Coautorat. Stabilirea cheltuielilor judiciare in sarcina fiecarui inculpat.

Prin rechizitoriul nr. 9xx/P/2011 din data de 30.03.2012, al Parchetului de pe langa Judecatoria Corabia s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor C.F., pentru savarsirea infractiunii de loviri sau alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. (2) CP  si C.L. pentru savarsirea infractiunii de loviri sau alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. (2) CP.

 Cauza a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 22.05.2012 sub nr. 1xxx/213/2012.

 In fapt, in actul de sesizare s-a retinut ca la data de 05.07.2011, in timp ce se aflau la magazinul SC S. SRL din Comuna Studina, jud. Olt invinuitii C.L. si C.F. au agresat pe partea vatamata I.N., C.L. adresandu-i cuvinte jignitoare si lovindu-l cu o naveta de bere, iar C.F., dupa a plecat pentru un interval scurt de timp, s-a intors cu un spray paralizant pe care l-a pulverizat in directia partii vatamate si, pe fondul acestei stari de rau, a lovit-o pe partea vatamata in zona capului cu sticla de 0,5 l de bere, drept urmare partea vatamata a cazut la pamant in stare de inconstienta.

 Ca urmare a leziunilor suferite, partea vatamata I.N. a necesitat pentru vindecare 13-14 zile de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 7xx/C din 27.07.2011.

 S-a retinut si faptul ca partea vatamata nu a avut o atitudine de provocare a inculpatilor.

 Situatia de fapt prezentata in rechizitoriu se intemeiaza pe urmatoarele probe administrate in cursul urmaririi penale: declaratiile partii vatamate I.N. – f. 6-8, 33-34 dup, declaratii invinuit C.F. – f. 11-12 dup, declaratii invinuit C.L. – f. 13-15 dup, declaratie martor T.F. – f. 16-17, 37, declaratie martor Z.V. – f. 18-19, 35 dup, declaratie martor D.I. – f. 20-21, 36 dup, declaratie martor B.M.I. – f. 22-23 dup, certificat medico-legal – f. 9 dup.

 In cursul cercetarii judecatoresti au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: certificat cazier judiciar C.F. – f. 10, certificat cazier judiciar C.L. – f. 23, 32, declaratie parte vatamata I.N. – f. 51, declaratie martor T.F. – f. 52, declaratie martor Z.V. – f. 53, declaratie martor D.I. – f. 54, declaratie martor S.G.M. – f. 87, retete medicale prescrise partii vatamate – f. 88-89, bonuri de benzina – f. 90-91.

Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

La data de 05.07.2011, in timp ce se aflau la magazinul SC S. SRL din comuna Studina jud. Olt, inculpatii C.L. si C.F. au agresat pe partea vatamata I.N., si anume: inculpata C.L. i-a adresat cuvinte jignitoare, a aruncat inspre acesta cu sticle goale de bere si l-a lovit cu o naveta goala de bere, naveta lovind bratul drept al partii vatamate in incercarea acesteia de a se apara, lovindu-l in continuare cu palmele si cu pumnii; cu aceeasi ocazie inculpatul C.F., dupa ce a fost plecat pentru 5-10 minute in timpul incidentului, a revenit si a pulverizat o substanta iritanta spre ochii partii vatamate si, profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara, l-a lovit cu o sticla goala de bere in zona capului, sticla care s-a spart in urma loviturii, provocand caderea partii vatamate pe jos, in stare de inconstienta.

Aceste imprejurari reies din declaratiile martorilor audiati in cauza, coroborate cu certificatul medico-legal – f. 9 dup.

Astfel, martorii T.F. – f. 52 di, f. 17, 37 dup, Z.V. – f. 53 di, f. 35 dup, D.I. – f. 54 di, f. 36 dup au declarat ca inculpatul C.F. a pulverizat un spray lacrimogen catre fata partii vatamate, aspect confirmat si de constatarea de la pct. 3 din certificatul medico-legal – f. 9 si de declaratia partii vatamate – f. 33 dup.

Imprejurarea ca acelasi inculpat a aplicat o lovitura partii vatamate cu o sticla in zona capului, provocand caderea acesteia pe jos in stare de inconstienta a fost retinuta in baza declaratiilor martorilor D.I. – f. 36 dup, Z.V. – f. 35, B.M.I. - f. 23 dup, coroborate cu leziunile constate de medicul legist in zona stanga a capului – f. 9 dup si declaratia partii vatamate – f. 33 dup.

Faptul ca inculpata C.L. a lovit la randul ei partea vatamata cu o naveta de bere, cu care a nimerit bratul drept al partii vatamate, precum si cu palmele si pumnii, reiese din declaratiile martorilor audiati coroborate cu constatarile certificatului medico-legal.

Astfel, martorul T.F. – f. 52 di a declarat ca a vazut cum inculpata il lovea pe I.N. peste fata, iar martorul Z.V. a relatat ca inculpata a luat o naveta cu care a inceput sa loveasca pe partea vatamata, aceasta din urma barand lovitura cu bratul – f. 53 di.

In acelasi sens este si declaratia martorului D.I. – f. 54 di si declaratiile date de inculpati  in cursul urmaririi penale – f. 11 si 13, desi acestia invoca faptul ca inculpata se afla in legitima aparare.

De asemenea, prin certificatul medico-legal – f. 9 dup, s-a constatat existenta unor urme de lovituri la nivelul bratului, cotului si antebratului drept.

Declaratiile date de inculpat, in sensul ca doar a imbrancit partea vatamata, sora sa fiind cea care a aplicat lovitura cu sticla in cap, si ca incidentul a pornit ca urmare a comportarii  partii vatamate care a adresat cuvinte injurioase si a lovit-o pe sora sa, urmeaza a fi inlaturate deoarece sunt contrazise de succesiunea faptelor, astfel cum rezulta aceasta din restul probelor administrate.

Totodata, sustinerea inculpatei C.L., ca ar fi actionat in legitima aparare ca urmare a faptului ca a fost agresata verbal si fizic de I.N., nu este intemeiata.

Astfel, niciunul din martorii audiati nu au confirmat imprejurarea ca incidentul ar fi fost pornit de partea vatamata. Martorii Z.V. – f. 35 dup si f. 53 di, D.I. – f. 36 dup, de fata la inceputul incidentului, au declarat ca partea vatamata nu a facut nimic de natura a-i provoca pe cei doi.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vatamata a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 13-14 zile de ingrijiri medicale – f. 9 dup.

 In drept, fapta inculpatei  C.L. care, in data de 7 iulie 2011, in timp ce se afla la magazinul SC S. SRL din comuna Studina, jud. Olt, a agresat in mod neintemeiat pe I.N., caruia i-a adresat cuvinte jignitoare, si in directia caruia a aruncat cu sticle goale de bere, dupa care l-a lovit cu naveta care, in incercarea partii vatamate de a se apara, a nimerit bratul drept al acesteia, lovindu-l cu aceeasi ocazie si cu palmele si pumnii, cu consecinta producerii unor leziuni care au necesitat pentru vindecare 13-14 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire si alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. (2) CP.

 Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii consta in actiunea de lovire a partii vatamate cu naveta goala de bere peste bratul drept, cu palmele si cu pumnii, cu urmarea producerii unei vatamari fizice pentru a carei vindecare au fost necesare 13-4 zile de ingrijiri medicale.

 Sub aspectul laturii subiective, inculpata a savarsit fapta cu intentie directa, in acceptiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) CP, prevazand si urmarind producerea rezultatului socialmente periculos.

 Avand in vedere cele expuse si luand in considerare art. 52 CP, potrivit caruia pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei il constituie prevenirea savarsirii de noi infractiuni, instanta va proceda la stabilirea pedepsei pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatei, cu observarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv:  dispozitiile din partea generala a CP, limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator, si anume: inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, gradul de pericol social concret al faptei, circumstantele personale ale inculpatei, precum si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat in baza art. 181 alin. (2) CP, urmand sa se tina cont de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita inculpatei.

 Instanta va retine in favoarea inculpatei faptul ca acesta nu are antecendente penale.

 In acelasi timp, instanta are in vedere si faptul ca inculpata nu a recunoscut savarsirea faptei, nu a manifestat nicio forma de regret fata de urmarile acesteia, sau de disponibilitate de a se impaca cu partea vatamata.

 Caracterul penal al faptei nu poate fi inlaturat pe motiv ca inculpata s-ar fi aflat in legitima aparare asa cum a sustinut aceasta cu ocazia declaratiilor date in cursul urmaririi penale – f. 13-15 dup, deoarece imprejurarile invocate – ca ar fi fost lovita de partea vatamata si trantita la pamant sunt contrazise de restul probelor administrate in cauza.

 Pentru aceleasi considerente, nu poate fi retinuta nici depasirea limitelor legitimei aparari.

Punand in balanta toate aceste aspecte, instanta apreciaza ca in privinta inculpatei nu pot fi retinute circumstante atenuante.

In consecinta, tinand seama si de limitele de pedeapsa prev. de lege pentru infractiunea savarsita, instanta urmeaza a condamna inculpata la 6 luni inchisoare, pedeapsa pe care o apreciaza ca fiind proportionala cu gravitatea faptei deduse judecatii si deci suficienta pentru a atinge scopul preventiv, educativ si coercitiv reglementat de art. 52 CP.

In ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta va dispune suspendarea conditionata a acesteia, constatand ca sunt intrunite conditiile cerute de art. 81 alin. (1) CP, si anume:

- pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani

- inculpata nu are antecedente penale

- scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia.

Cu privire la termenul de incercare pe durata caruia este suspendata executarea pedepsei sunt aplicabile dispozitiile art. 82 alin. (2) CP, astfel ca instanta va stabili un termen de incercare de 2 ani si 6 luni inchisoare

Instanta va pune in vedere inculpatei si disp. art. 83 CP cu privire la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul in care va savarsi o noua infractiune in cursul termenului de incercare.

 Fapta inculpatului C.F. care, in data de 7 iulie 2011, in timp ce se afla la magazinul SC S. SRL din comuna Studina, jud. Olt, a agresat pe I.N., asupra caruia a pulverizat o substanta iritant-lacrimogena in zona fetei si, profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara, l-a lovit cu o sticla goala de bere in zona capului, sticla care s-a spart in urma loviturii, provocand caderea partii vatamate pe jos, in stare de inconstienta, cu consecinta producerii unor leziuni care au necesitat pentru vindecare 13-14 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire si alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. (2) CP.

 Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii consta in actiunea de a pulveriza o substanta iritant-lacrimogena catre ochii partii vatamate si de a-l lovi cu o sticla goala de bere in zona capului, cu urmarea producerii unei vatamari fizice pentru a carei vindecare au fost necesare 13-4 zile de ingrijiri medicale.

 Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a savarsit fapta cu intentie directa, in acceptiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) CP, prevazand si urmarind producerea rezultatului socialmente periculos.

 Astfel cum reiese din fisa de cazier judiciar a inculpatului – f. 10 di, in persoana inculpatului instanta va retine starea de recidiva post-executorie fata de pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare rezultata in urma contopirii prin sent. pen. nr. 1844/29.04.2004 data in dosar nr. 8141/2004 a jud. Craiova intre ped. de 3 ani inchisoare pentru art. 192 CP, 4 ani inchisoare pentru art. 182 alin. (1) CP si 5 ani inchisoare pentru art. 211 al. (2) lit. b) si alin. 21 lit. a) CP, cu adaugarea unui spor de 6 luni.

 Avand in vedere cele expuse si luand in considerare art. 52 CP, potrivit caruia pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei il constituie prevenirea savarsirii de noi infractiuni, instanta va proceda la stabilirea pedepsei pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv:  dispozitiile din partea generala a CP, limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator, si anume: inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, gradul de pericol social concret al faptei, circumstantele personale ale inculpatului, precum si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat in baza art. 181 alin. (2) CP, urmand sa se tina cont de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita inculpatului.

 Instanta are in vedere si faptul ca inculpatul este recidivist, fiind condamnat in trecut si pentru infractiuni de violenta, nu a recunoscut savarsirea faptei, a dat declaratii contradictorii, precum si imprejurarea ca a continuat sa loveasca partea vatamat dupa ce aceasta fusese pusa in imposibilitatea de a se apara.

Punand in balanta toate aceste aspecte, instanta apreciaza ca in privinta inculpatului nu pot fi retinute circumstante atenuante.

In consecinta, tinand seama si de limitele de pedeapsa prev. de lege pentru infractiunea savarsita, instanta urmeaza a condamna inculpatul la 1 an inchisoare, pedeapsa pe care o apreciaza ca fiind proportionala cu gravitatea faptei deduse judecatii si deci suficienta pentru a atinge scopul preventiv, educativ si coercitiv reglementat de art. 52 CP.

In privinta aplicarii pedepselor accesorii, instanta retine ca, asa cum a stabilit CEDO (c. Sabou si Parcalab c. Romaniei si c. Hrist c. Marii Britanii), exercitiul unui drept poate fi interzis doar in masura in care exista o nedemnitate.

Interpretarea cu forta obligatorie data disp. art. 71 CP de ICCJ intr-o decizie data intr-un recurs in interesul legii referitoare la pedepsele accesorii (Decizia nr. 74/2007), este in sensul ca interzicerea drepturilor prev. la art. 64 lit. a) teza I – c) CP nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. (3) CP.

In cauza, natura faptei comise de inculpati reflecta o atitudine de sfidare a acestora in raport de valori sociale importante – demnitatea, onoarea si integritatea fizica a persoanei – ceea ce releva fara dubiu existenta unei nedemnitati de a participa la organizarea si reprezentarea comunitatii din care face parte, prin urmare, a unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a si lit. b) CP.

Prin urmare, dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si a dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat vor fi interzise inculpatilor, ca pedepse accesorii, pe durata executarii pedepsei principale.

Avand in vedere ca inculpatei C.L. i-a fost suspendata executarea pedepsei principale pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni, instanta urmeaza sa faca aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen., si, in privinta acesteia, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.

In schimb, in ceea ce priveste dreptul de a alege, avand in vedere c. Hrist c. Marii Britanii, prin care CEDO a statuat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegeri, aplicabila tuturor detinutilor condamnati la executarea unei pedepse cu inchisoarea, desi urmareste un scop legitim, nu respecta principiul proportionalitatii, reprezentand o incalcare a art. 3 din Protocolul 1 din Conventie,

instanta apreciaza ca, in speta, in raport de natura concreta a faptei comise de inculpati, acestia nu sunt nedemni sa exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu va interzice exercitiul acestui drept.

Totodata, tinand cont de imprejurarea ca infractiunea de loviri si alte violente prev. de art. 180 alin. (2) CP nu are nicio legatura cu aspectele referitoare la exercitarea vreunei functii ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autoritatii parintesti, instanta apreciaza ca nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercitiului drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. c), d) si e) CP.

 In ce priveste actiunea civila, instanta constata ca partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 20.000 de lei, cate 10.000 de lei de la fiecare inculpat, din care 15.000 lei daune morale si 5.000 lei daune materiale.

 Cu privire la daunele materiale, partea vatamat a sustinut ca acestea constau in cheltuielile cu ingrijirea medicala, combustibilul consumat pentru deplasarile necesare la spital, precum si contravaloare muncii depuse de oamenii angajati in gospodarie.

 Potrivit art. 14 alin. (3) CPP, repararea pagubei ca urmare a exercitarii actiunii civile in cadrul procesului penal se face potrivit legii civile. Fata de prevederile art. 103 din Legea nr. 7/2011 privind punerea in aplicare a NCC, care prevad ca in cazul obligatiilor nascute din fapte juridice extracontractuale este aplicabila legea in vigoare la data savarsirii lor, se constata ca in speta sunt aplicabile disp. art. 998, art. 999 si art. 1003 C. civ. anterior.

 Din continutul art. 998-999 C. civ. rezulta ca pentru a se angaja raspunderea civila delictuala a unei persoane este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia.

 In speta, din analiza probelor constand in retetele medicale prescrise partii vatamate – f. 88-89, bonurilor de benzina – f. 90-91 si declaratia martorului S.G.M. – f. 87, instanta constata ca fapta ilicita a inculpatilor constand in lovirea partii vatamate a cauzat acesteia un prejudiciu material in cuantum de 3.400 lei, calculat prin insumarea cheltuielilor facute cu consultatiile medicale si tratamentul medical (2.500 de lei), cheltuielilor efectuate cu munca oamenilor angajati in gospodarie (500 lei) si a cheltuielilor cu combustibilul necesar deplasarilor la spital (400 lei).

 Cu privire la daunele morale solicitate, avand in vedere consecintele negative suferite de partea vatamata, in plan fizic si psihic,faptul ca a fost lovita in zona capului cu un obiect dur, intensitatea loviturii fiind relativ mare determinand pierderea cunostintei, faptul ca urmarile fizice produse au avut consecinte asupra calitatii vietii sociale prin aceea ca i-a fost afectata temporar vederea, instanta considera ca echitabila obligarea inculpatilor la achitarea sumei de 1000 de lei cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit.

 Prin urmare, instanta va admite in parte actiunea civila formulata de partea civila si, avand in vedere ca fapta ilicita este imputabila ambilor inculpati, in temeiul art. 14 alin. (3) si (5) cu ref. la art. 346 alin. (1) CPP rap. la art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. va obliga in solidar inculpatii la plata sumei de 4.400 lei, din care 3.400 lei daune materiale si 1000 lei daune morale, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul material si moral suferit.

Cu privire cheltuielile judiciare, avand in vedere solutia de condamnare pronuntata in cauza, precum si cuantumul cheltuielilor stabilite de procuror prin rechizitoriu, temeiul art. 191 alin. (1) si (2) CPP, instanta va obliga pe inculpati la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat dupa cum urmeaza: inculpata C.L. – 200 lei si inculpatul C.F. – 200 lei.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor judiciare facute de partea vatamata, instanta, avand in vedere solutia de condamnare pronuntata in cauza, precum si faptul ca actiunea civila a fost admisa in parte,  in baza art. 193 alin. (1), (2) si (4) CPP, va obliga pe inculpati in solidar la plata cheltuielilor judiciare avansate de partea vatamata/civila in cuantum total de 2000 de lei reprezentand onorariul de avocat.

Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs de catre partea civila si inculpati,  care au fost admise cu consecinta  casarii in parte a sentintei in sensul ca:

S-au majorat despagubirile pentru daune morale ca obligatie solidara a  inculpatilor catre partea  civila  de la 1.000 lei  la 1.300  lei.

In  baza  art. 180 alin.2 C.p. a fost condamnata inculpata C.L. la 800 lei amenda penala.

In baza art.180 alin.2 C.p. cu aplicatia art. 37 alin.1 lit. b C.p. a fost condamnat inculpatul C.F. la 1.500 lei amenda penala.

S-au pus in vedere inculpatilor prevederile art. 631 Cp.

S-au inlaturat aplicarea prevederilor art.81 alin.1, art. 82 alin. 1, art. 83 si art. 84 C.p. privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei in cazul inculpatei C.L. si a art. 71 alin.1,2 si 3 C.p. in cazul ambilor inculpati si a art.71 alin.5 C.p. in cazul inculpatei.

A fost inlaturata obligatia solidara a inculpatilor de plata a sumei de 2.000 de lei catre partea civila cu titlul de cheltuieli judiciare.

