Reducere pensie intretinere

Dosar nr. 1216/216/2009 reducere pensie de întreţinere

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA C.A

COMPLET SPECILIZAT MINORI ŞI FAMILIE

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1132/MF

Şedinţa publică de la 04 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE M. U.

Grefier E. P.

Pe rol, fiind spre soluţionare acţiunea civilă înregistrată sub numărul 1216/216/29 mai 2009, formulată de reclamantul I. E., împotriva pârâţilor I. F. E. şi I. C. M., având ca obiect reducere pensie întreţinere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: reclamantul I. E., asistat fiind de avocat J. C., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 54/28 mai 2009 (fila 4), lipsind pârâţii.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat J. C., pentru reclamant, precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra fondului.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului.

Avocat J. C., pentru reclamant, solicită admiterea acţiunii şi să se dispună reducerea pensiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul printr-o sentinţă anterioară raportat la venitul minim realizat pe economie, având în vedere că reclamantul, după o perioadă de activitate în Italia, din cauza crizei economice şi a comportamentului ostil faţă de români, s-a întors în ţară şi nu mai realizează venituri salariale.

?

INSTANŢA

Asupra acţiunii civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1216/216/29 mai 2009, reclamantul I. E. a chemat în judecată civilă pe pârâţii I.F. E. şi I. C. Ma., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună reducerea pensiei de întreţinere la care reclamantul a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 1335/3 decembrie 2008 a Judecătoriei C.A, modificată prin decizia civilă nr. 18/RMF/11 martie 2009 a T.A.

În motivarea acţiunii s-a arătat, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 1335/MF/3 decembrie 2008 a Judecătoriei C.A reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului I. F.E. o pensie lunară de întreţinere constând în echivalentul în lei a sumei de 200 Euro, pentru perioada 8 iunie 2007 – 31 decembrie 2007, şi echivalentul în lei a sumei de 210 euro, începând cu data de 1 ianuarie 2008 şi până la terminarea studiilor. Prin decizia civilă nr. 18/RMF/11 martie 2009 a T.A s-a modificat sentinţa sus amintită în sensul că începând cu data de 7 august 2008 reclamantul a fost obligat să-i plătească aceluiaşi pârât o pensie lunară în sumă de 100 Euro, până la împlinirea vârstei de 25 de ani. Prin aceiaşi sentinţă a fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei I. C. M. echivalentul în lei, la data plăţii, a sumei de 210 Euro lunar, începând cu data de 6 februarie 2008 şi până la terminarea studiilor. Prin decizia civilă nr. 18/RMF/11 martie 2009 a T.A sentinţa Judecătoriei C.A a fost modificată, reclamantul fiind obligat  să-i plătească acestei pârâte o pensie lunară în sumă de 100 Euro, începând cu data de 7 august 2008 şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani. A mai susţinut reclamantul că în prezent s-au schimbat substanţial condiţiile avute în vedere la cele două instanţe la pronunţarea hotărârilor amintite, în sensul că nu mai desfăşoară o muncă salarială, fiind şomer, ca urmare a întoarcerii în România, astfel încât se impune reducerea pensiei de întreţinere pentru cei doi pârâţi raportat la venitul minim pe economia naţională.

S-au depus acte în legătură cu obiectul cauzei (sentinţa civilă nr. 1335/MF/03.12.2008  pronunţată de Judecătoria C.A – filele 5–11, decizia civilă nr. 18/RMF/11.03.2009 pronunţată de T.A – filele 12-17, declaraţia pe proprie răspundere autentificată sub nr. 2248/23.06.2009 de BNP G. A. – fila 24) şi s-au citat părţile. 

La data de 23 octombrie 2009 pârâţii au depus întâmpinări (filele 33  şi 34), prin care au arătat că reclamantul s-a licenţiat de bunăvoie de la locul de muncă unde îşi desfăşura activitatea în străinătate tocmai pentru a nu plăti pensia de întreţinere, nefiind adevărat că acesta nu are bani pentru plata pensiei.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1335/MF/03.12.2008 pronunţată de Judecătoria C.A a fost obligat pârâtul I.E să-i plătească reclamantei I. C. M. echivalentul în lei, la data plăţii, a sumei de 210 Euro lunar, începând cu data de 6 februarie 2008 şi până la terminarea studiilor şi să-i plătească reclamantului I. F. E. o pensie lunară de întreţinere constând în echivalentul în lei a sumei de 200 Euro, pentru perioada 8 iunie 2007 – 31 decembrie 2007, şi echivalentul în lei a sumei de 210 euro, începând cu data de 1 ianuarie 2008 şi până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Prin decizia civilă nr. 18/RMF/11.03.2009 pronunţată de T.A s-a modificat în parte sentinţa, în sensul că începând cu data de 7.08.2008 a fost obligat pârâtul I. E. la plata unei pensii de întreţinere către reclamanţii I. C. M. şi I. F. E. în sumă de câte 100 EURO până la împlinirea vârstei de 25 ani de către fiecare dintre aceştia, menţinându-se în rest sentinţa recurată.

