Pretenţii. Răspunderea civilă contractuală. Refuzul asiguratorului rca de a plăti despăgubirile.

Pretenţii. Răspunderea civilă contractuală .Refuzul asiguratorului RCA  de a plăti despăgubirile .

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţa la data de 12.11.2009 sub reclamantul-creditor E.M.C cu domiciliul ales a chemat în judecată pe pârâta-debitoare  SC C. Asig SA- Sucursala Călăraşi, , solicitând emiterea unei ordonanţe de plată care să  conţină somaţia de plată a debitoarei a  sumei de 6.511,00 lei şi a dobânzilor legale calculate până la data plăţii integrale, reprezentând  c-valoarea  lucrărilor de reparaţie a autoturismului  cu numărul de înmatriculare  zz-00-zzz, ce a fost avariat la data de  12.04.2009, în cadrul unui accident rutier  produs  din vina sa.  A solicitat obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest  proces.

În motivare se arată că în timp ce reclamantul conducea  autoturismul  cu numărul de înmatriculare  xx-00-xxx, pe str. Prel. Bucureşti  din mun. Călăraşi, pe fondul neatenţiei a pierdut controlul autoturismului şi acroşat autoturismul cu numărul  zz-00-zzz, aparţinând numitului T V, care era staţionat, coliziune în urma  căreia  ambele autoturisme  au fost avariate.

Mai arată reclamanta că întrucât avea asigurare RCA la SC C. Asig SA, i-a înmânat  numitului T. V copia  tichetului de asigurare  încheiat cu pârâta, iar aceasta a  întocmit astfel dosarul de daună nr. RCA0008CL9, însă în mod  nejustificat a refuzat  plata daunei.

În aceste condiţii arată reclamantul că, a achitat personal c-valoarea  daunei în sumă de 6511 lei, după care s-a adresat asigurătorului său, care  refuză să-i plătească c-valoarea daunei;

Precizează că potrivit dispoziţiilor  art. 55 din Legea nr  136/1995 „despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au  despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează a fi recuperate potrivit prevederilor art. 58”, astfel că pârâta este obligată dă-i plătească  despăgubirea.

Menţionează că datoria este certă, lichidă şi exigibilă.

În drept îşi întemeiază cererea  pe dispoziţiile  art. 1 din OUG 119/2007.

În dovedirea acţiunii au fost anexate o serie de înscrisuri, respectiv  copia procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 3313427, declaraţiile date de persoanele implicate în accident, copia alcolotestului (f. 6), un proces  verbal olograf, înştiinţarea  nr. 4710/15.04.2009 (f. 9), o cererea olografă formulată către  departamentul daune de  numitul T V, răspunsul dat de  SC C Asig Sa acestuia (f. 11), factura fiscală nr. 1039/19.05.2009  şi deviz de lucrări (f.12, 13), precum şi o serie de facturi fiscale şi chitanţe (f. 14-26).

În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea cererii  de emitere a  somaţiei de plată, întrucât  nu îndeplineşte  condiţiile  art. 2 al. 1  din OUG 119/2007, creanţa nefiind  certă, lichidă şi exigibilă.

În motivarea întâmpinării  pârâta arată că  cererea reclamantului este netemeinică  şi nelegală.

Menţionează că  urmare a cererii formulată  la data de 14.03.2009, de numitul T V, s-a întocmit dosarul de daună RCA 0008CL9, dosar care a fost avizat în mod  favorabil şi a fost transmis  în Centrala carpatica Asig,  pentru reavizare.

A mai menţionat că, analizând  avariile  existente  pe autovehicule, cu dinamica accidentului, specialiştii în daune au considerat că nu reiese o complementaritate a avariilor  şi evenimentul nu se putea  produce  în acest fel.

Astfel, pentru a stabili  dacă  îi datorează  vreo sumă  creditorului, apreciază că este necesară  cercetarea  fondului raporturilor  dintre părţi, demers  imposibil  de realizat în procedura  ordonanţei de plată.

