Îmbogatirea fara justa cauza poate fi definita ca faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naste obligatia pentru cel care îsi vede marit patrimoniul sau de a restitui, în limita maririi, catre cel care si-a diminuat patrimoniul. Acestuia i se recunoaste posibilitatea intentarii unei actiuni în justitie prin care pretinde restituirea, actiune ce se numeste actio de in rem verso.
Pentru intentarea actiunii în restituire trebuie îndeplinite anumite conditii: conditii materiale, respectiv marirea unui patrimoniu, micsorarea unui patrimoniu, existenta unei legaturi între sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt precum si conditii juridice respectiv absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea , de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite.
În cauza se observa lipsa cel putin a celor doua conditii juridice:
-absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, deoarece legiuitorul a impus prin dispozitiile Legii 95/2006 dreptul oricarei persoane de a beneficia de servicii medicale de urgenta, contravaloarea acestora facându-se de la bugetul de stat, existând astfel o cauza legitima.
-absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea , de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite, deoarece art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, prevede ca persoanele împotriva carora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite , ca urmare a prestarii asistentei medicale în favoarea unei persoane victima a unei agresiuni, sunt persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane, existând astfel un mijloc juridic.
Se are în vedere totodata ca îmbogatirea fara justa cauza reprezinta un fapt juridic licit ca izvor de obligatii iar nu ilicit , astfel ca nu poate fi retinuta motivarea reclamantului în sensul ca pârâtul se afla în culpa deoarece nu a comunicat datele agresorului, culpa care ar conduce la raspunderea sa juridica în temeiul principiului îmbogatirii fara justa cauza.
Pe de alta parte, legea nu prevede obligatia victimei de a identifica persoana agresorului, iar o astfel de omisiune nu poate fi considerata o culpa a acesteia , care sa conduca la antrenarea raspunderii sale juridice nici în temeiul art 998-999 din codul civil, având în vedere totodata si principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Concluzionând, se constata ca pârâtul nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani , astfel ca instanta urmeaza sa respinga actiunea ca neîntemeiata.
Deliberând asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal la data de 29.03.2010 reclamantul Spitalul, prin reprezentant legal a chemat în judecata pe pârâtul S.I. solicitând instantei sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 1590,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea acestuia la Spitalul Municipal Caracal.
În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, pârâtul a fost internat în perioada 13.03.2009-20.03.2009 la sectia ORL-FO nr. 5892/2009, ca urmare a unei agresiuni individuale. A mai aratat reclamantul ca, i-a solicitat pârâtului sa comunice datele de identitate ale persoanei vinovate de prejudicierea sanatatii sale, daca a formulat plângere penala împotriva acesteia, numarul dosarului si postul de politie care efectueaza cercetarile, motivat de faptul ca, potrivit legii cheltuielile de spitalizare nu sunt acoperite de asigurarea de sanatate , urmând a fi recuperate de catre spitale de la persoanele vinovate si restituite casei de asigurari.
În drept, au fost invocate prevederile art. 313 alin 1 si 2 din Legea 95/2006 si principiul îmbogatirii fara justa cauza
Cererea de chemare în judecata este scutita de taxa timbru si timbru judiciar.
În sustinerea actiunii au fost depuse la dosar copii de pe adresa nr. 5385/22.04.2009, notificarea nr. 10754/05.08.2009 si confirmarea de primire a acesteia, FO nr.5892/2009 si decontul de cheltuieli corespunzator acesteia.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
Din FO nr.5892/2009 si biletul de internare depuse la dosar reiese faptul ca pârâtul S. I. a fost internat în perioada 13.03.2009-20.03.2009 la sectia ORL a Spitalului Municipal Caracal.
Prin notificarea nr. 5385/22.04.2009 pârâtul a fost încunostintat de catre reclamant ca datoreaza cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13.03.2009-20.03.2009, în cuantum 1590,54 lei si ca, daca în termen de 15 zile de la primirea acesteia nu va comunica datele agresorului , se va considera ca s-a împacat cu acesta, situatie în care el va fi obligat sa plateasca cheltuielile de spitalizare mentionate.
Din dispozitiile art. 106 al.1 din OUG nr.15/2000 si art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, reiese cu claritate persoana împotriva careia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite , ca urmare a prestarii asistentei medicale în favoarea unei persoane victima a unei agresiuni, anume persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane.
Actiunea reclamantului se întemeiaza si pe principiul îmbogatirii fara justa cauza, respectiv marirea patrimoniului pârâtului prin neplata costului serviciilor de care a beneficiat si micsorarea patrimoniului Spitalului Municipal prin prestarea unor servicii al caror cost nu este platit .
Îmbogatirea fara justa cauza poate fi definita ca faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naste obligatia pentru cel care îsi vede marit patrimoniul sau de a restitui, în limita maririi, catre cel care si-a diminuat patrimoniul. Acestuia i se recunoaste posibilitatea intentarii unei actiuni în justitie prin care pretinde restituirea, actiune ce se numeste actio de in rem verso.
Pentru intentarea actiunii în restituire trebuie îndeplinite anumite conditii: conditii materiale, respectiv marirea unui patrimoniu, micsorarea unui patrimoniu, existenta unei legaturi între sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt precum si conditii juridice respectiv absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea , de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite.
În cauza se observa lipsa cel putin a celor doua conditii juridice:
-absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, deoarece legiuitorul a impus prin dispozitiile Legii 95/2006 dreptul oricarei persoane de a beneficia de servicii medicale de urgenta, contravaloarea acestora facându-se de la bugetul de stat, existând astfel o cauza legitima.
-absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea , de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite, deoarece art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, prevede ca persoanele împotriva carora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite , ca urmare a prestarii asistentei medicale în favoarea unei persoane victima a unei agresiuni, sunt persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane, existând astfel un mijloc juridic.
Se are în vedere totodata ca îmbogatirea fara justa cauza reprezinta un fapt juridic licit ca izvor de obligatii iar nu ilicit , astfel ca nu poate fi retinuta motivarea reclamantului în sensul ca pârâtul se afla în culpa deoarece nu a comunicat datele agresorului, culpa care ar conduce la raspunderea sa juridica în temeiul principiului îmbogatirii fara justa cauza.
Pe de alta parte, legea nu prevede obligatia victimei de a identifica persoana agresorului, iar o astfel de omisiune nu poate fi considerata o culpa a acesteia , care sa conduca la antrenarea raspunderii sale juridice nici în temeiul art 998-999 din codul civil, având în vedere totodata si principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Concluzionând, se constata ca pârâtul nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani , astfel ca instanta urmeaza sa respinga actiunea ca neîntemeiata.
Postat 28.05.2010
Judecătoria Pitești
obligaţie de a face
Tribunalul Satu Mare
: Drept civil. Divorţ din culpa exclusivă a unuia dintre soţi – despăgubiri solicitate pentru acest motiv de către soţ. Clarificarea fundamentului juridic, a condiţiilor legale de admisibilitate şi delimitarea între diferitele ipoteze legale în materie. A
Judecătoria Bârlad
Obligatii contractuale comerciale. Neexecutare. Actiune in pretentii, dobanzi. Lipsa vizei reprezentant fiscal. Neinregistrarea acesteia in evidentele contabile. Respingere cerere de suspendare a judecatii, in temeiul art. 244 alin. 2 pct. 2 C.p.c.,...
Tribunalul Gorj
Pretenții
Tribunalul Bacău
Prejudicii.Daune.