În motivarea celor două hotărâri, în special în hotărârea tribunalului, s-a reţinut că la data de 7.08.2008 debitorul obligaţiei de întreţinere, I. E., a încetat raporturile de muncă cu societatea SC C. R. SRL Italia şi că din ansamblul probator administrat în faţa instanţelor de judecată a rezultat reaua credinţă cu care acesta a înţeles să prezinte situaţia de fapt, încercând să se sustragă de la obligaţia de părinte. Astfel, s-a reţinut că deşi I. E. a afirmat că nu mai lucrează cu contract de muncă  în străinătate s-au făcut dovezi referitoare la faptul că era angajat şi obţinea venituri de la societate din Italia. De asemenea a încercat să inducă în eroare instanţele, afirmând că a fost concediat, dar s-au făcut probe în sensul că în realitate a încetat raporturile de muncă la iniţiativa sa, prin demisie „din motive personale”. S-a mai reţinut în motivarea hotărârii de recurs că I. E. s-a declarat de acord să plătească descendenţilor săi suma de câte 100 EURO.

Prin prezenta acţiune, reclamantul I. E. a solicitat reducerea cuantumului de 100 EURO pensie de întreţinere pentru fiecare dintre cei doi pârâţi, invocând împrejurarea că în prezent nu mai realizează venituri salariale, fiind şomer şi locuind în România.

Potrivit disp. art. 94 Codul familiei, instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere, după cum se schimbă mijloacele celui ce dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.

Astfel, o condiţie esenţială pentru a se modifica cuantumul pensiei de întreţinere este să fi intervenit o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele debitorului sau în ceea ce priveşte nevoia creditorului obligaţiei de întreţinere.

În cauza de faţă, cuantumul stabilit de instanţa de recurs s-a raportat la situaţia debitorului obligaţiei de întreţinere din momentul pronunţării deciziei tribunalului, respectiv data de 11 martie 2009. În acel moment, aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârii instanţei de recurs, reclamantul I. E. susţinea că nu mai este salariat, că a încetat raporturile de muncă cu societatea din Italia, dar că este de acord să plătească descendenţilor săi suma de câte 100 EURO.

Faţă de momentul introducerii acţiunii de faţă, respectiv data de 29 mai 2009, deci la doar 2 luni de zile distanţă, nu s-au schimbat cu nimic toate aceste aspecte obiective: reclamantul I. E. susţine că nu mai este salariat, că a încetat raporturile de muncă cu societatea din Italia, revenind în România, singura diferenţă fiind că nu mai este de acord să plătească pensie de întreţinere de câte 100 euro pentru fiecare pârât, ci doar raportat la venitul minim pe economie.

Dat fiind că intervalul de timp de la stabilirea obligaţiei şi până la introducerea prezentei acţiuni este de doar 2 luni de zile, precum şi raportat la împrejurarea că aceeaşi situaţie a reclamantului a fost avută în vedere şi de instanţa de recurs, respectiv că nu obţine venituri salariale, dar mai ales analizând atitudinea reclamantului pe tot parcursul soluţionării dosarului anterior, reţinută şi analizată de instanţa de recurs, se apreciază că reclamantul manifestă rea credinţă şi în prezentul dosar.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 723 Cod procedură civilă, care au fost consacrate ca reprezentând un principiu fundamental de drept procesual, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Faţă de situaţia concretă, reţinută de altfel şi de instanţa de recurs, situaţie care nu s-a schimbat cu nimic între 11 martie 2009 şi 29 mai 2009, se reţine că nu se justifică reducerea pensiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul pentru fiecare dintre cei doi pârâţi, astfel încât acţiunea reclamantului este neîntemeiată, urmând ca în baza art. 94 Codul familiei să fie respinsă. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul I. E., împotriva pârâţilor I. F. E. şi I. C.M.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4.11.2009.

Preşedinte,

M. U. Grefier,

E. P. ?

EP/UM/5ex/13.11.2009

Domenii speta

Spete similare