Sistare lucrări

Sentinţă civilă 544 din 27.08.2009


TIP SPEŢĂ: sentinţă civilă

TITLU:  sistare lucrări

DATA:27.08.2009

Domeniu asociat: chemare în judecată (acţiuni, cereri)

Prin cererea înregistrată  la data de 21.05.2009 pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 470/199/2009 reclamanţii A. C. şi A. E.  au solicitat pe calea ordonanţei  presedinţiale în contradictoriu cu pârâtul A. I.ca instanţa  să dispună obligarea pârâtului la sistarea lucrărilor de edificare a unui gard de aproximativ 18 metri situat în curtea reclamanţilor din satul V. I.,comuna B..În subsidiar,au solicitat obligarea pârâtului să desfiinţeze gardul în două zile de la pronunţare, iar în caz de refuz al pârâtului reclamanţilor să le fie permis să-l ridice pe cheltuiala pârâtului.

Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă de  timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În motivarea de fapt a cererii, reclamantul A. C. arată că pârâtul este fratele său şi că în cursul anului trecut înainte ca tatăl lor să decedeze l-a determinat pe acesta din urmă să îi încheie un act de vânzare cumpărare pentru o suprafaţă de 400 m.p teren situat în imediata vecinătate a a terenurilor lor ,care se învecinează.  Nici suprafaţa de teren  reprezentată  de curtea reclamantului şi nici suprafaţa de teren  400 m.p.obţinută de pârât nu fac parte din  masa succesorală .

Reclamanţii arată că la data de 15.05.2009 pârâtul a început să edifice  un gard din scândură  pe terenul  lor şi fără a deţine autorizaţie de construcţie. Deşi i-au solicitat acestuia să înceteze lucrările de edificare a acestui gard pârâtul a continuat să construiască gardul.

Motivat de faptul că pârâtul şi-a edificat gardul pe un teren care nu-i aparţine , fără autorizaţie de construcţie, şi de faptul că acel gard le afectează dreptul de folosinţă al propriei lor curţi, reclamanţii au promovat acţiune pe calea dreptului comun pentru desfiinţarea gardului.

Deoarece soluţionarea acelei cauze pe calea dreptului comun este de lungă durată şi până la pronunţarea hotărârii  consideră că li se aduc atingere dreptului lor de proprietate şi sunt împiedicaţi să-şi exercite dreptul de proprietate în mod exclusive asupra imobilului au promovat  aceeaşi acţiune pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Pârâtul legal citat, s-a prezentat în faţa instanţei  arătând că nu este de acord cu  acţiunea. În combaterea acesteia a depus o serie de înscrisuri: plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, sentinţa civilă nr. 142/2005 pronunţată de Judecătoria B.,contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.240/13.03.2008 de BNP”N. E. L.”,certificat medico-legal.

Reclamanţii au solicitat proba cu interogatoriul,înscrisuri şi proba cu martorii:  A. C. şi L. V.. Pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri şi doi martori:S. C. şi G. L.. Instanţa a încuviinţat probele.

În cauză a fost audiaţi cei patru martori şi s-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului.

La termenul din 09.06.2009 reclamanţii au arătat că mai există un litigiu între aceleaşi părţi având ca obiect ridicare gard pe dreptul comun,cauza făcând obiectul dosarului 469/199/2009.De asemenea,la acelaşi termen s-a precizat acţiunea în sensul restrîngerii petitului doar la cel de-al doilea capăt de cerere întrucât gardul este edificat deja.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă reclamanţii au arătat că între părţi există mai multe litigii.În afară de partajul succesoral, dosar având numărul 1265/199/2009,mai există şi dosarul nr.469/199/2009 având ca obiect ridicare construcţie pe drept comun.Ca atare,este evident că între părţi există o situaţie litigioasă privitoare la construirea acestui gard precum şi a proprietăţii,posesiei şi amplasamentului terenurilor părţilor din prezentul dosar.

Mai mult,nici martorii reclamanţilor nu cunosc cu exactitate amplasamentul gardului actual şi nici dacă acesta este nou construit sau dacă este doar gardul vechi reparat.De asemenea,nici martorii pârâtului nu au arătat elemente noi referitoare la aceste aspecte.Din răspunsul la interogatoriu al pârâtului rezultă că posesia şi delimitarea celor două terenuri pe care ar fi amplasat gardul nu sunt bine stabilite.

Potrivit art. 581 C.pr.civ, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Pe lângă condiţiile generale  ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conţinutul  acţiunii civile ( formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală), admisibilitatea ordonanţei presedinţiale presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii speciale care se desprind din art.581 alin 1 C.P.Civ.

Pentru exercitarea unei acţiuni pe calea ordonantei preşedinţiale, se impune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii solicitate şi neprejudecarea fondului, aceasta din urmă condiţie decurgând din caracterul vremelnic al măsurii.

Din analiza tuturor probelor instanţa apreciază că nu se va putea dispune desfiinţarea unei construcţii atât timp căt nu se ştie cu exactitate pe ce teren este acesta amplasată,de cine şi din ce materiale a fost edificată.Considerăm că pentru elucidarea acestor chetiuni este nevoie de un probatoriu mult mai amplu (expertize tehnice,eventual cercetare locală) pentru a trage o concluzie justă asupra situaţiei de fapt.

Pe de altă parte,gardul se pare că a fost deja ridicat,iar o parte din acesta fiind doar reparat,deci edificat cu mult timp înainte.Dacă s-ar dispune demolarea acestuia pe calea ordonanţei preşedinţiale,aceasta ar fi o masură definitivă care ar putea produce prejudicii mult mai grave.Mai mult,reclamanţii nici nu locuiesc în prezent  în acest imobil,ei doar având doar posesia acestuia.

În cauză, instanţa apreciază ca nefiind îndeplinită condiţia urgenţei, având în vedere faptul că, din probele administrate, nu rezultă o situaţie caracterizată prin urgenţa, şi anume păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, în cauza de faţă,aşa cum rezultă din probele administrate.Înşişi reclamanţii sunt conştienţi de această situaţie promovând aceeaşi acţiune şi pe dreptul comun.

Faţă de cele expuse, având în vedere faptul că reclamanţii nu au făcut dovada urgenţei, instanţa va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială.Va Iua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.