Contestaţie la executare. Caracterul cert al creanţei. Imposibilitatea compensării creanţelor în lipsa unei hotărâri judecătoreşti.

Contestaţie la executare. Caracterul cert al creanţei. Imposibilitatea compensării creanţelor în lipsa unei hotărâri judecătoreşti.

Potrivit disp. art. 379 al.1 C.p.c., urmărirea silită a bunurilor se poate face doar  în temeiul unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Astfel, existenţa unei creanţe care să îndeplinească anumite condiţii constituie premisa necesară declanşării procedurii execuţionale. Una din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă este aceea de a fi certă, Codul de procedură civilă arătând că o creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuţi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el. Existenţa pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII a comercială a dosarului  nr. 13104/2004 între aceleaşi părţi şi având ca obiect constatarea stingerii obligaţiei de plată a contestatoarei ori dispunerea compensării sumelor datorate reciproc nu este de natură să înlăture caracterul cert al creanţei, întrucât priveşte aspecte ulterioare naşterii creanţei ce se execută. Compensarea invocată de contestatoare nu este dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, în speţa de faţă neaflându-ne în situaţia unei compensaţii legale care să opereze în temeiul art. 1144 C.civ., întrucât creanţa invocată de către contestatoare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (certă, lichidă şi exigibilă). Instanţa supremă a stabilit posibilitatea compensării datoriilor reciproce ale celor două părţi, însă aceasta va opera numai după ce va fi admisă de către instanţa de fond căreia îi revine sarcina de a determina cuantumul celeilalte creanţe.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 05.04.2007, Asociaţia Agricolă A, a chemat în judecată intimata A. D. S. Bucureşti  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se  dispună anularea în totalitate  a actelor de executare efectuate în cadrul executării silite începute prin somaţia nr.52345/01.03.2007 având ca obiect titlul executoriu reprezentat de contractul de vânzare cumpărare  acţiuni nr.39/21.09.2001, precum şi suspendarea  executării silite , până la soluţionarea contestaţiei  cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. 

In motivarea acţiunii, contestatorul  a arătat că la data de 21.09.2000 între ADS, în calitate de vânzător  şi Asociaţia Agricolă A, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare  nr.39, contract având ca obiect înstrăinarea unui număr de 1.719.819 acţiuni deţinute la SC S.C. SA.  Ulterior  semnării acestui contract  de vânzare-cumpărare de acţiuni,  prin  nota  Ministerului Agriculturii  Alimentaţiei  şi  Pădurilor nr.303/25.02.2003, se  atestă  existenţa  unor  datorii  mult mai mari  ale  societăţii  în  cauză, respectiv  154.122.190.721  ROL.

După  întocmirea  contractului  de vânzare-cumpărare  Asociaţia  Agricolă  A.  a  avut posibilitatea  să  verifice  bilanţul  contabil,  moment  în  care  a  constatat  că sumele  prezentate  în  caietul  de sarcini  sunt  nereale  şi mult  mai  mici  decât cele  înregistrate în  evidenţele contabile  ale societăţii.

Prin  notele  MAAP-ADS  nr.303/25.02.2003  şi nr.63290/19.12.2002, Agenţia  Domeniilor  Statului  a  recunoscut  datoriile reale ale  SC S.C. SA  la plata perfectării contractului nr.39/21.09.2000  erau  în cuantum  de  154.122.190.721 ROL.

Înalta  Curte  de  Casaţie  şi Justiţie  a  reţinut  în Decizia  Comercială  nr.3230/2004 că: „ pârâta ( ADS – cazul nostru) în  calitate  de instituţie publică implicată, (…) a  confirmat  că datoriile  reale  ale societăţii  privatizate  sunt de  154.122.190.721  ROL  reprezentând  o diferenţă  de  valoare  necuprinsă  în  dosarul  de prezentare  şi documentare  de privatizare  în valoare  de  80.307.190.721  ROL ”,  iar  „potrivit art.1144  Cod  Civil  compensaţia  operează de drept, în  puterea  legii  şi chiar  când  debitorii n-ar  şti  nimic  despre aceasta,  cele două datorii se sting  reciproc  în momentul  când  se găsesc  existând  deodată  şi până  la concurenţa  cantităţilor  respective”.

Admiţând  recursul, Curtea  a  constatat  că în speţă  este  incidentă compensarea,  adică există  datorii  reciproce  între  Asociaţia  Agricolă  A  şi ADS  izvorâte  din acelaşi  titlu.

Instanţa de recurs  a stabilit  irevocabil  următoarele aspecte : faptul  că datoriile  prezentate  în documentele de privatizare  erau  cu  80.307.190.721  ROL  mai mici  decât  datoriile  reale; faptul că există  creanţe reciproce  între părţi  izvorâte  din contractul  nr.39/2000  şi  că între  ele  a  operat  compensarea,  însă nu  se  pot stabili  limitele compensării întrucât  este necesară o expertiză contabilă.

Urmare  a  intervenţiei  de  drept  a  compensării  legale, datoria  subscrisei  faţă de  ADS  a  fost micşorată  sau chiar  stinsă în  întregime. Ca  urmare, creanţa  invocată  de  ADS  cu privire  la  debitul propriu-zis  nu este certă. De asemenea, dată fiind  această modificare  a cuantumul creanţei,  dobânzile  nu au mai curs, sau au curs  raportat  la o creanţă  mai mică, ceea ce  face  ca nici  dobânzile  să nu fie certe. Ca  urmare, nici penalităţile  nu sunt determinate  cu certitudine, întrucât nu se cunoaşte valoarea  la care  se aplică.

În  ceea  ce  priveşte  cererea  de  suspendare  a  executării silite, faţă  de  sumele extrem de mari pretinse  de ADS  prin comunicarea  titlului  executoriu,  este  evident  faptul că  în situaţia  în care  aceasta va continua  contestatoarea  ar fi  grav şi iremediabil  afectată,  intrând  în imposibilitate  de plăţi.

În drept, contestatoarea îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile  art.399 şi următoarele Cod procedură civilă şi art.  403 Cod procedură civilă.

La  data de  19.04.2007, intimata  Agenţia  Domeniilor  Statului  a  depus la dosar întâmpinare  prin care  a  solicitat  respingerea  contestaţiei  ca neîntemeiată şi a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova, competentă fiind potrivit art. 9 OUG 51/1998  Curtea de Apel Bucureşti şi inadmisibilităţii contestaţiei la executare ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.

În şedinţa publică din 25.05.2007, instanţa a respins excepţiile necompetenţei materiale şi inadmisibilităţii ca neîntemeiate.

În şedinţa publică din 22.06.2007 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii formulării contestaţiei având în vedere disp. art. 401 C.p.c.

Faţă de înscrisul depus în şedinţa publică de către contestatoare instanţa constată că prezenta acţiune a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării şi va respinge excepţia invocată ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, instanţa reţine următoarele:

La data de 21.09.2000, între Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în calitate de vânzător, şi contestatoarea Asociaţia Agricolă A., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 39, contract ce a avut ca obiect înstrăinarea unui număr de 1.719.819 acţiuni deţinute la SC S.C. SA, în schimbul unui preţ de 36.976.108.500 lei, preţ ce urma să fie plătit de cumpărător conform art. 5.1 şi 5.3 din contract, astfel cum a fost modificat de actele adiţionale ulterioare, respectiv din 23.10.2000, 27.12.2001, 20.03.2003.

Prin adresa nr. 52345/01.03.2007, intimata ADS, în calitate de creditoare a comunicat contestatoarei titlul executoriu şi somaţia de plată prin care solicită achitarea creanţei scadente în valoare de 5.928.287,23 lei (RON)  şi 1.214.020 euro, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 64/2005 coroborate cu dispoziţiile  OUG nr. 51/1998 cu modificările şi completările ulterioare, creanţă izvorâtă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 39/21.09.2000.

Potrivit disp. art. 379 al.1 C.p.c., urmărirea silită a bunurilor se poate face doar în temeiul unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Astfel, existenţa unei creanţe care să îndeplinească anumite condiţii constituie premisa necesară declanşării procedurii execuţionale. Una din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă este aceea de a fi certă, Codul de procedură civilă arătând că o creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuţi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el.

Instanţa apreciază că, creanţa ce se execută  de către intimata ADS împotriva contestatoarei îndeplineşte condiţia caracterului cert, ea fiind recunoscută de către contestatoare care a solicitat compensarea acestei creanţe cu alte creanţe pe care le are împotriva intimatei debitoare. Acest aspect reieise din considerentele deciziei nr. 3230/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Secţia Comercială, din notele nr. 63290/19.12.2002, nr. 20512/29.01.2003 ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Existenţa pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII a comercială a dosarului nr. 13104/2004 între aceleaşi părţi şi având ca obiect constatarea stingerii obligaţiei de plată a contestatoarei ori dispunerea compensării sumelor datorate reciproc nu este de natură să înlăture caracterul cert al creanţei, întrucât priveşte aspecte ulterioare naşterii creanţei ce se execută.

Compensarea invocată de contestatoare nu este dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, în speţa de faţă neaflându-ne în situaţia unei compensaţii legale care să opereze în temeiul art. 1144 C.civ., întrucât creanţa invocată de către contestatoare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (certă, lichidă şi exigibilă). Instanţa supremă a stabilit posibilitatea compensării datoriilor reciproce ale celor două părţi, însă aceasta va opera numai după ce va fi admisă de către instanţa de fond căreia îi revine sarcina de a determina cuantumul celeilalte creanţe.

În consecinţă, apreciind că executarea silită începută de către intimată împotriva contestatoarei este legală, respectând disp. OUG nr. 64/2005 coroborate cu dispoziţiile  OUG nr. 51/1998 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe cele ale Codului de Procedură Civilă, instanţa urmează să respingă contestaţia de faţă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare