din spate.

Pe raza loc. Hudum, în zona kilometrului 37 +180 m, numitul R. C. C. care rula cu o viteză de circa 59 Km /h a pătruns pe contrasens concomitent cu apropierea din faţă a autoturismului Dacia 1310 condus de I. O.. Partea frontală stânga a autoutilitarei a lovit partea stângă faţă a autoturismului Dacia imprimându-i o mişcare de translaţie oblic spre stânga ( potrivit direcţiei de deplasare a autoutilitarei) dar în sens opus deplasării iniţiale a deplasării autoturismu Dacia. Autoutilitara a căpătat o mişcare de rotaţie în sensul invers acelor de ceasornic continuându-şi în acelaşi timp şi mişcarea în direcţia Suceava, după care s-a oprit în locul şi în poziţia în care a fost identificată de organele de cercetare penală.

În urma producerii accidentului, numitul H. I. a suferit traumatisme care au necesitat pentru vindecare un nr. de 130- 140 de zile de îngrijiri medicale. S-a constat astfel că victima a suferit un traumatism cu contuzie toraco- abdominală, un traumatism al mâinii drepte cu fractură- luxaţie deschisă bază falangă I police şi un traumatism al gambei drepte cu fractură bimaleolară pentru care s-a intervenit chirurgical. Potrivit raportului de expertiză medico- legală nr. XXXX din xx.xx.xxxx întocmit de IML Iaşi în prezent se constată consolidarea fracturii bimaleolare drepte , consolidarea fracturii bază falangă I la police drept  şi redoare strânsă în flexie falangă I police drept fără deficienţă de manipulaţie. Redoarea falangei I constituie infirmitate fizică, cu incapacitate adaptativă de 15% , fără deficit funcţional, neîncadrabilă în grad de invaliditate. Se mai arată în concluziile expertizei că din documentele puse la dispoziţie nu rezultă că partea vătămată nu ar fi respectat recomandările medicale.

În ce priveşte cauzele producerii accidentului de circulaţie, în cursul cercetărilor penale dar si al judecăţii s-au purtat discuţii cu privire la existenţa pe carosabil a peliculei de combustibil care a fost considerată de către procuror o împrejurare imprevizibilă pentru conducătorul auto făcând astfel ca fapta acestuia să nu cadă sub incidenţa legii penale. Raportat la condiţiile concrete în care s–a efectuat deplasarea, la condiţiile atmosferice de la momentul producerii accidentului, instanţa constată că existenţa acelei pelicule de combustibil în lungime de 30 de  metri nu a influenţat producerea accidentului şi  nu a constituit cauza pătrunderii pe contrasens a autoutilitarei. S-a arătat în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică că existenţa unei pelicule de carburant / lubrifiant diluate cu apă, provenită din precipitaţii, pe o distanţă de 30 de metri şi în condiţiile rulării în aliniament, nu poate genera apariţia fenomenului de derapare fără manevre suplimentare de frânare energică sau rotire violentă a volanului, chiar dacă autovehiculul nu era încărcat şi avea tracţiune pe spate. S-a avut în vedere tipul de autovehicul implicat în accident dar şi condiţiile atmosferice inclusiv existenţa unui carosabil umed.  Se constată astfel că pierderea controlului vitezei de mers nu a fost determinată de existenţa acelei pelicule de combustibil de pe carosabil ci ţine exclusiv de comportamentul conducătorului auto în timpul mersului.

Cu privire la condiţiile în care s-ar fi putut evita accidentul s-a constatat de către experţi  că ar fi impus ca inculpatul să se fi deplasat cu o viteză de cel mult 29 Km /h  însă condiţiile de drum şi trafic nu impuneau reducerea vitezei sub valoarea legală de 50 km/h. Referitor la conducătorul autoturismului Dacia implicat în accident  s-a precizat că nu putea preveni producerea accidentului întrucât circula regulamentar. Viteza de deplasare  a autoutilitarei condusă de inculpat a fost apreciată de către experţi la valoarea de 59 km/h  iar a autoturismului marca Dacia 1310 la 42 km/h .

Având în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică, procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile persoanelor implicate în accident şi ale martorilor oculari, instanţa consideră, aşa cum s-a arătat, că atitudinea imprudentă a inculpatului R. C. C., manifestată în timpul deplasării a fost principala cauză a accidentului. Din motive care nu au fost pe deplin elucidate dar care ţin probabil de neatenţia conducătorului auto (neavând relevanţă în stabilirea existenţei vinovăţiei) acesta a pierdut controlul asupra direcţiei de mers prin efectuarea unei manevre fie de rotire bruscă a volanului, fie de frânare energică ceea ce a determinat pătrunderea pe contrasens a autovehiculului şi impactarea autoturismului ce se deplasa regulamentar din sensul opus. Independent de existenţa acelei pelicule de combustibil de pe carosabil se constată că accidentul nu ar fi avut loc dacă autoutilitara nu ar fi intrat în fenomenul de derapare şi nu ar fi pătruns pe contrasens, acţiuni care sunt consecinţa directă a unei manevre imprudente efectuată de conducătorul auto. Factorii de mediu înregistraţi la momentul producerii evenimentului rutier nu au influenţat producerea accidentului astfel că se reţine culpa exclusivă a inculpatului ca fiind determinantă în cauzarea accidentului soldat cu vătămarea corporală a numitului H. I..

Fapta inculpatului R. C. C. intră sub incidenţa legii penale constituind infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal. Infracţiunea există atât din punct de vedere a laturii obiective cât şi din punct de vedere subiectiv, instanţa reţinând existenţa culpei inculpatului în comiterea faptei ilicite.

Pentru infracţiunea săvârşită autorul va fi sancţionat de instanţa de judecată cu o pedeapsă prevăzută de textul de lege incriminator la dozarea căreia se au în vedere circumstanţele săvârşirii infracţiunii şi circumstanţele personale ale inculpatului. Se vor lua în considerare la aplicarea pedepsei condiţiile în care s-a efectuat deplasarea cu autovehiculul, împrejurările în care s-a produs accidentul, urmările acestuia, durata deplasării şi locul unde s-a realizat, numărul persoanelor ce au avut de suferit de pe urma acelui nefericit eveniment. În ce priveşte pe autorul infracţiunii instanţa reţine că nu are antecedente penale, este o persoană onestă, muncitoare, ce se bucură de o bună reputaţie în comunitate, a avut un comportament procesual corect, concretizat în colaborarea cu organele de anchetă, participarea la proces, recunoaşterea faptei comise. Din caracterizările depuse la dosar rezultă că acuzatul a avut o conduită preinfracţională ireproşabilă, a dat dovadă de profesionalism la locul de muncă şi se dovedeşte a fi responsabil şi cu iniţiativă, câştigând astfel respectful celor din jur.

Faţă de  criteriile enumerate anterior se va dispune condamnarea lui R. C. C. la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum situat  la limita minimă prevăzută de lege  respectiv 6 luni închisoare.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei instanţa constată că nu se impune stabilirea unei pedepse privative de libertate şi că inculpatul îşi poate revizui atitudinea şi fără a fi supus unui regim de detenţie. Acesta are o familie, un loc de muncă iar modul său de viaţă denotă că nu este o persoană periculoasă şi că nu este necesar a fi izolat de societate pentru a se realiza funcţiile pedepsei de constrângere şi prevenire a comiterii de alte fapte penale. Raportat la elementele ce ţin de personalitatea şi conduita inculpatului, elemente ce îi sunt favorabile,  instanţa are convingerea că inculpatul se poate reeduca şi în condiţiile în care va fi lăsat în libertate.

De aceea, se va dispune în temeiul art.81 din Codul penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare conform art. 82 din Codul penal.

În conformitate cu prevederile art.71alin.1,2 din Codul penal, în funcţie de gravitatea şi natura infracţiunii comise, se va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie constând în  interzicerea drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a, lit. b din Codul penal. În baza art.71 alin.5 din Codul penal executarea pedepsei accesorii va fi suspendată pe durata suspendării executării pedepsei cu închisoarea.

În conformitate cu dispoziţiile art.359 din Codul de procedură penală  inculpatul va fi avertizat asupra dispoziţiilor art.83 şi art.84 din Codul penal conform cărora comiterea unei infracţiuni în cursul termenelor de încercare sau neplata, cu rea-credinţă a despăgubirilor stabilite prin prezenta sentinţă, până la expirarea termenelor de încercare, determină revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepselor în regim de detenţie.

Din punct de vedere civil instanţa reţine că există în cauză constituiri de părţi civile, cereri de despăgubiri fiind formulate de partea vătămată H. I., de unitatea medicală în care a fost internată victima şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani.

Acţiunea civilă promovată de victima accidentului are ca obiect acordarea de daune materiale de 30.000 lei şi daune morale în cuantum de 50 000 lei, conform cererii formulată şi în scris (filele 65, 66 dosar). Pretenţiile financiare ale părţii civile constau în cheltuielile efectuate cu achiziţionarea medicamentelor prescrise de medic, a deplasărilor efectuate la spital, cheltuielile cu regimul alimentar special urmat de partea vătămată, diferenţa de valoare pentru autoturismul distrus în accident (5000 lei) şi cheltuieli viitoare dar determinabile reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe care ar trebui să le facă victima cu o nouă operaţie de îndepărtare a şuruburilor.

