Revendicare

JUDECĂTORIA MUN. MOINESTI JUDEŢUL BACĂU

JUDECĂTOR- DANIEL DARIE

COD

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 3119/30.10.2012

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prezenta cauză a fost disjunsă din dosarul nr. 3110/260/2010, in care reclamanta a introdus acţiune in revendicare atât impotriva pârâtei M.M. cât si impotriva pârâtei de faţă, intrucât fiecare pârâtă îi ocupă suprafeţe de teren diferite din suprafaţa de 74.800 mp teren arabil înscris in T.P. nr. 224212/1998.

Terenul reclamantei provine de la tatăl acesteia numitul C, care a figurat in registrul agricol până in 1959 şi a fost trecut in tabelul de chiaburi.

După apariţia Legii nr. 18/1991, reclamanta a optat pentru reconstituire dreptului de proprietate la o societate agricolă pe acţiuni, conform deciziei 23/15.07.1992 a Comisiei Judeţene de fond funciar, iar ulterior, după desfiinţarea acestei societăţi, i s-a reconstituit dreptul de proprietate in natură conform HCJ 1260/20.02.1993.

Prin decizia 397/4.04.1995, Comisia Judeţeană de fond funciar a revocat decizia nr. 23/1992, astfel incât reclamanta a rămas numai cu reconstituirea dreptului de proprietate in natură, conform HCJ 1260/1993.

Reclamanta a urmat un ciclu procesual prin care in instanţa de judecata i s-a recunoscut calitatea de proprietar cu privire la întreaga suprafaţă provenită de la tatăl acesteia, numitul D.C. In cauză s-a pronunţat s. civila 108/1997 prin care Comisia Judeţeană si Locală de fond funciar au fost obligate să o pună in posesie pe reclamantă cu suprafaţa de 7,48 ha, fapt care s-a materializat prin punerea in posesie efectiva conform procesului verbal nr. 4067/24.11.1997. Ulterior, s-a eliberat si T.P. nr. 224212/14.10.1998.

In fapt, reclamanta a stăpânit întreaga suprafaţă de teren de 7,48 ha. doar după pronunţarea sentinţei civile nr. 109/1997 şi punerii in

posesie conform procesului verbal arătat anterior. Pârâta are titlu de proprietate cu nr. 9360/29.04.1994 după defuncta AT. E pentru suprafaţa de 5000 m.p.

Pârâta a stăpânit in calitate de moştenitoare a defunctei o suprafaţă de teren incepand cu 1994, odată cu punerea in posesie, respectiv suprafaţa de 3615 mp.

Probatoriul cauzei indică faptul că reclamanta a fost pusă in posesie incepand cu 1997, că a instrăinat o parte din terenurile pentru care i s-a emis titlu de proprietate, respectiv lui D.G., B.V.L.E.si I.V.şi faptul că pârâta a stăpânit suprafaţa de teren intr-o zonă in care are teren si reclamanta.

Pentru identificarea suprafeţelor de teren raportat la actele de proprietate, s-a efectuat expertiză topografică in cauză, care nu a fost contestată de către părţi sub aspectul constatărilor făcute de expertul D V. Acesta, in lucrarea de expertiză identifică suprafaţa de 74.800 mp

teren din titlul de proprietate al reclamantei pe aliniamentul 1-.....18. In

interiorul acestei suprafeţe situată in zona Poduri, la pct. „Făgădău,, expertul identifică suprafaţa de teren aparţinând pârâtei, conform titlului de proprietate al acesteia, ca fiind mai mică decât cea rezultată din titlul de proprietate, respectiv 3.615 mp pe aliniamentul 7-8-11-12, situată in interiorul suprafeţei de teren identificată ca aparţinând reclamantei.

Reclamanta si-a manifestat interesul de a intra in stăpânirea suprafeţei de teren, a fost pusă in posesie, a instrăinat o parte din terenurile pentru care a fost pusă in posesie, moment in care a constatat că o parte din terenul ei este ocupată de către pârâtă.

Instanţa apreciază din acest punct de vedere că reclamanta este proprietarul neposesor al unui teren pe care ii revendică. De asemenea, trebuie avut in vedere că reclamanta a urmat un curs procesual şi că prin sentinţa civilă nr. 108/1997, i s-a recunoscut dreptul de proprietate, după care a fost pusă in posesie, moment in care a constatat că o parte din suprafaţa sa de teren este ocupată de alte persoane.

In cazul de faţă acţiunea nu este a proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, ci impotriva unui alt proprietar intrucât pârâta deţine şi ea titlu de proprietate, instanţa fiind in situaţia de a compara cele doua titluri de proprietate şi de a stabili care dintre cei doi proprietari are un drept mai aprofundat asupra terenului respectiv.

Deşi titlul de proprietate al pârâtei este mai vechi decât al reclamantei, actele prin care i s-a recunoscut reclamantei dreptul de proprietate, respectiv registrul agricol de rol, sunt cel puţin de aceeaşi vechime cu ale pârâtei.

Reclamantei i s-a recunoscut din 1992 dreptul de proprietate, insă a fost nevoită să urmeze un ciclu procesual pentru a se materializa dreptul.

Din studierea titlului de proprietate al reclamantei nr. 224212/1998, rezultă că la limita de V. a proprietăţii reclamantei de 74800 mp, vecinul megieş este defuncta A.E.-autoarea pârâtei, intrucât in T.P. nr. 9360/1994, la limita de E. este trecut D.C.-autorul reclamantei din TP nr. 224212.

In această situaţie, instanţa poate aprecia faptul că terenurile părţilor nu se suprapun aşa cum concluzioneză expertul D V, ci cele două terenuri ar trebuie să fie unul in continuarea celuilalt, fiind megieşe.

In fapt, terenul pârâtei se află in interiorul proprietăţii de 7,48 ha. aparţinând reclamantei, aspect ce conduce la ideea că pârâta ocupă 3.615 mp din terenul reclamantei.

Se poate aprecia faptul că la data punerii in posesie a reclamantei pentru suprafaţa de 7,48 ha. exista la pct. „Făgădău-Poduri,, un teren disponibil pe care s-a făcut această punere in posesie.

Concluzia este aceea că pârâta nu a respectat punerea in posesie făcută in 1993 si a intrat in stăpânirea unei alte suprafeţe de teren decât cea expres prevăzută in titlul ei de proprietate raportat la tarla, solă şi la vecinii megieşi identificaţi in actul de proprietate.

Instanţa apreciază in consecinţă că pârâta ocupă din terenul reclamantei suprafaţa de 3.615 mp pe aliniamentul 7-8-11-12, conform expertizei  DV. Partea pârâtă a invocat in cauză excepţia inadmisibilităţii, pe care instanţa o va respinge ca nefondată intrucât din intregul probatoriu al cauzei rezultă existenta unui litigiu privind ocuparea unei suprafeţe de teren, existând o identitate intre persoana chemată in judecată si calitatea de pârâtă a numitei A.T., pe baza raportului juridic dintre părţi.

Pe fondul cauzei instanţa va admite acţiunea reclamantei in parte şi va obliga pârâta să lase reclamantei in deplină proprietate şi linsitită posesie suprafaţa de 3.615 mp teren arabil situat la pct „Făgădau,, din com. Poduri, pe aliniamentul 7-8-11-12, conform expertizei D V.

Pe ideea culpei procesuale raportat la art. 274 C.p.civ. va obliga pe pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând 1/2 din taxa de timbru, respectiv la suma de 81,5 lei.

Reclamanta a fost scutită conform O.G. 51/2008 in acţiunea introductivă prin incheierea din 9.02.2010 la 1/2 din taxa de timbru. întrucât acţiunea reclamantei a fost admisă, valoarea taxei de timbru pentru care a fost scutită reclamanta a fost suportata de către stat si va fi achitată statului de către partea pârâtă, cea care a pierdut procesul, respectiv pârâta va achita statului 81,5 lei.

De asemenea, instanţa va obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert in cuantum de 500 lei.

Va lua act că reclamanta nu a solicitat şi onorariu de apărător ales in cauză.

Va lua act ca pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare