Acţiune pauliană.

Acţiune pauliană. Prescripţie

Sentinţa civilă nr. 827/02.03.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. _reclamanta _a solicitat în contradictoriu cu pârâţii _revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi ieşirea din indiviziune asupra apartamentului situat în_. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că prin sentinţa penală nr. _a Judecătoriei Vaslui, învestită cu formulă executorie la data de 05.04.2005 pârâtul _a fost condamnat la plata unei amenzi penale şi la plata sumei de 20.000 lei către reclamanta reprezentând prejudiciu suferit de aceasta prin fapta comisă.

După punerea în executare a titlului executoriu, dosar de executare silită nr._, se constată prin procesul verbal din data de 15.01.2006 că debitorul, cu rea credinţă şi în frauda creditoarei reclamante, a înstrăinat prin actul autentificat sub nr. 1780/27.06.2005, apartamentul bun comun pârâtei _pentru a-şi crea starea de insolvabilitate şi a nu plăti reclamantei datoria.

Nici după punerea în executare debitorul pârât nu a dat vreun semn că ar intenţiona să îşi achite datoria dimpotrivă, cu banii obţinuţi din vânzarea apartamentului a construit o vilă mamei sale.

Este vădit că vânzarea s-a făcut în frauda reclamantei şi cu complicitatea terţului cumpărător care ştia că apartamentul a fost indisponibilizat.

În drept cererea nu a fost motivată.

În dovedirea acţiunii s-au depus acte: procesele verbale nr. 187/15.01.2006 şi nr. 187/16.01.2006, contract de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.2005, proces verbal aplicare sechestru, proces verbal de intervenţie, sentinţa penală nr. 238/29.01.2004, decizia penală nr. 786/28.10.2004, decizia penală nr. 267/24.06.2004.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru şi timbru judiciar.

Legal citat, pârâtul _a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii atât prin invocarea excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cât şi pe fondul cauzei.

Dat fiind caracterul personal al acţiunii se impunea ca aceasta să fie promovată într-un anumit termen legal. Prin precizările depuse pârâtul a arătat că termenul de prescripţie a început să curgă de la momentul în care reclamantul a putut să ia cunoştinţă de faptul că apartamentul fusese înstrăinat, respectiv la data intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate a soţilor _, termen ce s-a împlinit la data de 28.06.2008.

Pe fondul cauzei acţiunea se impune a fi respinsă deoarece bunul imobil pe care îl avea în proprietate cu soţia sa a fost înstrăinat din cu totul alte considerente decât cele arătate de reclamantă, banii obţinuţi fiind folosiţi la achitarea unor datorii personale. Terţul cumpărător nu a avut cunoştinţă despre pasivul său, astfel încât să se poată reţine complicitatea acestuia. Aceasta cu atât mai mult cu cât imobilul a fost vândut prin intermediul unei agenţii imobiliare.

În contradovadă a depus acte: încheierea nr. 4749/28.06.2005 a O.C.P.I. Vaslui.

Prin precizările depuse reclamanta a arătat că termenul de prescripţie se întrerupe printr-un act începător de executare, precum sechestrul sau cererea execuţiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie.

Prin înfiinţarea dosarului de executare nr. 187/2005 la BEJ_, împotriva debitorului_, are loc întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune.

Cursul prescripţiei este întrerupt prin înfiinţarea dosarului de executare nr. 187/2005 şi începe să curgă din nou în iulie 2006 până când se angajase pârâtul în faţa executorului judecătoresc că va achita creanţa, acesta fiind considerat ultimul act de executare îndeplinit de către creditoarea_.

Pârâtul ar trebui să recunoască că orice act începător de executare duce la întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune (art. 1865 alin.2 C.civ.) iar potrivit art. 17 alin.2 din Decretul 167/1958 după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. Ba mai mult, întrucât subscrisa are calitatea de terţ şi nu de parte contractantă, prescripţia extinctivă începe să curgă din momentul în care aceasta a luat la cunoştinţă de vânzarea apartamentului, şi anume în data de 15.01.2006. Însă, intervine întreruperea termenului de prescripţie de la data de 16.01.2006 şi până în iulie 2006.

Potrivit art. 1865 alin.3 C.civ., prin recunoaşterea de către debitor a dreptului celui în contra căruia prescrie, operează de drept întreruperea civilă a termenului prescripţiei. Astfel, în data de 16.01.2006, pârâtul_, face un angajament de plată în faţa Mihai Boboc, şi solicită amânarea plăţii debitului datorat până în iulie 2006. În concluzie, termenul de prescripţie a fost întrerupt pe perioada celor 6 luni prin recunoaşterea făcută în faţa executorului judecătoresc şi a început să curgă din iulie 2006 şi până în iulie 2009.

Legal citaţi pârâţii _au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii.

Pârâţii _sunt cumpărători de bună credinţă, iar la data la care au achiziţionat apartamentul acesta era liber de sarcini şi putea face obiectul oricărei vânzări atât faţă de reclamantă cât şi faţă de alte terţe persoane.

În ceea ce priveşte suma de bani pe care reclamanta o avea de recuperat de la pârâtul _ aceasta era rezultată dintr-o faptă penală fie săvârşită cu intenţie sau din culpă şi era o datorie personală a acestuia.

Acţiunea reclamantei prin care solicită revocarea contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâţii _ au cumpărat imobilul apartament de la pârâţii _ este prescrisă deoarece nu este exercitată în termenul general de prescripţie de 3 ani de la data când a fost intabulat dreptul de proprietate pe numele lor.

La data de 29 iunie 2005 dreptul acestora de proprietate asupra imobilului apartament a fost intabulat în cartea funciară în acest sens fiind dată încheierea nr. 4749 de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vaslui.

Prima situaţie pentru care susţine reclamanta că nu s-a îndeplinit termenul de prescripţie este într-adevăr situaţia prin care acesta a solicitat executarea silită şi recuperarea sumei pe care o datora pârâtul _personal acesteia.

Această situaţie nu trebuie confundată şi nu este una şi aceeaşi cu termenul de prescripţie în care se poate solicita revocarea unui contract de vânzare-cumpărare.

Dacă în cazul recuperării unor sume de bani dreptul de prescripţie se întrerupe sau se suspendă nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul acţiunilor revocatorii

În cauză au fost administrate probe: înscrisuri - procesele verbale nr. 187/15.01.2006 şi nr. 187/16.01.2006, contract de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.2005, proces verbal aplicare sechestru, proces verbal de intervenţie, sentinţa penală nr. 238/29.01.2004, decizia penală nr. 786/28.10.2004, decizia penală nr. 267/24.06.2004, dosarul de executare nr. 187/2005, antecontract de vânzare cumpărare.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.2005, pârâţii _- în calitate de vânzători - au înstrăinat pârâţilor _- în calitate de cumpărători - apartamentul situat în Vaslui,_.

Dreptul de proprietate al cumpărătorilor a fost intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 4749/29.06.2005 emisă de O.C.P.I. Vaslui.

Potrivit dispoziţiilor art. 8, alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.

Art. 8, alin. 2 stabileşte, prin asemănare, că acelaşi criteriu se aplică şi în cazul îmbogăţirii fără just temei iar doctrina a statuat că şi acţiunilor asimilate cum ar fi acţiunea revocatorie, etc.

Stabilirea momentului începutului cursului prescripţiei extinctive, în condiţiile articolului sus enunţat, se face în funcţie doua criterii: unul subiectiv - data cunoaşterii pagubei şi pe autorul ei şi unul obiectiv - data când păgubitul trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea. Acest din urmă criteriu a fost stabilit de legiuitor pentru că s-a apreciat că nu ar fi just ca din neglijenţa celui îndreptăţit la repararea prejudiciului să se amâne momentul la când începe să curgă termenul de prescripţie. Păgubitul trebuie să depună stăruinţele necesare pentru a cunoaşte paguba şi pe autorul ei.

În executarea unei decizii penale prin care pârâtul _a fost obligat să achite reclamantei o sumă de bani s-a formulat cerere de executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 187/2005.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se reţine că la data de 17.06.2005 Primăria municipiului Vaslui comunică executorului judecătoresc faptul că pârâtul _este proprietarul locuinţei situate în Vaslui, str. Decebal, bl. 370, sc. B, ap. 4.

În analiza criteriului subiectiv, instanţa retine că:

La 6 (şase) luni de la emiterea acestei adrese se încheie procesul verbal nr. 187/15.01.2006 prin care se arată că deplasându-se la apartamentul pârâtului în vederea executării creanţei, s-a constatat faptul că apartamentul fusese vândut numiţilor_, pârâţii din prezenta cauză. Se observă aşadar neglijenţa de care a dat dovadă reclamanta în punerea în executare a titlului executoriu pe care îl avea la îndemână, lăsând să treacă mult timp între actele de executare pentru recuperarea creanţei. De altfel, această neglijentă a reclamantei a caracterizat întreaga procedură execuţională, actele de executare fiind întocmite la intervale mari de timp, la limita împlinirii termenului de perimare, conducând chiar spre depăşirea acestui termen între actele întocmite de executorul judecătoresc.

În ceea ce priveşte criteriul obiectiv se reţine că prin încheierea nr. 4749/29.06.2005 emisă de O.C.P.I. Vaslui s-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâţilor _

Prin îndeplinirea acestei formalităţi actul a devenit opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor acestora, cum este şi cazul reclamantei din prezenta cauză.

Această cerinţă de formă a actului juridic - ce este obligatorie iar nu facultativă - se justifică prin ideea de protecţie a terţilor faţă de eventualele efecte prejudiciabile ale actelor juridice la încheierea cărora nu au participat.

De la data efectuării transcrierii, dreptul real al pârâţilor a devenit opozabil erga omnes şi, prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, actul de atestare a proprietăţii se consideră a fi cunoscut şi de către reclamantă.

Prin urmare, raportat criteriului obiectiv se reţine că termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 29.06.2005 şi s-a împlinit la data de 29.06.2008.

Cum prescripţia extinctivă urmăreşte sancţionarea creditorului neglijent şi cum eficienţă are criteriul obiectiv, instanţa de judecată va constata prescris dreptul la acţiune al reclamantei în solicitarea de desfiinţare a contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.2005

În ceea ce priveşte apărarea reclamantei potrivit căreia cursul prescripţiei extinctive s-a întrerupt prin cererea de executare silită se observă că reclamanta a declanşat această procedură în vederea recuperării creanţei din titlul executoriu, sentinţa penală nr. 238/29.01.2004. Actele de executare ar fi putut întrerupe cursul prescripţiei extinctive doar în ceea ce priveşte recuperarea acestei creanţe ori cauza de faţă priveşte revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1780/27.06.200, pentru care termenul de prescripţie curge distinct şi fără nicio legătură cu cererea de executare silită formulată de reclamantă.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa de judecată va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâţi.

Domenii speta

Spete similare