Somaţie de plată

Potrivit art.1 din O.G. 5/2001 procedura somatiei de plata, se desfasoara, la cererea creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. 

 Din analiza acestei dispozitii legale se desprind conditiile de exercitare a actiunii pe calea somatiei de plata: creanta sa constea în plata unei sume de bani, caracterul cert, lichid si exigibil al acesteia, precum si conditia existentei unui înscris constatator al creantei (contract, statut, regulament sau orice alt înscris însusit de parti prin semnatura sau în orice alt mod admis de lege).

În ceea ce priveste caracterul cert al creantei reclamantului, creanta certa este definita de art. 379 alin. (3) din Codul de procedura civila ca fiind „aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau si din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.

În speta, se observa ca creanta creditorului are un caracter cert. Astfel, existenta creantei principale rezulta din faptul însusirii de catre debitoare a  facturilor seria CR 7004240 din 27.04.2007, seria CR 7006276 din 14.05.2007, CR 7007210 din 13.06.2007 si CR 7012800 din 11.09.2007, prin semnarea si stampilarea acestora, cuantumul creantei fiind de 1406,28 lei din care debitoarea a achitat suma de 170 de lei.

În al doilea rând, creanta este si lichida, cuantumul sau fiind stabilit în bani.

Conditia caracterului exigibil al creantei este de asemenea îndeplinita, întrucât facturilor însusite de catre debitoare prin semnare si stampilare , facturile seria CR 7004240 din 27.04.2007, seria CR 7006276 din 14.05.2007, CR 7007210 din 13.06.2007 si CR 7012800 din 11.09.2007, au avut scadenta la datele de 27.05.2007, 13.06.2007, respectiv 11.10.2007.

Potrivit art. 7 alin 4 din OUG 119/2007 în citatia emisa catre debitor se va preciza ca pâna cel mai târziu în ziua fixata pentru înfatisare, debitorul este obligat sa depuna întâmpinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publica. În cazul nedepunerii întâmpinarii, instanta poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului. Din dovada de îndeplinirea a procedurii de citare întocmita la data de 12.03.2010, atasata la dosar, reiese faptul ca desi debitoarea în cauza a fost citata cu mentiunea de a formula întâmpinare, aceasta nu s-a conformat, astfel ca instanta, având în vedere si celelalte probe administrate în cauza, considera acest fapt o recunoastere a obligatiei de catre debitoare.

Deliberând asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 8.03.2010, sub numarul 1393/207/2010, creditoarea S.C. COMPANY  SRL  a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna emiterea unei somatii de plata prin care debitoarea S.C. SRL, sa fie obligata la plata sumei de 1.236,28 lei reprezentând contravaloarea unui nr.de 3 facturi debit neachitat precum , la plata dobânzii legale, la actualizarea sumei în raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, creditoarea arata ca, a vândut debitoarei în anul 2007 produse parafarmaceutice si cosmetice, fiind emise urmatoarele facturi neachitate pâna în prezent: 7004240/27.04.2007 în valoare de 367,50 lei din care s-a achitat suma de 170 lei, ramânând de achitat 197,50 lei; 7005276/14.05.2007 în valoare de 252,90 lei; 7007210/13.06.2007 în valoare de 874,89 lei, factura retur 7012800/11.09.2007 în valoare de 89,01 lei.

La termenul de azi creditoarea, prin reprezentant, si-a precizat actiunea în sensul acordarii dobânzii legale pâna la data platii efective.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 6 din O.G. 5/2001 si pe dispozitiile OUG 119/2007.

În dovedire, au fost depuse factura seria CR 7004240 din 27.04.2007, seria CR 7006276 din 14.05.2007, CR 7007210 din 13.06.2007 si CR 7012800 din 11.09.2007.

Cererea a fost legal timbrata cu 39 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

Pârâta debitoare nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine, în fapt, urmatoarele:

Conform facturilor depuse la dosar, însusite de catre pârâta – debitoare, reclamanta –creditoare a livrat produse parafarmaceutice si consemtice în valoare de 1.236,28 lei.

Analizând îndeplinirea conditiilor de admisibilitate a cererii prevazute de O.G.5/2001, indicat de creditor ca temei al cererii sale, instanta retine urmatoarele:

Potrivit art.1 din O.G. 5/2001 procedura somatiei de plata, se desfasoara, la cererea creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. 

 Din analiza acestei dispozitii legale se desprind conditiile de exercitare a actiunii pe calea somatiei de plata: creanta sa constea în plata unei sume de bani, caracterul cert, lichid si exigibil al acesteia, precum si conditia existentei unui înscris constatator al creantei (contract, statut, regulament sau orice alt înscris însusit de parti prin semnatura sau în orice alt mod admis de lege).

În ceea ce priveste caracterul cert al creantei reclamantului, creanta certa este definita de art. 379 alin. (3) din Codul de procedura civila ca fiind „aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau si din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.

În speta, se observa ca creanta creditorului are un caracter cert. Astfel, existenta creantei principale rezulta din faptul însusirii de catre debitoare a  facturilor seria CR 7004240 din 27.04.2007, seria CR 7006276 din 14.05.2007, CR 7007210 din 13.06.2007 si CR 7012800 din 11.09.2007, prin semnarea si stampilarea acestora, cuantumul creantei fiind de 1406,28 lei din care debitoarea a achitat suma de 170 de lei.

În al doilea rând, creanta este si lichida, cuantumul sau fiind stabilit în bani.

Conditia caracterului exigibil al creantei este de asemenea îndeplinita, întrucât facturilor însusite de catre debitoare prin semnare si stampilare , facturile seria CR 7004240 din 27.04.2007, seria CR 7006276 din 14.05.2007, CR 7007210 din 13.06.2007 si CR 7012800 din 11.09.2007, au avut scadenta la datele de 27.05.2007, 13.06.2007, respectiv 11.10.2007.

Potrivit art. 7 alin 4 din OUG 119/2007 în citatia emisa catre debitor se va preciza ca pâna cel mai târziu în ziua fixata pentru înfatisare, debitorul este obligat sa depuna întâmpinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publica. În cazul nedepunerii întâmpinarii, instanta poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului. Din dovada de îndeplinirea a procedurii de citare întocmita la data de 12.03.2010, atasata la dosar, reiese faptul ca desi debitoarea în cauza a fost citata cu mentiunea de a formula întâmpinare, aceasta nu s-a conformat, astfel ca instanta, având în vedere si celelalte probe administrate în cauza, considera acest fapt o recunoastere a obligatiei de catre debitoare.

Având în vederea aceste aspecte, instanta va admite cererea creditoarei si va soma debitoarea sa achite creditoarei suma de 1.236,28 lei, cu titlu de debit principal, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotarâri.

Cu privire la capatul de cerere privind obligarea debitoarei de a plati  dobânda legala pâna la data platii efective, instanta îl considera întemeiat având în vedere ca potrivit art. 1 si art. 3  din O.G.9/2000 partile sunt libere sa stabileasca, în conventii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligatii banesti iar în cazul în care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobânzi fara sa se arate rata dobânzii, se va plati dobânda legala. De  asemenea art 3 din O.G 9/2000 prevede ca dobânda legala se stabileste, în materie comerciala, la nivelul dobânzii de referinta a Bancii Nationale a României, iar potrivit art. 7 din Codul comercial, sunt comercianti cei care fac fapte de comert, având comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale,iar  partile în cauza sunt doua societati comerciale.

Instanta considera întemeiat, de asemenea , si capatul de cerere privind obligarea debitoarei de a plati debitul principal si dobânda legala actualizate în raport de rata inflatiei aplicabila la data platii efective, având în vedere dispozitiile art. 1 alin 2 din O.G. 5/2001 care prevede ca suma ce reprezinta creanta, precum si dobânzile, majorarile sau penalitatile datorate potrivit legii se actualizeaza în raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective.

Vazând culpa procesuala a debitoarei care nu a achitat de buna voie suma datorata, instanta, în temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, va obliga debitoarea sa plateasca creditorului suma de 1039, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 1000 lei reprezinta onorariu avocat, iar suma de 39,3 lei reprezinta taxa de timbru si timbru judiciar.

Posta 25.04.2010

Domenii speta

Spete similare