Infracţiuni

Dosar nr. 1819/214/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 198

Şedinţa publică de la 05 Noiembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Ministerul Public reprezentat prin procuror Camelia Sanfrancisco?

Pe rol se află judecarea cauzei penale  privind pe inculpaţii N.R.I. , M I M, M A M. trimişi în judecată  prin rechizitoriul întocmit de  Parchetul de pe lângă J.C. pentru  săv. infr. prev. de art. 291 C.p. cu aplic. disp. art.  41 alin. 2 C.p.  şi art.  215 alin. 1,2 şi 3 C.p. cu aplic.  disp. art. 41 alin. 2 C.p. , ambele în cond. art. 33 lit. a) C.p. – inc. N.R.I., pentru săv. infr. prev. de art. 288 C.p. şi art.  26 rap. la art. 215 alin. 1,2 şi 3 C.p. cu aplic.  disp. art. 41 alin. 2 C.p. , ambele în cond. art. 33 lit. a) C.p. – inc.  M I M  şi pentru săv. infr.  prev. de art. 290  C.p.  şi art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2 şi 3 C.p. cu aplic.  disp. art. 41 alin. 2 C.p. , ambele în cond. art. 33 lit. a) C.p- inc. M.A.M..

Dezbaterile pe fond în cauză au avut loc in şedinţa publică din 22.10.2009, concluziile părţilor fiind consemnate in  încheierea de şedinţă din acea dată,  parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi, când, în aceeaşi compunere, a decis următoarele

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoare:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J.C. nr.--/P/200-, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 9.12.2008 sub nr.unic 1819/214/2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor N.R.I. pentru săv. infr. prev. de art. 291 C.p. cu aplic. disp. art.  41 alin. 2 C.p. şi art.215 alin. 1,2 şi 3 C.p. cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p., în cond. art. 33 lit. a) C.p., M.I.M. pentru săv. infr. prev. de art. 288 C.p. şi art.  26 rap. la art. 215 alin. 1,2 şi 3 C.p. cu aplic. disp. art.41 alin. 2 C.p., în cond. art. 33 lit.a) C.p., M.A.M. pentru săv. infr. prev. de art. 290 C.p. şi art. 26 rap. la art. 215 alin.1, 2 şi 3 C.p. cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p., în cond. art. 33 lit. a) C.p.

În fapt, prin rechizitoriu, s-a reţinut că în cursul lunii martie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul N.R.I., folosind înscrisuri despre care ştia că sunt false, respectiv contract individual de muncă şi adeverinţă de salariat false, a obţinut două credite bancare de la Banca -- şi de la Banca Ţiriac, prin inducerea în eroare a băncilor, folosind o calitate mincinoasă, aceea de angajat al S.C. -- S.R.L., şi menţinerea în eroare a acestor instituţii bancare cu prilejul încheierii şi executării contractelor de credit, eroare fără de care acestea nu ar fi încheiat contractele în condiţiile stipulate. Inculpatul N.R.I. a fost ajutat în acest sens de ceilalţi doi inculpaţi, inculpatul M.I.M. fiind cel care a falsificat contractul individual de muncă, iar inculpata M.A.M. a falsificat adeverinţa de salariat, ambele acte fiind folosite la obţinerea creditelor de către inculpatul N.R.I.

Pentru a se reţine această situaţie de fapt, în faza de urmărire penală s-au coroborat următoarele mijloace de probă: declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, procese-verbale de confruntare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, alte acte.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat şi administrat următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor (f.46, 57, 96), înscrisuri, declaraţiile martorilor P M-L (f.59), P.L.S. (f.82), M.D.M.M. (f.84), .D.A.C. (f.85) şi B.I. (f.112), precum şi fişele de cazier ale inculpaţilor (f.29-31).

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarea situaţie de fapt:

În cursul lunilor februarie-martie 2006, între inculpaţii N.R.I. şi M.I.M. a avut loc o discuţie, la care a participat şi martorul P.L.S., în cursul căreia inculpatul M.I.M. i-a cerut inculpatului N.R.I. să încheie un contract de credit în numele său, dar în beneficiul primului, urmând însă ca ratele creditului să fie achitate de inculpatul M.I.M..

Faţă de această propunere, inculpatul N.R.I. a arătat că nu poate obţine un credit, având în vedere că nu are venituri cu care să garanteze, însă inculpatul M.I.M. i-a răspuns că, fiind împreună cu martorul P.L.S. angajatorii lui, îi pot da un salariu mai bun dacă este de acord să contracteze acest împrumut.

Având acordul inculpatului N,R.I., inculpatul M.I.M., a demarat procedurile în vederea obţinerii creditelor, sens în care a falsificat un contract individual de muncă înregistrat la ITM, prin ştergerea cu pastă corectoare a datelor reale şi completarea apoi cu datele inculpatului N.R.I., fotocopiind ulterior actul astfel alterat.

Pentru a da autenticitate acestui înscris, inculpata M.A.M., ce avea la acel moment calitatea de administrator al S.C. ---- S.R.L., a aplicat pentru conformitate ştampila societăţii, eliberând totodată şi o adeverinţă de venit pe numele inculpatului Nicolae Romică Ionel, prin care se atesta în mod fals că acesta era angajatul societăţii respective, obţinând un salariu ce i-ar fi permis să contracteze un împrumut bancar.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică (f.77-84 d.u.p.) a fost confirmată această situaţie de fapt, concluzionându-se că scrisul cu care au fost completate rubricile adeverinţei de venit, precum şi menţiunile „conform cu originalul” de pe contractele de muncă, a fost executat de inculpata M.A.M..

Pe baza acestor acte falsificate, inculpatului N.R.I. i-au fost acordate două împrumuturi, fiind încheiate contractele de credit nr.150-353/CRD-DB din 7.04.2006 cu Banca --România S.A. (f.169 d.u.p.), respectiv nr. 51MP00000837 din 13.04.2006 cu Banca --S.A. (f.111 d.u.p.).

Banii astfel obţinuţi au fost folosiţi de inculpaţi pentru achiziţionarea mai multor bunuri necesare demarării unei afaceri în domeniul montării de geamuri termopan, afacere ce însă nu a prosperat, bunurile achiziţionate fiind ulterior amanetate de către inculpatul M.I.M.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de martora B.I., sora inculpatului N.R.I., ce a participat la o discuţie la care au fost prezente toate părţile implicate.

Coroborând declaraţiile inculpaţilor M.I.M.  şi M.A.M. cu declaraţiile martorilor mai sus nominalizaţi, instanţa constată dovedită vinovăţia acestora sub forma intenţiei directe, potrivit art.19 pct.1 lit.a C.pen.

Însă în privinţa inculpatului N.R.I., instanţa apreciază că faţă de acesta nu s-a răsturnat prezumţia de nevinovăţie de care se bucură.

Astfel, instanţa constată că declaraţia acestuia se coroborează cu declaraţiile martorilor P.L.S. şi B.I., precum şi cu declaraţia inculpatei M.A.M., dar şi cu alte înscrisuri aflate la dosar.

Martorul P.L.S. a arătat că inculpatul N.R.I. a aflat de faptul că actele depuse la bancă pentru obţinerea creditelor sunt false, ulterior momentului încheierii contractelor, atunci când ratele scadente nu au mai fost achitate.

De asemenea, martora B.I. a declarat că ea este cea care a făcut toate demersurile în urma cărora a aflat că actele de la dosarul de creditare sunt false, sens în care a solicitat relaţii atât de la ITM, cât şi de la bancă, discutând inclusiv cu funcţionarii implicaţi, aflând că cel care a purtat la bancă toate discuţiile cu agentul de creditare a fost inculpatul M.I.M..

Deşi prin declaraţia sa inculpata M.A.M. îl implică şi pe inculpatul N.R.I. în activitatea de falsificare a actelor, din modul în care descrie desfăşurarea evenimentelor, instanţa reţine că singura implicare a acestui inculpat a fost aceea că a venit personal să-i aducă actul de identitate la sediul firmei inculpatei.

Pe lângă aceste aspecte, instanţa reţine şi alte elemente de natură a-i crea convingerea că inculpatul N.R.I. nu a avut cunoştinţă de faptul că în vederea obţinerii creditelor de la bancă se vor folosi acte false.

Astfel, instanţa are în vedere faptul că cel care a formulat plângerea penală, la data de 10.10.2006, învederând încă de atunci aceleaşi aspecte pe care le-a declarat după atâta timp şi în faţa instanţei, este inculpatul Nicolae Romică Ionel.