Mai arată că, creanţa  solicitată de creditor  nu este  certă, lichidă şi exigibilă;că raporturile contractuale dintre părţi au ca fundament  un contract, însă ea nu a recunoscut  creanţa  solicitată de creditor, neefectuând  nici o plată  din suma  solicitată.

Precizează că potrivit dispoziţiilor  art. 54 al. 1  din Legea nr.  136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România, despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana  păgubită şi asigurător, ori în cazul în care nu s-a  realizat convenţia,  prin hotărâre judecătorească.

În speţă părţile nu au convenit  asupra acordării  despăgubirilor, iar societatea pârâtă nu a emis nici un document  din care să rezulte că îşi însuşeşte  cererea de despăgubiri  şi că este de  acord cu  nivelul  acestora. Mai mult, arată că a  comunicat creditoarei, prin adresa  nr. 4710/15.04.2009, că nu este de  acord cu  plata despăgubirilor.

Mai precizează că în speţa de faţă, având  ca obiect ordonanţa de plată, nu se pot administra  probatorii, astfel că solicită respingerea  cererii de emitere a  ordonanţei de plată  şi a i se acorda astfel dreptul de a se judeca  pe calea dreptului comun şi de a se putea  folosi şi de  alte probe.

În drept şi-a întemeiat  întâmpinarea pe disp. 115-118 C. pr. civ.  şi OUG 119/2007.

În dovedirea întâmpinării a depus  la copii ale  dosarului de daună (f. 37-64 din dosar).

La termenul din 06.01.2010, reclamantul, şi-a precizat temeiul juridic al acţiunii  în sensul că  înţelege să doreşte  în contradictoriu cu pârâta  pe calea dreptului comun, în baza  dispoziţiilor art.24 din Legea nr. 136/1995, conform cărora asiguratorul va plăti direct asiguratului c/val despăgubirilor in cazul in care acesta face dovada că a achitat păgubitului.

Instanţa luând  act că reclamantul îşi modifică  temeiul de drept al acţiunii formulate din prevederile procedurii speciale ale OUG  119/2007  ordonanţă de plată  pe dispoziţiile art. 24 din Lg.136/1995,a pus in vedere reclamantului să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de  462,66 lei şi timbru judiciar de2,7 lei sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrate,cererea acestuia fiind legal timbrată la termenul următor.

La termenul de judecată din 17.02.2010,instanţa a respins excepţia prematurităţii  introducerii acţiunii,excepţie invocată de pârâtă  pentru considerentele cuprinse în încheierea de la acest termen.

În cauză  instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică auto ,raportul de expertiză efectuat în cauză precum şi suplimentul la acesta aflându-se la dosarul cauzei filele 88-95  şi 101-106 precum şi un CD ce cuprinde pozele şi înregistrarea  realizate la faţa locului.

Analizând materialul probator administrat în cauză  instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de 12.04.2009  reclamantul ,conducător al autoturismului cu numărul de înmatriculare xx-00-xxx a fost implicat într-un accident de circulaţie  în cadrul căruia  neasigurându-se corespunzător la schimbarea direcţiei de mers a acroşat cu partea din stânga faţă,partea din dreapta spate a autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz, parcat lateral, în urma impactului aruncându-l peste bordură.

Pentru a reţine această situaţie de fapt instanţa a avut în vedere cele reţinute de agentul constatator în cadrul procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. 3313427/12.04.2009 precum şi declaraţiile celor doi conducători ai autoturismelor implicate  aflate la dosarul cauzei filele 5-7 precum şi procesul verbal de reconstituire  încheiat la faţa locului între proprietarii autoturismului,reprezentatul pârâtei  fila 8.

În urma  accidentului produs autoturismul cu numărul de înmatriculare  zz-00-zzz a suferit avarii la bara  din spate,aripa dreaptă spate,uşa dreapta ,pragul drept ,bascula dreapta ,jante aluminiu  constatate în anexa la procesul verbal dresat reclamantului precum şi în nota de constatare a avariilor încheiate de pârâtă  la 14.03.2009 în cadrul dosarului de daună RCA 0008CL9-fila 44.

Întrucât pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor ,astfel cum rezultă  înscrisul aflata la dosarul cauzei –fila 9, reclamantul a plătit el contravaloarea reparaţiilor  necesare aducerii autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz, achitând în acest sens factura fiscală nr.1039/19.05.2009( fila 12) în valoare de 2361,89 lei ,precum şi  a materialelor  în valoare de 3200 lei ( conform facturii fiscale  nr. 22/14.05.2009-fila 23,22) contravaloarea tractării autoturismului avariat  filele  15-19.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesul active a reclamantului,excepţie invocată la acest termen de pârâtă ,instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.49 din legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule,

Iar potrivit prevederilor art.51 din aceeaşi lege :” Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul. “

Având în vedere aceste prevederi legale ,faptul că reclamantul este cel ce a condus autoturismul asigurat şi este cel vinovat de accident,precum şi faptul că aceasta  este membru al familiei persoanei titulare a asigurării  şi a fost cel ce a plătit contravaloarea despăgubirilor,apreciază că justifică calitatea  procesuală activă acesta fiind titularul dreptului de despăgubire dedus judecăţii .

Pe fondul cauzei instanţa reţine că procesul-verbal nu a fost contestat de reclamantul –contravenient , acesta confirmând realitatea situaţiei de fapt reţinută de agentul constatator şi declarând că este de acord ca asigurarea de răspundere civilă delictuală a autoturismului pe care l-a condus, să fie folosită pentru repararea autoturismului avariat.

Existenţa şi întinderea prejudiciului produs şi costul lucrărilor de reparaţii au fost probate prin procesele verbale de constatare a daunelor, devizele de materiale şi manoperă ,facturile fiscale şi chitanţele prin care reclamantul  a plătit despăgubirile al căror cuantum nu a fost contestat  şi a fost confirmat prin raportul de expertiză efectuat în cauză,  ce a concluzionat că accidentul se putea produce  în modalitatea constatată prin procesul –verbal  şi putea provoca  avariile  constatate în pofida aprecierilor nejustificate tehnic de către pârâtă .

Având în vedere că, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art.37 din O.G.2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, procesul-verbal de contravenţie necontestat face dovada deplină cu privire la persoana contravenientului, a existenţei faptei contravenţionale reţinută în sarcina sa şi a culpei, se constată că în cauză sunt întrunite condiţiile art.998-999 C.civilă . privind răspunderea civilă a reclamantului , conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare xx-00-xxx , asigurat pentru răspundere civilă delictuală, la data producerii accidentului, la S.C. C. ASIG SA .

În drept,instanţa reţine că potrivit art.55alin.3  din Legea nr.136/1995 ,prin excepţie de la regula potrivit căreia despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite,  despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.

 Faţă de cele reţinute şi având în vedere faptul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.58 din Legea nr.136/1995, privind situaţiile în care asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, văzând şi dovada achitării de către reclamant către persoana păgubită a contravalorii pagubei produse  , instanţa urmează să admită acţiunea,  şi va obligă pârâta  la plata către reclamant  a sumei de 6010 lei, reprezentând  c-valoarea  materialelor  şi a lucrărilor de reparaţie ale autoturismului  cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz  precum şi la plata  dobânzii legale aferente  acestui debit, calculată de la data  introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului.

Instanţa  a  decis admiterea numai în parte a acţiunii reclamantului întrucât în cadrul pretenţiilor solicitate prin acţiunea formulată,reclamantul a solicitat ,conform facturilor şi chitanţelor ataşate cererii şi obligarea pârâtei la plata onorariului de expertiză tehnică extrajudiciară,cerere neîntemeiată.

 În baza art.274 alin.1 C procedură civilă va admite cererea reclamantului şi va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de  1.906,30 lei  cu titlu de cheltuieli de judecată,respectiv taxă de timbru , onorariu de expert şi onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare