Somaţie de plată

JUDECATORIA COSTESTI

DOSAR NR. 473/214/2010

SENTINTA COMERCIALA NR. 54/28.04.2010

Pe rol solutionarea cauzei comerciale privind pe creditoarea COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCURESTI, în contradictoriu cu debitorul F P, având ca obiect – somatie de plata.

La apelul nominal facut în sedinta publica, partile au lipsit.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care învedereaza ca ambele parti au solicitat judecarea cauzei în lipsa.

În temeiul art. 167 din Codul de procedura civila, instanta încuviinteaza pentru ambele parti proba cu înscrisuri, apreciind ca este pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei si ramâne în pronuntare asupra exceptiilor invocate de catre debitor.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 01.03.2010 pe rolul Judecatoriei Costesti, sub nr. 473/214/2010, creditoarea COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA S.A. (C.N.A.D.N.R. S.A.), prin DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCURESTI, a chemat în judecata pe debitorul F P, solicitând instantei ca, prin hotarârea pe care o va pronunta, sa dispuna emiterea ordonantei care sa contina somatia de plata aferenta echivalentului în lei, la cursul de schimb al Bancii Nationale a României valabil în ultima zi a lunii anterioare datei la care se va achita rovinieta, al sumei de 361,39 euro, debit compus din 143,61 euro, contravaloare rata rovinieta si 217,78 euro penalitati de întârziere, precum si penalitati de întârziere calculate dupa data mentionata în tabelul de calcul si pâna la plata efectiva a ratei restante, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii sale, creditoarea a aratat ca a încheiat cu debitorul contractul nr. 5383/25.01.2007, însusit prin semnatura, prin care debitorul a beneficiat de achitarea tarifului pentru utilizarea retelei de drumuri nationale (rovinietei) în rate trimestriale, însa nu a achitat decât prima rata.

Creditoarea a aratat ca C.N.A.D.N.R. S.A. este o societate comerciala si îsi realizeaza obiectul de activitate pe principii comerciale, în temeiul art. 1 din O.U.G. nr. 84 din 2003 si al art. 5 din anexa 1 la acest act normativ, iar contractele încheiate au natura comerciala, sumele obtinute devenind venituri proprii ale C.N.A.D.N.R. S.A., conform art. 3, alin. 7 din O.U.G. nr. 84 din 2003.

Potrivit creditoarei, creanta este certa, rezultând din contractul încheiat de parti, lichida, câtimea ei fiind determinata si exigibila, fiind depasita scadenta prevazuta la anexa B din contract. Penalitatile sunt prevazute la art. 3, alin. 1 din contract, încheiat în baza dispozitiilor art. 4 din O.G. nr. 15 din 2002, în vigoare la data încheierii contractului, potrivit caruia utilizatorii puteau obtine doar rovinieta anuala.

Creditoarea a precizat ca Legea nr. 469 din 2002 a fost abrogata.

În drept, creditoarea si-a întemeiat cererea pe dispozitiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata si pe O.G. nr. 15 din 2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România si Normele de aplicare ale acesteia la data încheierii contractului si a solicitat judecarea cauzei în lipsa, în temeiul art. 242, alin. 2 din Codul de procedura civila.

În dovedirea cererii sale, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei, în copie: tabel calcul rate restante si penalitati pâna la 31.01.2010 (fila 6), contractul nr. 5383 din 25.01.2007 cu anexa A si anexa B (filele 7-10), convocare la conciliere (fila 11), confirmare de primire (fila 12).

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de 39 lei, conform art. 3, lit. o1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, achitata prin ordin de plata nr. 92607 din 04.02.2010, aflat la fila 5 din dosar si timbru judiciar de 3 lei, potrivit art. 3, alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

La data de 19.03.2010, debitorul a depus întâmpinare, prin care a recunoscut încheierea contractului cu C.N.A.D.N.R., la 25.01.2007. Ulterior a fost adoptata Legea nr. 101 din 19.04.2007, în vigoare la 28.04.2007, care modifica O.G. nr. 15 din 2002, art. 1, alin. 1, lit. b) li alin. 7, abrogând art. 4 si art. 5, contractul fiind reziliat de drept, întrucât prevederile art. 2, alin. 2 din contract stipuleaza ca beneficiarul va achita ratele numai la oficiul postal la care a încheiat contractul, situatie care nu a mai fost posibila prin aparitia noii legi si, ca urmare, nici rovinieta talon nu a mai fost folosita si completata.

Potrivit debitorului, actiunea este lipsita de temei legal, întrucât a achitat tarifele de utilizare a retelei de drumuri sub imperiul legii noi.

Debitorul a mai învederat ca suma solicitata nu reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, contractul fiind reziliat si a invocat:

1. exceptia lipsei calitatii procesuale active si pasive, întrucât nu s-a depus nici un document care sa ateste calitatea de mandatar al Companiei Nationale Posta Româna, iar cererea nu este introdusa de partea care a semnat contractul;

2. exceptia prescriptiei dreptului la actiune, deoarece contractul este încheiat la 25.01.2007, iar cererea a fost introdusa dupa expirarea termenului de 3 ani, prevazut de Decretul nr. 167 din 1958,

3. exceptia prematuritatii formularii cererii, întrucât nu s-a efectuat procedura concilierii directe, prevazute de art. 720 din Codul de procedura civila.

Debitorul a subliniat ca suma solicitata de reclamant cu titlu de penalitati depaseste valoarea debitului, cu încalcarea prevederilor contractuale si legale.

La 02.04.2010, creditoarea a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate ca neîntemeiate si a reiterat si detaliat argumentele expuse în cuprinsul actiunii (filele 25-29). Notele au fost însotite de urmatoarele înscrisuri, în copie certificata pentru conformitate cu originalul: mandat special din 11.01.2010 (filele 30-34), conventie din 12.06.2007 (filele 35-42), act aditional nr. 4 din 30.03.2007 (filele 43-44), act aditional nr. 3 din 12.12.2006 (filele 45-46).

La 22.04.2010, debitorul a depus concluzii scrise, în cuprinsul carora a reiterat argumentele din întâmpinare, aratând, în plus, ca nu este în culpa pentru rezilierea contractului, iar creditoarea nu a solicitat si plata ratelor 3 si 4, recunoscând automat aceasta reziliere, prin aparitia Legii nr. 101 din 19.04.2007.

Debitorul a mai învederat ca a achitat rovinieta potrivit noii legi si nu doreste sa o achite din nou, pentru aceeasi perioada, timp în care creditoarea a asteptat cumularea penalitatilor (filele 49-51).

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine:

În fapt, la data de 25.01.2007 creditoarea, în calitate de încasator si debitorul, în calitate de beneficiar, au încheiat contractul nr. 5383 (filele 7-10), însusit de catre debitor prin semnatura, prin care au stabilit dreptul debitorului de a i se elibera o rovinieta valabila, în conditiile stabilite de parti si obligatia acestuia de a plati contravaloarea în lei a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare, la termenele prevazute în anexa B la contract (articolul 2 din contract).

La art. 2, punctul 9 din contract se arata ca echivalentul în lei al tarifului de utilizare va fi determinat pe baza cursului valutar comunicat de Banca Nationala a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioara datei achitarii fiecarei rate.

De asemenea, la art. 3, punctul 1 din contract se prevede ca, pentru neachitarea la termen a ratelor, beneficiarul datoreaza CNADNR S.A., prin subunitatile teritoriale, penalitati de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15 % pe zi întârziere asupra sumei totale datorate, în euro, la cursul Bancii Nationale a României valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadentei ratei, iar penalitatile pot depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.

În anexa A la contract se stabileste cuantumul total al tarifului de utilizare si în anexa B sunt specificate patru rate lunare, a doua, în cuantum de 143,61 euro, fiind scadenta la data de 26.04.2007. Si anexele sunt însusite de catre debitor prin semnatura (filele 9, respectiv 10).

În drept, conform art. 137, alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra exceptiilor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive au natura unor exceptii de fond, peremptorii, deoarece privesc exercitiul dreptului la actiune, iar admiterea lor atrage respingerea cererii. Deci, instanta are obligatia de a se pronunta mai întâi asupra acestor exceptii.

Contrar sustinerii debitorului, instanta constata ca parti în contractul nr. 5383 din 25.01.2007 figureaza creditoarea, C.N.A.D.N.R. S.A. si debitorul, iar nu oficiu postal sau Posta Româna (fila 7). Semnarea contractului tip si plata rovinietei s-au realizat la oficiul postal, în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15 din 2002, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului, precum si în baza unei conventii încheiate între creditoare si C.N. Posta Româna S.A. (filele 35-42), dar aceasta nu înseamna ca Posta Româna este parte în contract.

Mai mult, Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti, prin director, a primit mandat special din partea creditoarei, prin director, sa reprezinte interesele creditoarei în fata instantelor judecatoresti (filele 30-34).

În consecinta, instanta urmeaza sa respinga, ca neîntemeiate, exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a debitorului.

Fiind o procedura speciala, caracterizata prin celeritate, concilierea prealabila, prevazuta de Codul de procedura civila în cauzele comerciale, nu este aplicabila în cazul somatiei de plata, fiind contrara scopului si naturii acestei proceduri, motiv pentru care instanta va respinge, ca neîntemeiata, si exceptia prematuritatii actiunii.

Potrivit art. 1, alin. 1 coroborat cu art. 3, alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescriptia extinctiva, dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul prevazut de lege, termen care, în materia drepturilor de creanta, este de 3 ani.

Conform art. 7, alin. 1 si 2 din acelasi act normativ si al art. 1886 din Codul civil, termenul de prescriptie începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune. În cauza, rata solicitata era scadenta la 26.04.2007, moment de la care se naste dreptul creditoarei la actiune.

Termenul de prescriptie poate curge de la data nasterii raportului juridic numai în cazul în care nu s-a stabilit un termen pentru plata (art. 7, alin. 3 din Decretul 167 din 1958). Or, în cauza, partile au stabilit termene precise pentru plata fiecarei rate în parte. Astfel, contrar sustinerii debitorului, termenul de prescriptie nu se calculeaza de la data încheierii contractului.

Având în vedere prevederile art. 1887-1889 din Codul civil, precum si faptul ca debitorul nu a învederat si probat vreo cauza de întrerupere sau de suspendare a cursului prescriptiei, asa cum sunt acestea reglementate de art. 13-14 si art. 16 din Decretul nr. 167 din 1958, rezulta ca termenul de prescriptie s-a împlinit la data de 27.04.2010, ulterior introducerii prezentei actiuni (01.03.2010).

Prin urmare, instanta va respinge, ca neîntemeiata, exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Pe fondul cauzei, conform art. 1 din O.G. nr. 5 din 2001 privind procedura somatiei de plata, judecatorul poate dispune emiterea ordonantei care sa contina somatia de plata doar în cazul unor creante certe, lichide si exigibile, ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.

Analizând admisibilitatea cererii creditoarei, instanta constata ca aceste conditii sunt îndeplinite.

În cauza, suma de bani ramasa de plata, în cuantum 143,61 euro, precum si penalitatile, sunt asumate prin contractul nr. 5383 din 25.01.2007 si anexele sale, filele 7-10 si au caracterul unor creante certe, rezultând din contractul mentionat, constat prin act scris si însusit de catre debitor prin semnatura.

Creantele solicitate au un caracter lichid, cuantumul debitului fiind determinat în cuprinsul anexei B, iar cuantumul penalitatilor este calculat pentru perioada 26.04.2007 pâna la 31.01.2010 (tabel calcul, fila 6), conform art. 3, punctul 1 din contract.

Totodata, creanta este exigibila, fiind depasita data scadentei pentru rata restanta (26.04.2007).

Sub aspectul temeiniciei cererii, instanta constata ca, prin înscrisurile depuse la dosar, creditoarea a facut dovada existentei în patrimoniul sau a unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de 143,61 euro, rata neachitata si 217,78 euro, penalitati de întârziere. Astfel, creditoarea si-a îndeplinit obligatia de a-i elibera beneficiarului rovinieta, fara ca debitorul sa-si fi executat întocmai obligatia corelativa, de achitare integrala a ratelor, în contextul în care nu a tagaduit existenta raportului juridic invocat de creditoare ca izvor al pretentiilor sale, nici nu a depus vreun act de reziliere si nici nu a probat efectuarea platii sumei totale datorate.

Potrivit dispozitiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului (art. 4 din O.G. nr. 15 din 2002), utilizatorii români puteau achizitiona numai o rovinieta anuala, având obligatia de a plati contravaloarea integrala a acesteia, cu beneficiul posibilitatii unei plati în rate. Plata putea fi stopata numai în cazul încheierii unui act de reziliere, în conditiile art. 2, punctul 10 sau al art. 5 din contract (fila 8).

Prin Legea nr. 101 din 19.04.2007, publicata în Monitorul Oficial nr. 275 din 25.04.2007, intrata în vigoare la 28.04 2007 (în lipsa stabilirii exprese a datei intrarii în vigoare, se aplica art. 78 din Constitutia României), art. 4 si 5 au fost abrogate si s-a introdus posibilitatea de a achizitiona roviniete pentru perioade mai reduse de timp (7 zile, 30 de zile, 3 luni, 6 luni si 12 luni), însa nu s-a prevazut expres ca acele contracte încheiate deja pe o perioada de un an îsi înceteaza efectele.

În primul rând, rata solicitata este scadenta anterior intrarii în vigoare a acestui act normativ (la 26.04.2007), executarea obligatiei de plata intrând sub imperiul legii vechi (tempus regit actum). Or, la momentul intrarii în vigoare a Legii nr. 101 din 2007, debitorul trebuia sa-si fi executat deja obligatia de plata a celei de-a doua rate, la oficiul postal, moment la care i-ar fi fost eliberata rovinieta talon corespunzatoare urmatoarei perioade de valabilitate. Faptul ca nu a mai intrat în posesia acesteia este cauzat de neplata rovinietei, iar nu de refuzul creditoarei de a o elibera.

Prin urmare, debitorul nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neîndeplinirea unei obligatii (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

În al doilea rând, chiar daca la 28.04.2007 au fost abrogate prevederile care stabileau posibilitatea achizitionarii rovinietei prin oficiile Companiei Nationale „Posta Româna“ S.A., modalitatea de plata tine de executarea contractului si nu presupune faptul ca acele contracte încheiate anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 101 din 2007 au fost reziliate.

De altfel, rezilierea presupune neexecutarea culpabila a unei obligatii de catre una dintre partile unui contract sinalagmatic si poate fi solicitata de partea care nu este în culpa. Ea nu poate opera decât pe cale conventionala (stipularea unui pact comisoriu) sau pe cale judiciara, nu si în temeiul unei dispozitii legale, cu atât mai mult cu cât aceasta nu prevede expres un asemenea efect.

Faptul ca debitorul a ales sa încheie un nou contract si sa plateasca din nou tariful de utilizare al retelei de drumuri nationale nu aduce atingere obligatiilor derivând din contractul existent deja.

Instanta nu poate primi nici argumentul debitorului ca depasirea debitului de catre penalitati contravine prevederilor legale si contractuale, întrucât art. 3, punctul 1 din contract prevede expres ca penalitatile pot depasi debitul, iar Legea nr. 469 din 2002, în vigoare la data încheierii contractului, prin art. 4, alin. 3, instituia interdictia ca penalitatile sa depaseasca debitul, cu exceptia unei prevederi contractuale prin care se stipuleaza contrariul. Aceasta situatie de exceptie se regaseste în cauza de fata, partile stabilind expres aceasta posibilitate.

De altfel, petentul nu a indicat prevederile legale pretins încalcate.

În consecinta, în temeiul art. 6, alin. 1 si 2 din O.G. nr. 5 din 2001 si al art. 969 din Codul civil, instanta va admite cererea formulata de creditoare si va obliga debitorul la plata catre creditoare, în termen de 20 de zile de la data comunicarii prezentei hotarâri, a echivalentului în lei, la cursul de schimb al Bancii Nationale a României valabil în ultima zi din luna anterioara datei la care se va face plata, al sumei totale de 361,39 euro, din care 143,61 euro reprezinta contravaloarea ratei a II-a din costul rovinietei neplatite si 217,78 euro reprezinta penalitati de întârziere calculate conform dispozitiilor contractuale, pâna la data de 31.01.2010.

De asemenea, va obliga debitorul la plata catre creditoare a penalitatilor de întârziere aferente ratei de 143,61 euro, calculate conform contractului, de la data de 01.02.2010 pâna la data platii efective a ratelor restante, în lei, la cursul de schimb al Bancii Nationale a României valabil în ultima zi din luna anterioara datei la care se va face plata.

În considerarea culpei procesuale a debitorului în declansarea litigiului de fata, în conformitate cu dispozitiile art. 274, alin 1 din Codul de procedura civila, instanta, admitând actiunea, va obliga debitorul la plata catre creditoare a cheltuielilor de judecata efectuate în acest proces si probate conform art. 1169 din Codul civil, în cuantum de 42 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru de 39 lei (ordin de plata nr. 92607 din 04.02.2010, fila 5 din dosar) si timbru judiciar de 3 lei.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge, ca neîntemeiate, exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a debitorului, exceptia prematuritatii cererii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptii invocate de catre debitor.

Admite cererea de emitere a ordonantei care sa contina somatia de plata, formulata de creditoarea Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România S.A., prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti, , în contradictoriu cu debitorul F P

Someaza debitorul sa achite creditoarei echivalentul în lei, la cursul de schimb al Bancii Nationale a României valabil în ultima zi din luna anterioara datei la care se va face plata, al sumei totale de 361,39 euro, din care 143,61 euro reprezinta contravaloarea ratei a II-a din costul rovinietei neplatite si 217,78 euro reprezinta penalitati de întârziere calculate conform dispozitiilor contractuale, pâna la data de 31.01.2010, în termen de 20 de zile de la data comunicarii prezentei hotarâri.

Obliga debitorul la plata catre creditoare a penalitatilor de întârziere aferente ratei de 143,61 euro, calculate conform contractului, de la data de 01.02.2010 pâna la data platii efective a ratelor restante, în lei, la cursul de schimb al Bancii Nationale a României valabil în ultima zi din luna anterioara datei la care se va face plata.

Obliga debitorul la plata catre creditoare a sumei de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica astazi, 28 aprilie 2010.

Domenii speta

Spete similare