Pretenţii – contravaloare produse agricole

Sentinţă civilă 191 din 11.02.2009


Tip: sentinta civila

Nr./data: 191 /11.02.2009

Domeniu asociat: Pretentii. Daune morale.

Titlu: pretentii – contravaloare produse agricole

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia la 24.10.2008 sub nr. 1942/213/2008 reclamantul N S a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului C N la plata sumei de 900 lei, reprezentand contravaloarea fanului de pe suprafata de 3 ha lucerna, 1000 lei cu titlu de daune morale, precum si obligarea acestuia la  plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la începutul lunii iunie 2008 a convenit cu paratul sa-i ofere acestuia productia de pe suprafata de 3 ha lucerna, anul II (semanat în randuri rare la 37 cm între randuri) si productia secundara de pe suprafata de 0,86 ha cultivata cu mazare pentru boabe în schimb, paratul obligandu-se sa recolteze cu combina personala suprafata de 0,86 ha cultivata cu mazare si 5 ha cu grau. Totodata, reclamantul a aratat ca la data de 15 iunie 2008 paratul a recoltat lucerna, iar ulterior si mazarea pe care le-a depozitat la domiciliu, iar la data de 05.07.2008 a refuzat sa recolteze cele 5 ha cu grau, pretinzand în acest sens, în plus, cate 100 lei pentru fiecare hectar recoltat.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviintarea probei cu interogatoriul paratului si a probei testimoniale, probe încuviintata de instanta, fiind audiati martorii S V si G I. 

Cererea de chemare în judecata nu a fost întemeiata în drept.

Cererea de chemare în judecata a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în suma de 157,96 lei achitata cu chitanta seria TS5 nr. 2400757/24.10.2008, seria TS5 nr. 2401480/18.11.2008, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 si au fost aplicate timbre judiciare în valoare de 3 lei potrivit art. 3 alin. 2 din OG 32/1995.

Paratul C N a formulat în termen legal cerere reconventionala solicitand obligarea reclamantului – parat la plata sumei de 1400 lei, reprezentand contravaloarea muncilor pe care le-a executat în folosul reclamantului – parat.

În motivarea cererii reconventionale paratul – reclamant a aratat ca într-adevar a existat o întelegere cu reclamantul în sensul ca pentru curatarea terenului reclamantului de musetel, paratul – reclamant sa ia coasa a doua de lucerna. Paratul – reclamant a  mai aratat ca pentru a curata terenul a folosit utilaje proprii, precum si 10 persoane, costul total ridicandu-se la 660 lei, iar fanul cosit a fost aruncat. Cea de-a doua coasa luata de paratul reclamant  a costat de asemenea 360 lei. Totodata, paratul reclamant a aratat ca a recoltat pentru reclamant o suprafata cultivata cu mazare, însa nu a luat productia secundara, întrucat vrejurile erau foarte mici, iar în vara anului 2008 i-a semanat reclamantului o suprafata de 1,25 ha de mei, care a costat 180 de lei pentru care reclamantul urma sa îi dea fan. În privinta celor 5 ha cu grau, arata paratul reclamant ca nu a existat o întelegere între parti, înainte de a lua lucerna.

În dovedirea cererii reconventionale, paratul reclamant a solicitat încuviintarea probei testimoniale în cadrul careia au fost audiati martorii G A, B C si V C. 

În drept cererea reconventionala a fost întemeiata pe dispozitiile art. 119-120 si art. 274 cod procedura civila.

Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în suma de 117,96 lei achitata cu chitanta seria TS5 nr. 2401515/19.11.2008, seria TS5 nr. 2403219/10.12.2008, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 si au fost aplicate timbre judiciare în valoare de 3 lei potrivit art. 3 alin. 2 din OG 32/1995.

Analizand materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

În fapt, în baza unei întelegeri cu reclamantul, paratul C N a recoltat lucerna, în doua randuri în cursul anului 2008, de pe suprafata de 3 ha teren apartinand reclamantului, pe care ulterior a depozitat-o la domiciliul sau.

Pentru a cosi lucerna paratul reclamant a folosit cositoarea proprie, iar pentru a o strange a folosit la munca mai multe persoane atat din familia sa, cat si alte persoane din sat.

Asa cum reiese din declaratiile martorilor audiati în cauza, respectiv G A, B C si V C, precum si din raspunsul la interogatoriul luat paratului (întrebarile 1,2,3,4) lucerna cosita de paratul reclamant la prima coasa a fost de o slaba calitate, fiind relativ putina(în sensul ca cele doua remorci atasate la tractorul paratului nu au fost umplute la capacitatea lor maxima) si nefolositoare pentru animale motiv pentru care paratul a ars-o la capatul terenului de pe care a recoltat-o. Toate aceste persoane au declarat ca au fost prezente pentru a-l ajuta pe parat la recoltarea primei coase de lucerna de pe terenul reclamantului.

Instanta va avea în vedere faptul ca atat martora G A, cat si martorul V C au declarat ca nu au fost prezenti efectiv în momentul în care paratul a dat foc fanului cosit la prima coasa de pe terenul reclamantului, ci doar au ajutat la strangerea acestuia si încarcarea în cele doua remorci ale tractorului paratului, afland ulterior de la acesta faptul ca i-ar fi dat foc. 

Aceste declaratii coroborate cu declaratia martorului G I care a relatat instantei ca a vazut personal cand paratul a plecat spre casa cu cele doua remorci ale tractorului încarcate cu lucerna, indica faptul ca lucerna nu a fost arsa, asa cum sustine paratul si martorul B C, a carui declaratie contine elemente contradictorii sub acest aspect astfel încat nu poate fi coroborata cu celelalte probe administrate în cauza.

Declaratia martorului V C se coroboreaza cu declaratia martorului G I, precum si cu sustinerile reclamantului cu privire la cantitatea de lucerna recoltata la prima coasa de pe terenul acestuia din urma, în sensul ca aceasta  cantitate nu a fost una neglijabila, fiind umplute ambele remorci atasate tractorului, „…lucerna ajungand putin peste obloanele celor 2 remorci”(f.30).

În ceea ce priveste cea de-a doua coasa recoltata de parat, potrivit declaratiei martorului G I (f.29), coroborata cu recunoasterea de catre parat în raspunsul la întrebarea nr. 4 la interogatoriu, lucerna a fost cosita de parat cu cositoarea proprie a paratului si stransa cu ajutorul mai multor persoane (7 – 8 ), fiind încarcata în doua remorci cu care a fost transportata la domiciliul paratului.

Instanta nu poate retine declaratia martorei G A cu privire la cantitatea de fan recoltata, avand în vedere ca aceasta a oscilat pe tot parcursul declaratiei, revenind asupra celor declarate initial, declaratia acesteia fiind incerta si subiectiva.

În ceea ce priveste cantitatea de lucerna cosita a doua oara de catre parat, instanta va avea în vedere ca potrivit declaratiilor martorilor G I si S V, întrucat anul 2008 a fost unul ploios, cantitatea de lucerna a fost consistenta, fiind încarcata în cele doua remorci atasate la tractorul paratului.

Instanta va avea în vedere, de asemenea, ca paratul reclamant C N nu a contestat calitatea si cantitatea de lucerna cosita a doua oara în cursul anului 2008 si nici contravaloarea acesteia solicitata de reclamant prin cererea de chemare în judecata, iar faptul ca acesta detine teren cultivat cu lucerna si ca a cumparat lucerna de la numitul S V nu  este de natura sa rastoarne cele retinute anterior.

