Cererea de chemare în judecată

Decizie 211/R din 17.03.2009


Cererea de chemare în judecată

Dosar nr. 14/326/2009 – decizia civilă nr. 211/R din 17.03.2009

Potrivit art. 133 alin.1 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

În speţă, adresa emisă de recurenta-petentă, nu poate fi considerată o sesizare a instanţei, neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 82 C.pr.civ., în cauză fiind aplicabile prevederile art. 133 alin.1 C.pr.civ.

Prin sentinţa civilă nr.94/28.01.2009  pronunţată de Judecătoria Topliţa, s-a admis sesizarea formulată de petenta MUNICIPIUL prin PRIMAR în contradictoriu cu intimatul MA şi, în consecinţă s-a dispus înlocuirea sancţiunii prestării unui număr de 50 (cincizeci) ore de muncă în folosul comunităţii aplicată intimatului prin sentinţa civilă nr. 727/30 octombrie 2008 a Judecătoriei Topliţa cu sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1000 lei, conform procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria AX nr. 2779816 din data de 04.12.2006.

S-a anulat mandatul de executare a unei activităţi în folosul comunităţii nr. 109/2008 din data de 21 noiembrie 2008, urmând a se face cuvenitele menţiuni în Registrul de evidenţă al mandatelor de executare a activităţii în folosul comunităţii al Judecătoriei Topliţa.

Pentru a pronunţa astfel,  instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 727/30 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Topliţa, în dosarul civil nr. 861/326/2008, s-a admis sesizarea formulată de petenta IPJ Harghita, în calitate de organ constatator, în contradictoriu cu intimatul din prezenta cauză, astfel că, acesta din urmă a fost obligat să efectueze un număr de 50 (cincizeci) ore de muncă în folosul comunităţii prin înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria AX nr. 2779816 din data de 04 decembrie 2006, în cuantum de 1000 lei.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere faptul că intimatul şi-a dat consimţământul expres pentru înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii cu muncă în folosul comunităţii, dată fiind împrejurarea că împotriva sa a fost emis un titlu executor, pentru neachitarea amenzii aplicate.

S-a reţinut că, potrivit art. 21 din OG 55/2002, în cazul în care contravenientul, cu rea-voinţă, nu se prezintă la primar pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii, se sustrage de la executarea sancţiunii după începerea activităţii sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle ce îi revin la locul de muncă, judecătoria, la sesizarea primarului, a unităţii de poliţie sau a conducerii unităţii la care contravenientul avea obligaţia să se prezinte şi să presteze activitatea în folosul comunităţii, poate înlocui această sancţiune cu sancţiunea amenzi.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că, deşi în sarcina intimatului s-au emis mai multe mandate de executare a muncii în folosul comunităţii, acesta nu s-a mai prezentat în vederea executării acestora cu rea-credinţă, sens în care instanţa a admis sesizarea formulată de petentă şi a dispus înlocuirea sancţiunii prestării unui număr de 50 (cincizeci) ore de muncă în folosul comunităţii aplicată intimatului prin sentinţa civilă nr. 727/30 octombrie 2008 a Judecătoriei Topliţa cu sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1000 lei, conform procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria AX nr. 2779816 din data de 04.12.2006.

De asemenea, a anulat mandatul de executare a unei activităţi în folosul comunităţii nr. 109/2008 din data de 21 noiembrie 2008, urmând a se face cuvenitele menţiuni în registrul de evidenţă al mandatelor de executare a activităţii în folosul comunităţii.

S-a conchis că, amenda de 1000 lei, astfel cum a fost înlocuită, se va executa potrivit dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare, conform art. 22 din OG 55/2002.

Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, prin care solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei civile sus menţionate ca fiind nelegală, în lipsa unei cereri exprese prin care Primăria să solicite transformarea sancţiunii.

În motivele de recurs arată că în mod nelegal şi neîntemeiat instanţa a pronunţat sentinţa pe care o contestă, arătând că, actul (adresa AD 12354/2008) care a stat la baza acţiunii nu întruneşte prevederile art.82 şi următoarele din Codul de procedură civilă, deoarece aceasta este o simplă comunicare făcută la cererea instanţei, în urma solicitării telefonice din partea grefierului delegat cu executările civile. Adresa în cauză s-a întocmit de către şeful serviciului „Gospodărire publică”, care are în atribuţiile de serviciu şi urmărirea mandatelor de executare a activităţilor în folosul comunităţii.

Recurentul arată că, se afirmă în motivare, (alineatul 2 partea finală), că instituţia a „solicitat înlocuirea orelor de muncă în folosul comunităţii cu sancţiunea amenzii contravenţionale”, dar acest lucru nu rezultă din nici un document aflat la dosarul cauzei cu atât mai mult din „cererea” sa.

Relevă că, instituţia a iniţiat transformarea amenzii în „muncă în folosul comunităţii” tocmai din cauză că nu a reuşit punerea în executare a amenzii prin executare silită, contravenientul nedeţinând bunuri care legal pot fi executate silit iar în prezent, având în vedere şi Decizia 1354/10.12.2008 a Curţii Constituţionale, această retransformare nici nu mai este posibilă.

În drept, îşi întemeiază prezenta cerere pe dispoziţiile art. 301- 308, art.304/1 Cod de procedură Civilă.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în sensul prevăzut de art. 304/1 C.pr.civ., constată următoarele:

Recurentul critică hotărârea atacată, pentru motive de nelegalitate, arătând că, în cauză nu a existat o cerere expresă prin care Primăria să solicite transformarea sancţiunii, respectiv înlocuirea orelor de muncă în folosul comunităţii cu sancţiunea amenzii contravenţionale

Instanţa de fond a admis sesizarea formulată de petenta MUNICIPIUL prin PRIMAR, în contradictoriu cu intimatul MA şi în consecinţă a dispus înlocuirea sancţiunii prestării unui număr de 50 (cincizeci) ore de muncă în folosul comunităţii, aplicată intimatului prin sentinţa civilă nr. 727/30 octombrie 2008 a Judecătoriei Topliţa, cu sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1000 lei, conform procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria AX nr. 2779816 din data de 04.12.2006. Totodată, s-a anulat mandatul de executare a unei activităţi în folosul comunităţii nr. 109/2008 din data de 21 noiembrie 2008, urmând a se face cuvenitele menţiuni în Registrul de evidenţă al mandatelor de executare a activităţii în folosul comunităţii al Judecătoriei Topliţa.

Instanţa de recurs constată că, prima instanţă în mod eronat a considerat că adresa emisă de recurentă, prin care se comunică instanţei că, numitul MA a efectuat în total 34 ore, iar din data de 04.12.2008, nu s-a mai prezentat pentru executarea activităţii, ar constitui o sesizare.

Deşi se reţine în considerentele hotărârii atacate că, că instituţia recurentei a solicitat înlocuirea orelor de muncă în folosul comunităţii cu sancţiunea amenzii contravenţionale, acest lucru nu rezultă din nici un document aflat la dosarul cauzei.

Recurentul afirmă că, adresa aflată la dosarul cauzei, considerată sesizare de către instanţa de fond, este o simplă comunicare făcută la cererea instanţei, solicitată în urma unei note telefonice, de grefierul delegat cu executările civile, iar adresa în cauză a fost întocmită de către şeful serviciului „Gospodărire publică”, care are în atribuţiile de serviciu şi urmărirea mandatelor de executare a activităţilor în folosul comunităţii.

Instanţa de recurs constată că, la dosarul cauzei nu există dovada unei note telefonice, care să ateste susţinerile recurentului.

Potrivit art. 133 alin.1 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

În speţă, adresa emisă de recurenta-petentă, nu poate fi considerată o sesizare a instanţei, neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 82 C.pr.civ., în cauză fiind aplicabile prevederile art. 133 alin.1 C.pr.civ.

Faţă de cele ce preced, se constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 C.pr.civ., în sensul că, instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, astfel, în baza art. 312 alin.1 şi 2 C.pr.civ., Tribunalul va admite recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL, sentinţei civile nr.94 din 28.01.2009, pronunţată de Judecătoria Topliţa, pe care în o va modifică în tot, în sensul că, în baza art.133 alin.1 Cod procedură civilă, va anula cererea petentului, în contradictoriu cu intimatul MA, ca fiind lipsită de obiect.