Majorare pensie întreţinere

Sentinţă civilă 86 din 15.01.2014


Dosar nr. XXXXXX/193/2012 Majorare pensie întreţinere

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

Şedinţa publică din data xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

GREFIER

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect majorare pensie întreţinere, formulată de reclamanta C. P., în contradictoriu cu pârâtul Z. A. C..

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la termenul din data de xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi, când:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.xxxxsub nr. XXXXXX/193/2012, reclamanta C. P. a chemat în judecată pe pârâtul Z. A. C. solicitând instanţei să dispună majorarea pensiei de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului şi în favoarea minorului Z. S. O. de la suma de 127 lei, stabilită prin sentinţa civilă nr. XXX din xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Botoşani la o sumă corespunzătoare actualelor venituri ale pârâtului, care munceşte de mai mulţi ani în Italia.

Reclamanta a menţionat că prin sentinţa civilă nr. XXX din xx.xx.xxxx din dosarul nr. XXXXXX/193/2010 pârâtul a fost obligat la plata sumei de 127 lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere reclamanta aceptând fixarea pensiei de întreţinere la venitul minim pe economie din România deşi pârâtul lucra de mai mulţi ani în Italia.

Reclamanta a precizat că între timp nevoile minorului au crescut, cu atât mai mult cu cât minorul suferă de o afecţiune a inimii ce impune cheltuieli suplimentare şi un regim de viaţă deosebit de cel al altor copii de vârsta lui.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 529, 530, 531 Cod Civil, art. 274 Cod procedură civilă.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus copie certificat de naştere seria NO nr. XXXXXX (f.3), copie sentinţă civilă nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. XXXXXX/193/2010 (f.4- 6), adeverinţă (f.7), copie carte de identitate reclamantă (f.8), copie carte de identitate pârât (f.11), bilet de externare (f.12).

Reclamanta a indicat în cerere reşedinţa pârâtului din Italia şi a solicitat obţinerea de relaţii de la Direzione Provinciale di Lecce Ufficio Legale Comune Lecce, cu privire la veniturile realizate de către pârât.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunea având ca obiect obligaţia legală de întreţinere este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare şi nici nu s- a prezentat în instanţă pentru a propune probe sau formula apărări. Pârâtul a fost citat la reşedinţa din Italia, San Nicolo Vico Monittola nr. XX, dovada de îndeplinire a procedurii de citare întorcându- se la dosar semnată de către pârât.

La dosar s- a depus de către Direzione Provinciale di Lecce Ufficio Legale Comune Lecce Oficiul Teritorial din Gallipoli raport cu privire la situaţia veniturilor pârâtului (f.35-44, 56-77).

La dosar s- a depus, urmare a comisiei rogatorii efectuate în cauză, de către Tribunalul Civil din Lecce raportul Gărzii Financiare din Gallipoli cu privire la situaţia patrimonială a pârâtului (f.82-89, 93-94). 

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

La data de xx.xx.xxxxs-a născut minorul Z. S. O., având ca părinţi pe Z. A. C. şi Z. P., conform certificatului de naştere seria NO nr. XXXXXX, aflat în copie la dosar (f.3).

Prin sentinţa civilă nr. XXX din data de xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. XXXXXX/193/2010, rămasă definitivă prin neapelare, pârâtul Z. A. C. a fost obligat să plătească în favoarea minorului Z. S. O. suma de 127 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere începând cu data de 20.10.2010 până la majoratul acestuia.

În drept, potrivit art. 483 alin. 3 coroborat cu art. 487 din Codul civil, ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori, având dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului. Una dintre aceste obligaţii ce incumbă în egală măsură ambilor părinţi este obligaţia de întreţinere, art. 516 alin. 1 din Codul civil, dispunând că această obligaţie există între rudele în linie dreaptă, text de lege ce va fi coroborat cu art.  499 alin. 1 din Codul civil, conform căruia tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. Totodată, art. 525 alin. 1 din Codul civil prevede că minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

Potrivit art. 529 din Codul civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. De asemenea, art. 531 alin. 1 din Codul civil prevede că instanţa va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui ce o primeşte.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că hotărârile judecătoreşti date în materia pensiei de întreţinere au autoritate de lucru judecat provizorie care se menţine atât timp cât situaţia de fapt avută în vedere la pronunţarea hotărârii rămâne neschimbată.

Instanţa reaminteşte faptul că obligaţia legală de întreţinere a părintelui către copilul său minor reprezintă acea obligaţie impusă de lege în care părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul acordă acestuia mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale respectiv mijloacele pentru educare, învăţătură şi pregătirea lor profesională.

De asemenea, instanţa reţine că potrivit art. 263 C. civ. şi potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 525 şi art. 533 C.civ. şi cele ale art. 44 şi art. 47 din Legea nr. 272/2004, instanţa reţine dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială şi de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea aptitudinilor şi a personalităţii.

Cu atât mai mult se impune prin însăşi esenţa raţiunii de a fi părinte, asigurarea de către părinţi a tuturor mijloacelor necesare creşterii şi educării copilului în cele mai bune condiţii.

În raport cu situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că împrejurările ce au stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. XXX din data de xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. XXXXXX/193/2010 s-au schimbat, în sensul vizat de reclamantă, atât sub aspectul nevoilor minorului cât şi sub aspectul posibilităţilor materiale ale tatălui acestuia. Astfel, odată cu creşterea minorului Z. S. O. au crescut proporţional şi necesităţile acestuia, mai ales având în vedere şi starea sa de sănătate a minorului, cheltuielile mai mari fiind necesare pentru şcoală, cât şi pentru necesităţile curente.

Din raportul trimis la dosar de către Oficiul Teritorial din Gallipoli (f. 35-44, 56-77) urmare a adresei emisă de către instanţă la Direzione Provinciale di Lecce Ufficio Legale Comune Lecce, instanţa constată că pârâtul este rezident în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. XX, iar pentru anul de impozitare 2011 a declarat venituri din munca de angajat în cuantum de 4.712,00 Euro. Potrivit aceluiaşi document, pârâtul este titular de TVA nr. XXXXXXXXXXXX, titular al unei firme individuale cu sediul în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. XX.

Din raportul trimis de Tribunalul Civil din Lecce- raport efectuat de Garda Financiară din Gallipoli, urmare a efectuării comisiei rogatorii (f.82-89, 93-94), instanţa constată că pârâtul este rezident în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. XX fiind înregistrat în evidenţele fiscale ca exercitând activitatea de „ Construcţii clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale”, în activitate începând cu data de 16.02.2012, cu cod unic de identificare XXXXXXXXXXXX şi sediul în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. XX. Potrivit aceluiaşi document, se menţionează că nu este posibilă comunicarea veniturilor încasate în anul fiscal 2012, întrucât nu au ajuns la scadenţă pentru prezentarea declaraţiei de venit. De asemenea, potrivit acestui raport, în anul 2011, pârâtul a obţinut venituri din salarii şi şomaj, astfel: în perioada 12/07/2011- 04/10/2011 a lucrat la societatea Petrucelli Biagio, exercitând activitate hotelieră, încasând un venit net de 4.405,00 Euro, tot în anul 2011 a lucrat în cadrul societăţii Scorrano Cosimo, exercitând activitatea de faianţar, încasând un salariu net de 2.888,00 Euro, şi tot în anul 2011 a încasat un şomaj de 1.824,00 Euro, venitul total încasat în 2011 fiind de 9.117,00 Euro.

Instanţa nu poate reţine însă ca temei al stabilirii cuantumului pensiei faptul că venitul realizat de către pârât a fost la nivelul anului 2011 de 9.117,00 euro întrucât această sumă a fost obţinută ca urmare a faptului că pârâtul a fost angajat legal la societăţi la care în prezent nu mai lucrează, conform raportului emis de către Garda Financiară din Gallipoli, dar şi din ajutorul de şomaj acordat.

Atât din documentele furnizate de către Direzione Provinciale di Lecce Ufficio Legale Comune Lecce, cât şi de Tribunalul Civil din Lecce, rezultă faptul că pârâtul este titular al unei firme individuale cu sediul în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. XX în activitate din 16.02.2012, în domeniul construcţiilor. Totodată, din aceleaşi rapoarte, instanţa reţine că nu este posibilă comunicarea veniturilor încasate în anul fiscal 2012, întrucât nu au ajuns la scadenţă pentru prezentarea declaraţiei de venit.

Astfel, având în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa nu- şi poate forma convingerea asupra faptului dacă pârâtul deţine şi în prezent firma individuală în domeniul construcţiilor şi nici asupra veniturilor cu caracter constant obţinute de către pârât.

Din verificările realizate cu privire la legislaţia italiană în domeniul asigurărilor sociale, instanţa constată că nu este stabilit un venit minim garantat, astfel cum prevede legislaţia din România, pentru a se putea stabili o pensie prin raportare la acest venit.

Potrivit informaţiilor furnizate de site- urile oficiale ale autorităţilor italiene, venitul mediu pentru anul 2012 a fost stabilit la 19.250 de Euro şi există posibilitatea ca foştii angajaţi să primească un ajutor de şomaj al cărui cuantum a fost stabilit la nivelul anului 2011 la cel puţin 906,80 de Euro.

Instanţa reţine din rapoartele depuse la dosar de instituţiile italiene, emise la data de 16.01.2013 şi 11.04.2013 faptul că pârâtul este rezident în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. 13, fapt care presupune că acesta realizează în continuare venituri, chiar dacă nu sunt declarate la autorităţile fiscale, venituri care să îi permită să locuiască în localitatea respectivă, fapt ce naşte prezumţia simplă că realizează venituri suficiente pentru a- şi asigura un mod de viaţă decent.

Aceste împrejurări, coroborate cu faptul că este de notorietate că angajaţii români în Italia realizează venituri în cuantum aproximativ de cel puţin 700 de euro/lună, determină instanţa să considere că în dosarul de faţă poate fi stabilit un cuantum al pensiei de întreţinere raportat la suma de 700 de euro, apreciată ca venit lunar realizat de către pârât.

O altă soluţie ar însemna ca pârâtul să se eschiveze în permanenţă de la responsabilitatea ce îi revine în calitate de părinte, prin nedeclararea veniturilor realizate autorităţilor din Italia sau prin neîncheierea de contracte individuale de muncă cu angajatorii, fapt care contravine interesului superior al minorului şi îl lipseşte pe acesta de asigurarea unui venit constant, care ar fi existat dacă minorul ar fi locuit cu ambii părinţi.

Instanţa aminteşte faptul că potrivit art. 263 C. civ. şi potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Mai mult de atât, potrivit art. 31 din Legea nr. 272/2004 „ Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.”

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 529 alin. 2 din Codul civil, instanţa reţine faptul că atunci când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii. Prin urmare, minorul Z. S. O. are dreptul la o cotă de cel mult o pătrime din veniturile obţinute de către pârât, respectiv 175 de euro.

Faţă de cele expuse mai sus, ţinând cont de vârsta minorului şi apreciind că nevoile acestuia sunt ridicate, starea sa de sănătate şi pregătirea şcolară necesită cheltuirea unor sume mari de bani, instanţa apreciază că pensia trebuie să fie stabilită la un cuantum îndreptat spre maximul prevăzut de lege, şi anume, 150 de euro.

În ceea ce priveşte momentul de la care se datorează pensia de întreţinere, aceasta este data cererii de chemare în judecată, 20.08.2012.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 525 raportat la art. 531 alin. 1 Cod civil, instanţa va admite în parte cererea reclamantei C. P., în calitate de reprezentant legal al minorului Z. S. O., şi va majora pensia de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului Z. A. C. şi în favoarea minorului Z. S. O., prin sentinţa civilă nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. XXXXXX/193/2010 de la suma de 127 Ron la suma de 150 Euro, lunar, cu începere de la data introducerii acţiunii, xx.xx.xxxxşi până la majoratul minorului.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi dovedite de către reclamantă, în cuantumde 500 Ron reprezentând onorariu avocat achitat potrivit chitanţei seria BT MAA nr. XXX/XX/xx.xx.xxxx(f.9).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea având ca obiect majorare pensie de întreţinere formulată de reclamanta C. P. cu domiciliul în mun. Botoşani, Aleea Parcului, nr. X Sc. Y, et. Z, ap. T, jud.Botoşani în contradictoriu cu pârâtul Z. A. C., cu reşedinţa în San Nicola Vico Monittola, nr. XX CAP 73017, Prov. Lecce, Italia.

Majorează pensia de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. XXX/ xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. XXXXXX/193/2010 şi obligă pârâtul la plata unei pensii de întreţinere majorate de la 127 Ron la 150 Euro, lunar, în favoarea minorului Z. S. O., născut la data de xx.xx.xxxx, începând cu data introducerii acţiunii, xx.xx.xxxxşi până la majoratul minorului.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE  GREFIER