De altfel, potrivit declaratiei martorului S V, acesta detine o suprafata de 10 ha de lucerna suprafata pe care a cosit-o de doua ori în cursul anului 2008, iar cea de-a treia recolta a fost încredintata paznicului acestei suprafete, urmand ca acesta sa elibereze terenul. Potrivit aceluiasi martor în perioada octombrie noiembrie 2008 pe terenul pe care avea lucerna a vazut mai multe carute, însa nu si-a amintit sa îl fi vazut pe parat, mentionand totodata ca datorita conditiilor meteo nefavorabile, lucerna nu mai putea fi uscata si conservata pentru iarna,putand fi utilizata doar ca masa verde (f.24).

Din probele administrate în cauza, instanta retine ca, în baza aceleiasi întelegeri, paratul reclamant a recoltat o suprafata de 0,86 teren cultivat cu mazare, apartinand reclamantului, în schimbul luarii de catre parat a productiei secundare, respectiv a vrejurilor de mazare, care au fost adunate si transportate la domiciliul acestuia, potrivit declaratie martorului B C (f.23), astfel încat instanta nu poate retine sustinerile paratului reclamant din cererea reconventionala, potrivit carora nu a luat vrejurile de mazare întrucat erau prea mici.

Cu privire la sustinerile paratului reclamant potrivit carora a semanat pentru reclamant o suprafata de 1,25 ha cu mei, semanat care a costat 180 lei si pentru care reclamantul urma sa îi dea fan, instanta constata ca între parti a existat o întelegere cu privire la acest aspect, în sensul ca fanul cosit la prima coasa de pe suprafata de 3 ha a reclamantului sa fie platit de parat cu o galeata cu branza, revenindu-se ulterior, în sensul ca în schimbul cosirii si luarii primei coase, paratul sa îi semene reclamantului suprafata de 1,25 ha cu mei, aspecte relatate în fata instantei de reclamantul – parat si rezultate din probele administrate.

Faptul ca paratul reclamant a folosit utilajele proprii, precum si forta de munca a unor persoane pentru a recolta si strange lucerna de pe terenul reclamantului, pe care a transportat-o la domiciliul sau, cheltuind în acest sens anumite sume de bani, nu poate fi imputat reclamantului, avand în vedere ca cel care a folosit lucerna este paratul.

Sustinerile reclamantului – parat conform carora întelegerea dintre parti a fost ca în schimbul luarii de catre paratul – reclamant a productiei de lucerna (anul II) de pe suprafata de 3 ha apartinand reclamantului, precum si productia secundara de pe suprafata de 0,86 ha mazare, paratul – reclamant sa îi treiere o suprafata de 5 ha de grau nu au fost dovedite în cauza, sustinerile celor doua parti în acest sens fiind contradictorii, paratul aratand în cadrul concluziilor pe fondul cauzei ca aceasta munca ar fi implicat un cost prea mare cu care nu a fost de acord.

Fata de aceste aspecte, luarea de catre parat a productiei de fan de pe o suprafata de 3 ha teren si a productiei secundare de pe suprafata de 0,86 ha(ca urmare a recoltarii acestei suprafete pentru reclamant), ambele apartinand reclamantului, naste în sarcina paratului obligatia de plata a contravalorii fanului, potrivit art. 1073 cod civil. 

În privinta capatului de cerere formulat de reclamantul – parat N S privind obligarea paratului – reclamant C N la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, instanta constata ca în cauza reclamantul nu a facut dovada vreunui prejudiciu moral sau a vreunei suferinte de natura psihica care sa justifice acordarea catre acesta de daune morale.

Fata de aspectele mai sus mentionate, instanta constata ca cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul – parat N S este întemeiata în parte si urmeaza a fi admisa, iar cererea reconventionala formulata de paratul – reclamant C N este neîntemeiata, urmand a fi respinsa.

Avand în vedere ca prin cererea de chemare în judecata, reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata si vazand dispozitiile art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, instanta va dispune obligarea paratului la plata sumei de 159,46 lei  cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru si timbrul judiciar.

Sentinta a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 581/21.04.2009 pronuntata de Tribunalul Olt prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de paratul – reclamant, ca nefondat.

Întocmit azi 15.05.2009, 

Judecator Florentina Stana