Probele administrate în cauză nu confirmă realitatea cheltuielilor pretinse de partea civilă motiv pentru care nu pot fi acordate de instanţă. În calitate de autor al faptei ilicite ce a avut drept consecinţă cauzarea unor leziuni corporale victimei, inculpatul are obligaţia de a repara paguba în integralitatea ei. Pentru acordarea daunelor nu este însă suficientă formularea cererii ci este necesar ca sumele pretinse să fie dovedite şi ca partea civilă să dovedească în ce a constat paguba suferită. În lipsa unor probe din care să rezulte un prejudiciu material suferit de victima accidentului, instanţa nu poate obliga autorul faptei la plata daunelor materiale. Martorii C. D. şi D. I. propuşi de partea civilă nu au oferit informaţii cu privire la cheltuielile efectuate de victimă pentru tratarea leziunilor, făcând referire doar la suferinţele acesteia şi consecinţele pe care le-a avut accidentul asupra stării sale de sănătate. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar de partea civilă nu rezultă de ce sume de bani a avut nevoie aceasta  pentru a se recupera ci doar care au fost leziunile suferite, aspecte ce nu sunt suficiente pentru a se constata întinderea prejudiciului material suferit de partea civilă. În consecinţă, va fi respinsă cererea victimei H. I. de acordare a daunelor materiale în cuantum de 30 000 lei.

În ce priveşte daunele morale, cererea formulată de partea civilă este considerată întemeiată însă în parte, respectiv în limita sumei de 25.000 lei. La stabilirea cuantumului daunelor ce se impun a fi plătit părţii civile pentru suferinţa fizică şi psihică produsă, instanţa are în vedere gravitatea leziunilor suferite de aceasta, leziuni ce au necesitat internarea în spital,  operaţii chirurgicale, o lungă perioadă de recuperare, împrejurările în care a acţionat inculpatul, persoana victimei. Aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a munci şi de a duce o viaţă normală timp de mai multe  luni, a cunoscut o limitare a libertăţii de mişcare datorită fracturilor suferite, ceea ce a produs şi o suferinţă morală. Aşa cum rezultă din expertizele medico-legale întocmite în cursul judecăţii partea vătămată a suferit numeroase leziuni, fracturi ale membrelor, care au necesitat pentru vindecare 130-140 zile de îngrijiri medicale, timp în care se includ şi perioadele de spitalizare, imobilizările în aparat gipsat şi recuperarea funcţională. Urmare a acelui accident H. I. a rămas şi cu o infirmitate fizică ce nu se încadrează însă în vreun grad de invaliditate ci care îi conferă doar o incapacitatea adapatativă de 15% , fără deficit funcţional. Faţă de gravitatea leziunilor suferite şi de împrejurările concrete în care s-a produs accidentul se apreciază că prin acordarea sumei de 25.000 lei se realizează o acoperire a prejudiciului moral suferit de victima accidentului.

Ca atare, se va admite în parte acţiunea civilă promovată de H. I. şi se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de menţionate cu titlul de daune morale. Acordarea acestor daune morale se face de instanţă în baza dispoziţiilor art.14 din Codul de procedură penală, 346 din Codul de procedură penală şi a art. 998 din Codul civil în vigoare la acea dată, texte de lege ce reglementează obligaţia autorului unei fapte ilicite de a despăgubi pe cel căruia i-a cauzat un prejudiciu prin fapta sa.

Obligaţia de plată revine inculpatului R. C. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC XSRL Botoşani, societate al cărei angajat era acesta şi în interesul căreia a condus autovehiculul implicat în accident. Răspunderea civilă a societăţii este antrenată alături de cea a inculpatului în baza raportului de prepuşenie existent între părţi iar reţinerea răspunderii asiguratorului nu înlătură această obligaţie a societăţii de a plăti daunele în solidar cu autorul faptei. De aceea, instanţa va dispune în baza art.1000 alin.3 din Codul civil obligarea SC XSRL Botoşani la plata în solidar cu inculpatul a daunelor morale în sumă de 25.000 lei către partea civilă H. I..

În ce priveşte acţiunile civile formulate de Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani şi Spitalul Judeţean „Mavromati” Botoşani se apreciază că sunt întemeiate şi că inculpatul, în calitate de autor al infracţiunii de vătămare corporală comisă în dauna părţii vătămate H. I., are obligaţia potrivit legii civile să achite prejudiciul cauzat în integralitatea lui.

