Iesire din indiviziune

Sentinţă civilă 9893 din 05.06.2009


DOSAR CIVIL NR. 18/212/2008

 

JUDECATORIA CONSTANTA

SECTIA CIVILA

SENTINŢA CIVILĂ NR.9893

Şedinţa publică de la 05.06.2009

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect partaj judiciar/iesire din indiviziune,  acţiune formulată de reclamantul FPcu domiciliul in Constanta, în contradictoriu cu paratii DE ŞI DA ambii domiciliati in Constanta, Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 25.05.2009  si au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face corp comun cu prezenta incheiere, când instanţa pentru a da posibilitatea reclamantului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data 01.06.2009 si ulterior la 05.06.2009, cand,

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei acţiuni civile, constată:

Reclamantul FPa formulat o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu paratii DE ŞI DA, prin care a solicitat instanţei ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să  se dispună  sistarea stării de indiviziune asupra scării de acces la nivelele superioare din imobilul situat în Constanţa, prin atribuirea către reclamant şi obligarea sa la plata sultei valorice corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că între reclamant în calitate de cumpărător şi pârâta DE ŞI DI- în calitate de vânzători - a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.5963/1996, având ca obiect imobilul compus din teren  în suprafaţă de 201,5 mp şi cota de 1 din suprafaţa construită, respectiv 710,35 mp, situat în Constanţa.

S-a învederat instanţei că părţile au stabilit că vor deţine fiecare o cotă de 1 din scara de acces, folosinţa acesteia fiind comună. Se mai arată că după data decesului lui DI relaţiile dintre coproprietari s-au deteriorat, iar modul în care este utilizată scara de acces provoacă prejudicii reclamantului.

În drept, au fost invocate disp. art.728 C.civ.

Pârâţii, legal citaţi,  au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor, testimonială şi  cu expertiza tehnică imobiliară.

Asupra excepţiei de inadmisibilitate

Se constată că părţile au făcut dovada calităţii de coproprietari asupra imobilului din litigiu cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5963/1996 la BNP CI (fila 7). Conform titlului de proprietate părţile deţine câte o cotă de 1 din scara de acces, folosinţa acestei scări fiind comună.

Având în vedere structura imobilului, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, precum şi natura bunului ce se solicită a fi partajat, se constată că părţile deţin în proprietate comună pe cote părţi forţată şi perpetuă scara de acces către nivelul superior al construcţiei. De altfel, din probe rezultă faptul că pârâţii nu pot avea acces la mansardă decât utilizând această scară.

Reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune de ieşire din indiviziune asupra imobilului litigios întemeiată pe disp.art.728 C.civ.

 În mod esenţial, situaţia premisă a unei acţiuni având ca obiect partajul o reprezintă existenţa unei proprietăţi  comune pe cote –părţi sau indiviziune.

 Ceea ce este specific proprietăţii comune pe cote-părţi sau indiviziunii  este faptul că asupra bunurilor ce aparţin mai multor persoane, fiecare copărtaş sau  coindivizar are o cotă abstractă din drept, fără a deţine în exclusivitate o porţiune determinată în materialitatea sa din bunul ce face obiectul indiviziunii.

Coproprietatea forţată are ca obiect un bun care prin natura sa sau prin destinaţie are menirea de a fi folosit de toţi coproprietarii în acelaşi timp. Această coproprietate se menţine independent de voinţa copărtaşilor şi este determinată de destinaţia bunului.

Bunul asupra căruia se exercită proprietatea forţată, respectiv scara de acces, este un bun accesoriu faţă de bunul principal, respectiv imobilele părţilor, deţinute în proprietate exclusivă. Coproprietarii nu pot cere împărţirea bunului comun accesoriu necesar bunului principal care formează obiectul dreptului de proprietate exclusivă  şi care aparţine unor proprietari diferiţi.

Fiecare dintre coproprietari are dreptul de a folosi bunul comun fără a aduce atingere drepturilor egale şi reciproce ale celuilalt coproprietar.

Ieşirea din indiviziune şi atribuirea scării către unul dintre coproprietari este imposibil de realizat, întrucât ar avea drept consecinţă îngrădirea exercitării dreptului de proprietate de către pârâţi. Cu alte cuvinte, pârâţii nu ar mai acces şi nu ar mai putea folosi întregul imobil deţinut în proprietate exclusivă.

Raportat la considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa urmează să admită excepţia pusă în discuţie şi, în consecinţă, să respingă acţiunea ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care a căzut în pretenţii va fi obligată, la  cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că reclamantul este cel care a  căzut în pretenţii şi existând şi o cerere în acest sens, instanţa îl va obliga  pe  acesta la plata, în favoarea pârâţilor, a sumei de  1000 lei,  cu titlu de cheltuieli de  judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul FPcu domiciliul in Constanta, în contradictoriu cu paratii DE ŞI DA ambii domiciliati in Constanta, ca fiind inadmisibilă.

În temeiul disp.art.274 C.p.c. obligă reclamantul la plata sumei de  1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâţilor.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.06.2009.

Red.jud. R.I.S./24.09.2009

Dact.G.S./24.09.2009/ 5 ex