A fost obligat fiecare din recurentii inculpati la plata a cate 1.000 de lei  catre partea civila cu titlul de cheltuieli judiciare.

 S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei, cu urmatoarea motivare:

In primul rand, se constata ca sentinta este  temeinica in privinta dispozitiilor sale de solutionare a actiunii penale prin condamnarea inculpatilor  pe  baza constatarii comiterii de catre acestia a infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin.2 C.p. ca si pe baza faptului ca inculpatii au  calitatea de infractori in cadrul raportului de drept penal stabilit cu  partea vatamata. Cu toate acestea  optiunea primei instante pentru pedeapsa principala a inchisorii pentru ambii inculpati nu corespunde criteriilor de individualizare mentionat cu caracter general la art.72 alin.1 C.p. dar si celor cu caracter particular ale cauzei intre care imprejurarea ca recurentii inculpati au comis infractiunea in conditiile in care acuzau la randul lor pe partea vatamata ca datorita invinuirilor nedrepte pe care le-a adresat inculpatei  aceasta  a fost implicata intr-o ancheta penala a organelor de cercetare dar mai ales faptul ca ambii inculpati  in cursul urmaririi penale iar in recurs doar inculpatul au avut o atitudine procesuala relativ cooperanta prin prezentarea in fata autoritatilor judiciare si prezentarea in declaratiile date a unor elemente de fapt pe baza carora prin raportare la restul probelor  au  putut fi solutionata actiunea penala. Pe de alta parte, chiar daca pentru recurentul inculpat se constata  statutul de recidivist conform art. 37 alin. 1 lit. b C.p. dar si implicarea  inculpatei in alte cauze penale totusi criteriile mentionate anterior vor prevala fata  acestea in vederea realizarii scopului pedepsei prin optiunea pentru felul  acesteia dintre cele prevazute alternativ de norma de incriminare de la art. 180 alin. 2 C.p. De aceea , se constata ca se impune optiunea pentru pedeapsa amenzii penale pentru fiecare din inculpati cu niveluri apte sa realizeze scopul acestei sanctiuni  dar care sa corespunda si criteriilor de individualizare mentionate.

In al doilea rand, se constata ca nivelul despagubirilor pentru daune morale stabilite ca obligatie solidara a inculpatilor catre partea civila  I.N. nu este apt  sa realizeze functiile reparatorii integrala al raspunderii  juridice civile delictuale prevazuta de art.998,999 si 1003 Cod civil in vigoare la data  stabilirii raportului juridic. In acest sens se retine ca  intensitatea  traumei morale produsa partii civile de fapta ilicita comisa impreuna de cei doi inculpati  constand in suferinte fizice si psihice probata prin  numarul relativ mare si felul leziunilor traumatice  ce includ 9 feluri de leziuni ce includ tumefactii, echimoze, plaga si hematom, dar si prin numarul de 13-14 zile de ingrijiri medicale relativ mare trebuia sa se concretizeze intr-un nivel mai ridicat  al despagubirilor.

In al treilea rand, se constata  in baza prevederilor art. 193  alin.1 si  4 C.p.p. prin raportare la prevederile art.191 alin.2 si 3 C.p.p. ca atata timp cat nu avem parte responsabila  civilmente in cauza iar obligatiile de plata a cheltuielilor judiciare catre partea vatamata trebuiau stabilite in mod separat ca nu s-au respectat aceste prevederi legale atunci cand aceasta obligatie s-a stabilit in  solidar pentru cei doi recurenti inculpati. Se retine aici si  faptul ca situatia juridica a celor doi recurenti inculpati este oricum mai buna prin stabilirea de obligatii distincte de plata a cheltuielilor judiciare catre  partea vatamata decat in cazul unei obligatii  totale solidare,asa ca retine  ca astfel recurentilor inculpati nu li se agraveaza situatia juridica in propria cale de atac,lucru  ce este impus de efectul  recursului acestora.

Publicat pe portal 24 mai 2013

Domenii speta

Spete similare