Consecinţă a faptei ilicite sunt şi cheltuielile efectuate de cele două unităţi medicale cu transportul victimei la spital şi tratamentul oferit acesteia în perioada internării motiv pentru care instanţa va dispune, în baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de cele două părţi civile. Este vorba de suma de 4077,88 lei ce trebuie plătită Spitalului Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani cu titlul de  cheltuieli de spitalizare şi suma de 415,70 lei reprezentând costul transportului şi al asistenţei sanitare acordată victimei şi care va fi achitată Serviciului Judeţean de Ambulanţă Botoşani. Şi în acest caz plata daunelor se va face de către inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC XSRL Botoşani.

Potrivit art.49 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Art.50 din aceeaşi lege prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În temeiul acestor texte de lege instanţa va obliga societatea de asigurare la care era asigurat autovehiculul condus de inculpat - Omniasig Viena Insurance Group  -să plătească daunele stabilite prin prezenta sentinţă şi la care a fost obligat inculpatul:  despăgubirile datorate părţii civile H. I. în sumă de 25.000 lei, cheltuielile de spitalizare către spital în sumă de 4077,88  lei şi cheltuielile către Serviciul de Ambulanţă Botoşani în sumă de 415,70 lei.

În conformitate cu prevederile art.193 alin. 1, 4 din Codul de procedură penală R. C. C. va achita în solidar cu partea responsabilă civilmente SC XSRL Botoşani părţii civile H. I. cheltuieli judiciare în sumă de 1826 lei reprezentând taxa de expertiză achitată S.M.L. Botoşani, costul expertizei capacităţii de muncă, onorariul avocatului şi costul certificatului medico-legal.

În baza art.50 din Legea 136/1995 asiguratorul de răspundere civilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă menţionată, în locul inculpatului (obligaţie ce subzistă independent de ordinele date în materia asigurărilor care, neavând forţa juridică a unei legi, nu pot aduce modificări Legii asigurărilor şi reasigurărilor ).

În conformitate cu prevederile art.191 din Codul de procedură penală inculpatul datorează statului cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul procesului care sunt în sumă de 550 lei. Plata cheltuielilor se va face de către inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC XSRL Botoşani, potrivit art.191 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii

H O T Ă R Ă Ş T E

Condamnă inculpatul R. C. C., fiul lui D. şi A., născut la xx.xx.xxxx în mun. Timişoara, CNP XXXXXXXXXXXXX, studii 12 clase, mecanic auto, domiciliat în mun. Botoşani, Aleea X nr.Y, sc.Z, ap.T, jud. Botoşani, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută şi pedepsită de art.184 alin.2,4 din Codul penal la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art.81 din Codul penal suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare conform art.82 din Codul penal.

Pe durata şi în condiţiile art.71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat iar în baza art. 71 alin.5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării închisorii.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 şi art.84 din Codul penal privind consecinţele nerespectării termenului de încercare prin comiterea unei infracţiuni şi ale neachitării daunelor stabilite în sarcina sa prin prezenta sentinţă până la expirarea termenului de încercare.

Admite în parte acţiunea civilă promovată în cauză de numitul H. I., domiciliat în mun. Botoşani, Aleea X nr.Y, sc.Z, ap.T, jud. Botoşani, CNP XXXXXXXXXXX şi obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. X S.A. Botoşani, cu sediul în mun. Botoşani, str. X nr.Y, jud. Botoşani, să-i plătească despăgubiri în sumă de 25.000 lei reprezentând daune morale.

Obligă inculpatul R. C. C. în solidar cu aceeaşi parte responsabil civilmente să achite părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani cu sediul în mun. Botoşani, str. Marchian nr.11, jud. Botoşani, suma de 4077,88 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare şi părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani cu sediul în mun. Botoşani, str. Marchian nr.19, jud. Botoşani, daune în sumă de 415,7 lei pentru transportul şi asistenţa sanitară acordată victimei H. I..

Obligă asiguratorul de răspundere civilă Omniasig Viena Insurance Group cu sediul în mun. Iaşi, str. Sf. Lazăr nr.2, Bl. M. Kogălniceanu, jud. Iaşi, să achite părţilor civile constituite în cauză, în locul inculpatului, despăgubirile menţionate mai sus.

În baza art.193 alin.1-4 din Codul de procedură penală obligă inculpatul R. C. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. XS.A. Botoşani să plătească părţii civile H. I. cheltuieli judiciare în sumă de 1826 lei.

Obligă asiguratorul de răspundere civilă Omniasig Viena Insurance Group să achite părţii civile H. I., în locul inculpatului, cheltuielile judiciare menţionate anterior.

În temeiul art.191 alin.1,3 din Codul de procedură penală obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. XS.A. Botoşani  să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 550 lei .

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

Preşedinte Grefier

Domenii speta

Spete similare