De asemenea, instanţa are în vedere şi declaraţia pe proprie răspundere dată de inculpatul M.I.M. la data de 11.10.2006 (f.148 d.u.p.), cu ocazia întâlnirii dintre toate părţile interesate, declaraţie prin care acest inculpat se angajează faţă de inculpatul N.R.I. să achite ratele creditelor contractate.

Dincolo de toate aceste aspecte, instanţa constată că în cauză singura dovadă a vinovăţiei inculpatului N.R.I., în ce priveşte actele falsificate, este dată de presupunerea că acesta, fiind cel care a contractat împrumuturile bancare, trebuia să observe actele la dosarul respectiv de creditare.

Însă în contextul în care inculpatul N.R.I. neagă că ar fi văzut actele depuse la bancă, deoarece de toate aceste demersuri s-a ocupat doar inculpatul M.I.M., aspect confirmat de probele administrate în cauză, astfel cum au fost analizate mai sus, instanţa apreciază că acuzarea era obligată să facă dovada dincolo de orice îndoială că inculpatul N.R.I.  a cunoscut faptul că actele sunt false.

În speţă, această probă nu a fost făcută, inculpatul bucurându-se în continuare de prezumţia de nevinovăţie ce nu a fost răsturnată de acuzare.

Astfel, instanţa apreciază că în cauză s-a făcut o confuzie între faptul că inculpatul N.R.I., a fost de acord cu obţinerea unor împrumuturi contractate pe numele său în mod fictiv, urmând să fie angajat pe o funcţie mai bună, cu un salariu mai mare, iar banii obţinuţi să fie folosiţi pentru demararea unei afaceri, cu faptul că acelaşi inculpat şi-ar fi dat acordul ca la obţinerea acestor împrumuturi să fie folosite acte falsificate.

Din contră, în speţă există probe din care rezultă că încă de la început inculpatul N.R.I. a condiţionat acordul său de a contracta cu instituţiile bancare de legalitatea operaţiunilor, în acest sens fiind declaraţia martorului direct P.L.S., dar şi a martorei B.I..

În plus, niciunul dintre ceilalţi doi inculpaţi, autorii falsurilor, conform propriilor declaraţii, dar şi probelor de la dosar, nu au arătat că inculpatul N.R.I. ar fi participat în vreun fel la acţiunea de falsificare şi nici nu au declarat că acesta a văzut actele falsificate.

Deşi acestui inculpatul i se poate reproşa lipsa de diligenţă, atunci când a fost de acord să semneze cu societăţile bancare contractele de credit, acest lucru nu este de natură a atrage răspunderea sa penală pentru fapte despre care nu a avut cunoştinţă.

Trebuie avut în vedere şi un alt aspect, acela că inculpatului N.R.I. i-au fost promise recompense dacă acceptă înţelegerea, respectiv că va avea funcţia de director al noii firme, cu un salariu corespunzător.

Prin urmare, instanţa reţine, prin coroborarea tuturor acestor elemente de fapt cu profilul psihologic al inculpatului N.R.I., că acesta din urmă nu a cunoscut faptul că actele depuse la instituţiile bancare, respectiv contractul individual de muncă şi adeverinţa de venit, erau false.

În consecinţă, nu se poate reţine în sarcina acestui inculpat săvârşirea infr.prev. de art. 291 C.pen., uzul de fals.

De asemenea, inculpatul N.R.I. neavând reprezentarea faptului că potrivit actelor depuse la instituţiile bancare situaţia prezentată nu corespundea adevărului, nu sunt întrunite, sub aspect subiectiv, nici elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Din probele administrate în cauză, astfel cum au fost analizate mai sus, în special din declaraţia martorului P.L.S., rezultă că inculpatului N.R.I. i s-a spus că în vederea contractării împrumuturilor bancare i se vor întocmi acte de angajare în mod legal, urmând să aibă şi în realitate veniturile şi situaţia necesară obţinerii creditelor.

De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care inculpatul N.R.I. a acceptat înţelegerea respectivă cu inculpatul M.I.M.. 

Faptul că o astfel de propunere ar fi trebuit să creeze suspiciuni unei persoane mai diligente, nu schimbă cu nimic poziţia subiectivă a inculpatului N.R.I., care a avut convingerea atunci când a contractat cu partea vătămată că situaţia prezentată corespunde adevărului, cel puţin în acte.

În consecinţă, inculpatul N.R.I. nu a intenţionat nici un moment să inducă în eroare instituţiile bancare.

Iar aspectul înţelegerii dintre părţi cu privire la destinaţia sumelor obţinute prin împrumut nu are relevanţă penală.

Pentru toate aceste considerente, instanţa, în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., va achita pe inculpatul N.R.I. pentru săvârşirea infr.prev.de art.291 C.pen. cu aplic. art.41 al.2, uz de fals în formă continuată, şi de art.215 al.1, 2 şi 3 C.pen. cu aplic. art.41 al.2, înşelăciune în formă continuată, întrucât faptelor le lipseşte elementele constitutive ale acestor infracţiuni, respectiv forma de vinovăţie cerută de lege.

În drept, fapta inculpatului M.I.M. de a falsifica un contract individual de muncă, înregistrat la ITM, prin alterarea acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infr.prev.de art.288 alin.1 C.pen., fals material în înscrisuri oficiale.

De asemenea, fapta inculpatului M.I.M. de a înlesni, prin falsificarea actelor de angajare, şi ajuta, prin efectuarea tuturor demersurilor necesare, pe inculpatul N.R.I. de a induce în eroare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, două societăţi bancare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase şi folosind o calitate mincinoasă,  inducere în eroare care a avut loc cu prilejul încheierii contractului de credit, şi fără de care banca nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate, întruneşte elementele constitutive ale infr.prev.de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 şi 3 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

Faţă de disp.art. 26 rap. la art.23 C.pen., nu are relevanţă sub aspectul angajării răspunderii penale a inculpatului M.I.M. că autorul faptei nu răspunde penal, atâta timp cât fapta la care a fost complice este prevăzută de legea penală.

Fapta inculpatei M.A.M. de a falsifica adeverinţa de venit eliberată pe numele inculpatului N.R.I., prin alterarea acesteia, pe care apoi a încredinţat-o spre a fi folosită pentru obţinerea unui credit bancar întruneşte elementele constitutive ale infr. prev.de art.290 alin.1 C. pen., fals material în înscrisuri private.

De asemenea, fapta inculpatei M.A.M. de a înlesni, prin falsificarea actelor de angajare, pe inculpatul N.R.I. de a induce în eroare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, două societăţi bancare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase şi folosind o calitate mincinoasă,  inducere în eroare care a avut loc cu prilejul încheierii contractului de credit, şi fără de care banca nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate, întruneşte elementele constitutive ale infr.prev.de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 şi 3 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

Faţă de disp.art. 26 rap. la art.23 C.pen., nu are relevanţă sub aspectul angajării răspunderii penale a inculpatei că autorul faptei nu răspunde penal, atâta timp cât fapta la care a fost complice este prevăzută de legea penală.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor, instanţa va avea în vedere disp. art.72 c.p, dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele  speciale de pedeapsă, inclusiv disp.art. 27 C.pen., care prevăd că şi complicele se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, persoana acestora, precum şi comportarea acestora pe parcursul cercetării penale, constând în prezentarea sporadică în faţa instanţei şi în încercarea de a arunca responsabilitatea preponderent în sarcina inculpatului N.R.I., modul de săvârşire a faptelor, respectiv prin folosirea de calitatea inculpatei M.A.M. de administrator al unei firme, urmările faptelor, ţinând seama şi de faptul că prejudiciul cauzat băncii a fost parţial acoperit prin perceperea de penalităţi de întârziere, apreciind că o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minim, este de natură a asigura scopul educativ al pedepsei prev. de art.52 c.p.

Având în vedere că cele două infracţiuni au fost săvârşite de inculpaţi înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa, în temeiul 33 lit.a C.pen. rap. la art.34 lit.b C.pen., va contopi pedepsele şi va aplica inculpaţilor pedeapsa cea mai grea.

De asemenea, văzând îndeplinite condiţiile prev. de art.861 alin.1 lit.b şi alin.2 C.pen., şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, având în  vedere că inculpaţii sunt infractori primari, recunoscând şi regretând săvârşirea faptelor, având şi o vârstă la care e posibilă reintegrarea socială, instanţa va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare  ce se va stabili conform art.862 C.pen.

Conform art.863 C.pen., instanţa va impune inculpaţilor pe durata termenului de încercare respectarea următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii: să se prezinte o dată la trei luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă T.A.; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă; să nu intre în legătură cu persoanele care i-au ajutat să falsifice actele folosite la săvârşirea infracţiunilor.

Potrivit art.359 C.pr.pen., instanţa va atrage atenţia inculpaţilor asupra disp. art.864 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării şi executarea în întregime a pedepsei aplicate, ce nu se contopeşte cu noua pedeapsă.

Instanţa, în temeiul art.20 alin.2 din Constituţia României, nu va face aplicarea disp.art.71 C.pen., privind interzicerea în mod automat a drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c C.pen. în caz de condamnare la pedeapsa închisorii, având în vedere că prin hotărârea C  c. R, C.E.D.O. a constatat că art.3 din Protocolul nr.1 adiţional a fost încălcat prin modalitatea de reglementare în dreptul intern a pedepselor accesorii.

Partea vătămată U -  ----S.A., succesoarea legală a celor două instituţii bancare prejudiciate, s-a constituit în termen legal parte civilă în cauză cu suma de 15054,92 lei lei, reprezentând creditul restant şi dobânzile şi penalităţile aferente.

În temeiul art.14 şi 346 C.pr.pen. şi constatând îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpaţilor M.I.M. şi M.A.M., prev. de art.998-999 C.civ., respectiv săvârşirea faptei cu vinovăţie şi cauzarea unui prejudiciu părţii civile, iar în privinţa inculpatului N.R.I., condiţiile angajării răspunderii contractuale, văzând şi disp.art. 1003 C.civ., instanţa va admite acţiunea civilă şi va obliga în solidar inculpaţii la plata de despăgubiri civile, constând în debit nerestituit, dobândă contractuală şi penalităţi de întârziere.

În baza art.191 alin.2 C.pr.pen., instanţa va obliga inculpaţii M.I.M. şi M.AM. rămâne în sarcina statului, potrivit art.6 alin.3 lit.c CEDO.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., achită pe inculpatul N.R.I.,  pentru săvârşirea infr.prev.de art.291 C.pen. cu aplic. art.41 al.2, uz de fals în formă continuată, şi de art.215 al.1, 2 şi 3 C.pen. cu aplic. art.41 al.2, înşelăciune în formă continuată, întrucât faptelor le lipseşte elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

În baza art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 şi 3 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., condamnă inculpatul M.I.M., la 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art.288 al.1 C.pen., condamnă acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) C.p. rap. la 34 lit.b) C.p., contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art.861 C.pen., suspendă condiţionat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art.862 C.pen.

Conform art.863 C.pen., impune pe durata termenului de încercare inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii: să se prezinte o dată la trei luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă T.A.; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; să nu intre în legătură cu persoanele care l-au ajutat să falsifice actele folosite la săvârşirea infracţiunilor.

Potrivit art.359 C.pr.pen., atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate.

În baza art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 şi 3 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., condamnă inculpata M.A.M., ---, la 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art.290 al.1 C.pen., condamnă aceeaşi inculpată la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri private.

În baza art. 33 lit. a) C.p. rap. la 34 lit.b) C.p., contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art.861 C.pen., suspendă condiţionat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art.862 C.pen.

Conform art.863 C.pen., impune pe durata termenului de încercare inculpatei respectarea următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii: să se prezinte o dată la trei luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă T.A.; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă; să nu intre în legătură cu persoanele care au ajutat-o să falsifice actele folosite la săvârşirea infracţiunilor.

Potrivit art.359 C.pr.pen., atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate.

În baza art.14 şi 346 C.pr.pen., admite acţiunea civilă formulată de partea civilă --- S.A. şi obligă în solidar inculpaţii N.R.I., M.I.M. şi M.A.M. să plătească acesteia suma de 15054,92 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.191 alin.2 C.pr.pen., obligă inculpaţii M.I.M. şi M.A.M. la plata către stat fiecare a sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei rămânând în sarcina statului.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi  5.11.2009.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare