Acţiune în constatare

Sentinţă civilă 1778/2016 din 20.10.2016


Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001778

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 1778/2016

Şedinţa publică de la 20 Octombrie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Asistent  judiciar:

Asistent  judiciar:

Grefier:

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtelor C.N.T.E.E.T. S.T.C., având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat, pentru reclamant, avocat L.E., cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind reprezentantul societăţilor pârâte.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanţa a acordat cuvântul atât cu privire la excepţiile invocate prin întâmpinare de către societatea pârâtă cât şi cu privire la fondul cauzei.

Apărătorul reclamantului a solicitat respingerea excepţiilor pentru motivele invocate prin răspunsul la întâmpinare iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert conform chitanţelor ataşate la dosarul cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în data de 26.11.2015, sub numărul.., reclamantul C.N. în contradictoriu cu pârâtele C.N.T.E.E.T. STC a solicitat  să se constate că a desfăşurat activitate în condiţii specifice grupei I de muncă, în procent de 100% şi pe cale de consecinţă să fie obligată pârâta să-i acorde grupa I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 pentru perioada 10.02.1982-16.10.1989 şi 22.02.1991-1 aprilie 2001 precum şi obligarea sa la emiterea unei adeverinţe cu menţiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în perioada lucrată la pârâtă, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul IRE, ulterior redenumită FRE, efectuând lucrări de întreţinere, revizie, reparaţii, lucrări de lichidare a avariilor şi incidentelor la instalaţiile electrice de înaltă tensiune.

A susţinut că felul muncii desfăşurate de el în funcţia pe care a deţinut-o, potrivit fişei postului şi sarcinilor de serviciu, se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispoziţiile art. 3, 6 şi 7 din Ordinul 50/1990, având în vedere că: în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu (realizarea sarcinilor de muncă) a fost supus unui complex de factori de risc şi îmbolnăvire şi accidente ce erau determinate de sarcinile de serviciu, de natura instalaţiilor pe care le avea în întreţinere şi exploatare şi de mediul în care îşi desfăşura activitatea; activitatea sa a fost desfăşurată în prezenţa permanentă a unor factori de risc major, cum ar fi substanţe toxice (clophen, gaz SF 6), substanţe caustice (soluţii de electrolit, acid sulfuric), substanţe inflamabile (ulei, hârtie impregnată), gaze toxice determinate de străpungerea anumitor izolaţii la transformatoarele de curent sau în tuneluri şi puţuri de cabluri. Toată activitatea a desfășurat-o în prezenţa unei tensiuni a curentului electric de până la 400000 wați, împrejurare ce a condus la riscuri de îmbolnăviri şi la afectare fizică şi psihică permanentă.

A arătat reclamantul că în permanenţă activitatea s-a desfăşurat în condiţiile menţionate mai sus, fiind îndeplinită astfel condiţia prevăzută de art.7 al.1 din Ordinul 50/1990 privitoare la timpul efectiv lucrat în aceste condiţii deosebite de muncă (în cazul său procentajul a fost de 100% şi nu de cel puţin 50% cum prevede textul invocat).

Activitatea prestată de el în aceste condiţii de muncă grele şi periculoase a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă pe perioada 1990 - 2001 şi în tot acest interval de timp a beneficiat de sporuri la salariu.

A mai arătat reclamantul că activitatea pe care a desfăşurat-o în perioada în litigiu şi în prezent a inclus şi include lucrări de exploatare şi întreţinere a capacităţilor de producţie ale societăţilor ai căror angajaţi au beneficiat de grupa I de muncă.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri, martori şi expertiză tehnică în specialitatea protecţia muncii, care să aibă următoarele obiective: să se stabilească dacă locul de muncă în care a desfăşurat activitatea în perioada lucrată la pârâtă, aşa cum a menţionat-o, se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, potrivit condiţiilor de muncă concrete şi specificului locului de muncă în care a desfăşurat activitatea, în raport de actele depuse la dosar;să se menţioneze nivelul noxelor existente, suprasolicitarea fizică şi nervoasă, riscul deosebit de accidente şi boli profesionale la care a fost supus în raport de condiţiile de microclimat nefavorabile, avându-se în vedere reglementările în vigoare, inclusiv Ordinul 50/1990.

Pârâta C.N.T.E.E.T. legal citată a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii , excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii formulata de către reclamant ca neîntemeiata.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a arătat că sistemul energetic a suferit mai multe reorganizări, astfel că prin HG 1199/1990 a fost înființată R. A. E in cadrul căreia actuala SC"E."SA era o Direcţie Generala de Furnizare si Distribuţie a E E, iar prin HG 365/1998 a fost înființata C N E in cadrul căreia SC E SA a devenit filiala având ca obiect de activitate distribuţia si furnizarea energiei electrice.

Prin HG 627/2000 a fost înființată SC E SA, ca societate comerciala pe acţiuni având ca obiect de activitate distribuţia si furnizarea energiei electrice, iar prin HG 1342/2001 a fost reorganizata aceasta societate înființându-se  societăţi comerciale de distribuţie si furnizare a energiei electrice si 8 sucursale de întreţinere si servicii energetice iar in anul 2005 prin HG 74/2005, SC "E" SA, s-a reorganizat si s-a înființat S C,E Serv” SA.

În aceste acte normative se prevede ca activitatea de distribuţie si furnizare a energiei electrice se desfăşura la nivelul întregii tari, motiv pentru care la nivel de teritoriu era organizata in unităţi care au purtat diferite denumiri iar  personalul din cadrul acestora a fost transferat In structurile rezultate ca urmare a  reorganizărilor succesive, împreuna cu toata arhiva de personal, noile structuri substituindu-se in drepturile si obligaţiile structurilor de la care s-au transferat personalul. În conformitate cu art. 46 din HG 1342/2001,a avut loc reorganizarea,,E” SA, precum si prin HG 74/2005 prin înfiinţarea altor societăţi comerciale, care au preluat în condiţiile dispuse de legiuitor atât drepturile cat si obligaţiile fostei societăţi, inclusiv în ceea ce priveşte litigiile in curs;

Astfel,în conformitate cu HG 1342/2001, noua societate formata

prin divizarea S.C. E S.A. este debitorul obligaţiei prevăzute de Ordinul50/1990,

referitoare la atestarea condiţiilor de munca si emiterea unei adeverinţe in acest sens adeverinţele se întocmesc si se eliberează, numai in baza documentelor verificabile, aflate in

evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor de arhive iar in conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul lege nr. 31/1954 rezulta ca debitorul obligaţiei din cauza de fata este noua persoana juridica formata prin HG 1342/2001, care a preluat patrimoniul fostului angajator al reclamanţilor.

Pârâta a invocat de asemenea excepţia inadmisibilităţii acţiunii in constatarea unei situaţii de fapt, precizând în acest sens că în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Noul Cod de procedura civila, partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept.

Prin acţiunea formulata de către reclamant se solicita ca instanţa sa constate o situaţie de fapt, nu de drept, respectiv ca activitatea desfăşurata de către acesta s-ar încadra intr-o grupa de munca superioara celei determinate de unitatea la care a fost angajat. Având in vedere faptul ca acţiunea in constatare are ca obiect o situaţie de fapt si nu de drept, aceasta este inadmisibila.

Pe fondul cauzei , pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată şi nelegală pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat  acordarea grupei I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, fără a preciza însă anexa din ordin şi locul din anexă care consideră că îi este aplicabil şi mai ales fără a face dovada faptului că ar fi lucrat cel puţin 50% din timpul efectiv de lucru în condiţiile încadrabile în grupa I.

Că, Ordinul nr. 50/1990 a fost dat în aplicarea Decretului Lege nr. 68/08.02.1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului, aşa cum se prevedea în art. 2 alin.2 al decretului-lege "Locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în grupa I şi II de muncă, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţionala pentru Protecţia Muncii în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege."La pct. I şi 2 din acest ordin, se prevede în mod expres, că locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I şi II de muncă sunt cuprinse in anexele 1 şi 2.

A mai arătat pârâta că din analiza detaliată a Anexelor 1 şi 2 din cadrul Ordinului nr. 50/1990, în raport cu funcţiile deţinute de reclamant - acestea nu se regăsesc în nici una din categoriile profesionale, activităţile ori locurile de muncă prevăzute în anexe. Încadrarea în grupele I şi II de muncă se făcea în situaţia în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut de Normele Republicane de Protecţia Muncii.

A mai precizat că aceste măsuri au fost luate şi că munca în incinta staţiilor de transformare - acolo unde lucrează reclamantul - se încadrează în normele republicane. In cadrul societăţii pârâte este monitorizata permanent starea de sănătate si evoluţia stării de sănătate a personalului care lucrează in instalaţiile din staţiile electrice, neconstatându-se efecte asupra stării de sănătate a persoanelor monitorizate.

De altfel, in urma analizării Raportului privind asigurarea stării de securitate si sănătate in munca pe anul 2001, conform procesului verbal nr.1/2002, Comitetul de securitate si sănătate in munca din cadrul societăţii, comitet format din reprezentanţii angajatorului si ai salariaţilor, a precizat: „CSSM-TEL nu nominalizează nici un loc de munca cu condiţii deosebite, conform art.2 din HG nr.261/2001 si implicit nu sunt constituite condiţiile legale pentru asemenea nominalizări."

HG nr.261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite stabilea încadrarea locurilor de munca în condiţii deosebite in funcţie de prezenţa în mediul de munca a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibraţii, unde electromagnetice, presiune, radiaţii ionizante, radiaţii calorice, radiaţii laser de putere neprotejate, precum şi a noxelor profesionale chimice sau biologice, prevăzute în Normele generale de protecţie a muncii, care nu respecta limitele admise prevăzute în aceste norme, răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale, evidenţiat prin indicatori de expunere şi/sau de efect biologic, stabiliţi prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei si morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de munca în ultimii 15 ani.

Or, afirmaţia reclamantului cum că activitatea acestuia s-a desfăşurat in permanenta in prezenta unor facturi de risc de îmbolnăvire si accidentare determinaţi de natura instalaţiilor pe care le-au avut in întreţinere si exploatare este contrazisa chiar de către reprezentanţii lui in Comitetul de securitate si sănătate in munca din cadrul societăţii, care, aşa cum a arătat, au precizat ca nu exista nici un loc de munca cu condiţii deosebite.

A mai arătat pârâta că instanţa de fond nu poate considera ca activităţile prestate de reclamant pot fi încadrate in grupa I de munca „prin asimilare", întrucât acestea nu se regăsesc in Ordinul nr. 50/1990.

Conform metodologiei de încadrare in condiţii deosebite din HG 261/2001, art.3 arata

următoarele:alin.1) încadrarea locurilor de munca in condiţii deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operaţiuni specifice şi care constau in: a) nominalizarea in vederea încadrării locurilor de munca în condiţii deosebite şi stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicalele reprezentative potrivit legii sau după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate si sănătate in munca, acolo unde acesta este înfiinţat; b)expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecţiei muncii; c)efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 buletinele de determinări trebuie sa cuprindă cel puţin următoarele date: unitatea, secţia, atelierul, focul de munca, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limita admisă, metodele de măsurare;d) solicitarea de către angajator de la instituţiile abilitate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de munca in condiţii deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;e) efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în munca acolo unde acesta este înfiinţat, conform anexei nr. 2 sau 3;

f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii corespunzător condiţiilor de munca şi factorilor de mediu specifici locului de munca;

A mai menţionat pârâta că evaluarea nivelului de risc de accidentare sau îmbolnăvire profesionala pentru staţiile electrice din care fac parte reclamanţii, a fost efectuată de (INDCPM - Buc), care a stabilit că nivelul de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională este mediu, de 3.10 pe o scala de la I la 7 iar pentru riscurile cu nivel 4 au fost stabilite masuri de reducere/eliminare, ce au fost realizate prin programele anuale de securitate şi sănătate în muncă. De altfel, în prezent in majoritatea staţiilor din cadrul ST Craiova se află în stadiul de finalizare lucrările de retehnologizare (înlocuirea echipamentelor vechi cu altele moderne), ceea ce va face ca în urma reevaluării nivelului de risc acesta să scadă mult sub 3.10.A mai precizat că în staţiile electrice din ST Craiova în ultimii 1 5 ani nu a fost înregistrat niciun accident de muncă.

Faţă de cele învederate,a solicitat admiterea excepţiilor şi pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, ca netemeinică şi nelegală.

În drept,pârâta a invocat prevederile art. 205 C.Proc. Civ.

Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi de asemenea la solicitarea reclamantului a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, raportul de expertiză fiind întocmit şi depus la dosarul cauzei, fiind formulate obiecţiuni din partea pârâtei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16.06.2016 instanţa a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi unirea cu fondul a  celorlalte excepţii.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă , instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură , precum şi a celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, instanţa o va respinge, cu motivarea că reclamantul a  fost salariatul pârâtei aşa cum rezultă din carnetul  de muncă, astfel încât pârâta are legitimare procesuală ca angajator.

Reclamantul şi–a desfăşurat activitatea la IRE,ulterior redenumită FRE care avea în componenţa sa atât secţia de transport cât şi secţia de distribuţie şi furnizare a energiei electrice iar în urma apariţiei HG 627/2000, secţia de transport a devenit S.C. T S.A., această societate fiind cea care a preluat întreg patrimoniul secţiei de transport din cadrul IRE, atât în ceea ce priveşte instalaţiile cât şi personalul muncitor, sens în care calitatea de angajator o are pârâta.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune instanţa va respinge această excepţie întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 13 din data de 16.05.2016 a statuat că acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile.

Tribunalul,analizând acţiunea de faţă, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie, reţine şi constată următoarele:

Reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte în perioadele 10.02.1982-16.10.1989 şi 22.02.1991-1 aprilie 2001 fiind încadrat în funcţia de electrician, aşa cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia.

Potrivit Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionării emis de  Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţionala Pentru Protecţia Muncii, pentru  acordarea  grupelor  de muncă era necesară  nominalizarea persoanelor  care se încadrau în acestea, având in vedere specificul activităţilor din anexele la Ordinul nr.50/1990,  de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele din unităţi(art.6), ţinându-se seama de  condiţiile de muncă  concrete in care-şi desfăşurau activitatea persoanele respective(nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), existenţa condiţiilor deosebite la locul de muncă şi noxele trebuiau să rezulte din determinările de noxe, efectuată de către Ministerul Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor, determinări ce trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii  care, la data efectuării analizei, constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condiţiilor şi toate instalaţiile de protecţia muncii funcţionau normal(art.5),  precum si  ca  salariatul să lucreze in aceste condiţii cel puţin 50 % pentru grupa I de muncă şi cel puţin 70% din programul de lucru pentru grupa a Ii-a de muncă(art.7).

Condiţiile concrete de muncă sunt esenţiale pentru încadrarea în grupa  I sau a II a de muncă, iar in cauză nu s-a făcut nicio dovadă că s-a emis  un document intern, respectiv o decizie de aplicare a Ordinului nr.50/1990 cu privire la încadrarea în mod concret a locurilor de muncă în grupa a I-a de munca, fapt constatat de altfel şi de către expert cu ocazia efectuării expertizei.

Pe de altă parte, tribunalul reţine că prin Ordinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă , activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că  metodologia pe baza căreia unităţile efectuează încadrarea în grupele I şi II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 cu completările făcute prin ordinul nr.100/1990 şi care se aplică în continuare.

La punctul 115 din anexa nr.2 la acest ordin s-a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităţilor constând în „montarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea stâlpilor şi a liniilor electrice de înaltă tensiune, la înălţimi peste 15 m”.

Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse, reclamantul a desfăşurat activitate ca electrician.

Prin urmare, în condiţiile în care, activitatea desfăşurată de reclamant în perioada invocată a fost încadrată conform ordinului nr.125/1990 în grupa a II-a de muncă, este exclusă posibilitatea încadrării acesteia în grupa I de muncă, din punct de vedere juridic locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă neputându-se regăsi în acelaşi timp şi în grupa I de muncă.

Se reţine totodată că potrivit dispoziţiilor art.5 din Ordinul 50/1990, existenţa condiţiilor deosebite la locul de muncă şi noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către Ministerul Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor, determinări ce trebuiesc confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii  care , la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condiţiilor şi toate instalaţiile de protecţia muncii funcţionau normal. 

La art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede cine nominalizează persoanele care se încadrează în grupele I şi II de muncă, respectiv “nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţii împreună cu sindicatele libere din unităţi”.

Ori, aşa cum s-a reţinut şi prin raportul de expertiză, din documentele analizate, a reieşit că la unitatea la care şi-a desfăşurat reclamantul activitatea nu s-a făcut o nominalizare a persoanelor pentru încadrare în grupele de muncă.

De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantului nu s-a făcut nici o menţiune cu privire la grupa de muncă, respectiv procentul de cel puţin 50 % din programul de lucru desfăşurat în astfel de condiţii.

Cu referire la starea de discriminare, este de reţinut că nu orice diferenţă de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reţinut tratamentul diferenţiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferenţial, iar dacă o asemene distincţie între situaţii analoage sau comparabile există, ea să nu-şi găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (art. 1, al. 3 din O.G. nr. 137/2000). În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluţiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. 137/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea Constituţională în acord cu practica Curţi Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalităţii în drepturi şi al discriminării se aplică doar situaţilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferenţiat instituit în temeiul unor situaţii obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări. Principiul egalităţii nu semnifică uniformitate (deciziile Curţii Constituţionale nr. 168/1988, 294/2001).

Or, încadrarea activităţilor în grupa I sau II de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunţate, după o analiză atentă a condiţiilor de muncă de către sindicate şi unitatea angajatoare, ţinând cont totodată de activităţile specificate în Ordinul nr.50/1990, respectiv Ordinul nr.125/1990.

În fine, este de menţionat că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept aşa încât soluţiile pronunţate în cauze similare la care face trimitere reclamantul  nu pot obliga instanţa a da o soluţie identică, instanţa fiind chemată să analizeze anumite aplicări ale legii la cazuri individuale, deci aplicarea şi interpretarea normei legale se fac în concret la speţa dedusă judecăţii.

Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se elibera adeverinţă cu menţiunile corespunzătoare grupei I de muncă, instanţa reţine că  aceste adeverinţe se întocmesc numai pe  baza documentelor verificabile aflate în evidenţele angajatorilor sau deţinătorilor de arhivă şi numai în situaţia în care se face dovada că solicitantul şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de grupă de muncă. Ori, atât timp cât acest lucru nu a fost dovedit, pârâta nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.

 Faţă de aspectele reţinute mai sus, vor fi înlăturate astfel concluziile raportului de expertiză, prin care expertul a concluzionat că se justifică încadrarea în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990, anexa 1, poziţia 123(prin asimilare) pentru perioada solicitată 10.02.1982-25.09.1984; 12.02.1986-16.10.1989,22.02.1991-01.04.2001. În acest sens tribunalul reţine şi faptul că poziţia 123 din anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990 vizează funcţii din unităţile de exploatare a căilor ferate, printre care şi „electrician L.C”  în timp ce reclamantul a desfăşurat activitate ca electrician. Pe de altă parte, în condiţiile în care potrivit Ordinului nr.125/1990 activitatea desfăşurată de reclamant este încadrată în grupa a II-a de muncă, nu se justifică opinia expertului în sensul că această activitatea se încadrează în grupa I de muncă, expertiza judiciară având în vedere în principal elemente de practică judiciară, şi tratamentul discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii.

Faţă de cele ce preced, tribunalul va respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocate de pârâtă şi pe fond, va respinge acţiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocate de pârâtă.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul C.N., , domiciliat în, str.,bl.,sc, et.,ap., judeţul ..împotriva pârâtelor C.N.T.E.E.T.cu sediul, str., nr., sector, STC,cu sediul în, str., nr., judeţul, având ca obiect acţiune în constatare.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la.

Pronunţată în şedinţa publică din 20.10.2016,.